5,238 matches
-
energia nucleară sunt de asemenea pași, nu numai către un mediu mai curat, mai sigur, dar și sursă de oportunități pentru industrie, ofertă pentru noi locuri de muncă. La nivel național, legislația de protecție a mediului este reflectarea calității clasei conducătoare, a nivelului de dezvoltare economică, a culturii populației. Cu privire la cultura populației<footnote Cultură - totalitatea valorilor materiale și spirituale create de societatea umană și a instituțiilor necesare comunicării acestor valori. footnote> , care dă conținut relației cu mediul înconjurător, trebuie remarcată existența
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
În registrul magiei muzicale a verbului, lumea din Plante și animale ori, Înaintea ei, a imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încît ne aflăm iarăși În interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii - prin intermediul prezenței bune conducătoare de entuziasm liric a iubitei - dintre om și univers, conform aceluiași principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea Își dezvăluie unitatea de adîncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului. Ca În definiția medievală a divinității ca și cerc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații indică o distanțare definitivă de lirismul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vedere instituțional, în raport cu managementul educațional, care se referă la conducerea actului educațional în ansamblul manifestărilor sale”. Acesta se întemeiază pe „știința conducerii”, în general, și a școlii, în special, și poate fi definit ca un proces complex în care agentul conducător dezvoltă și aplică o strategie educațională specifică fiecărui modul al ierarhiei sistemului de învățământ. Ea se localizează cu precădere la nivelul formal al educației. Ideea, cu importanță covârșitoare însă, pe care am dorit să o subliniem la acest palier al
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Pornind de la ideea că disciplina oferă un câmp mai larg sau mai restrâns de manifestare a personalității elevilor, în funcție de rigurozitatea și formula prin care sunt impuse, s-au delimitat mai multe orientări în istoria gândirii pedagogice cu privire la disciplina școlară. Rolul conducător asumat de educator, în impunerea și urmărirea respectării regulilor, asociat cu gradul de libertate acordat elevului, au constituit și constituie nucleul controverselor pedagogice în interpretarea disciplinei școlare. Pedagogia clasică prezenta disciplina școlară aidoma unui șir de măsuri punitive, însoțite de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de realitate și propunea - pornind de la distincția lui Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a mozaicului de stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
universale și, dacă se regăsesc, marca este mai ales cea a „balcanismului”, care a devenit o etichetă pentru segregare și dezbinare. Dacă nu dezvoltă strategii politice de emanciparexe "„emancipare" din acest statut, grupurile marginale pot dezvolta strategii obediente față de grupurile conducătoare, dorind să fie acceptate sau incluse, sau dezvoltă strategii resentimentare (vezi naționalismul șovin, de exemplu). În aceste condiții, solidaritatea internă scade sau este una de tip adversativ. Pentru oricare dintre teoriile politice feministexe "„teoriepoliticăfeministă", ieșirea din anonimatxe "„anonimat" nu înseamnă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și prețuită ca un venit. La multele obiecții potrivit cărora feminismul politic va destabiliza din temelie societatea, zdruncinând familiaxe "„familie", Alexandrina Cantacuzinoxe "„Cantacuzino,Alexandrina" răspunde, întrebându-se retoric dacă toate valorile se răstoarnă din pricina aceasta, dacă din această cauză clasa conducătoare este materialistă, esențialmente mercantilă și fără voință, dacă de aceea este societatea prinsă de lâncezeală colectivă. Lipsite de drepturi, femeile sunt transformate în păpuși fără voință fiindcă nu au preocupări și răspunderi înalte (1924). Bărbații români (ca și alții, de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
organizații purtau denumirea de asociații ale „doamnelor”, adică mai ales ale celor pe care azi le-am numi clasa de sus și clasa de mijloc sau, mai larg, ale femeilor educate. Venirea comunismului a acordat prevalență muncitoarelor și țărăncilor (clasei conducătoare și principalei sale aliate). Femeile educate (intelectualele) nu au putut avea proeminență. Comunismulxe "„comunism" a consfințit politica datoriilor multiple pentru femei, devenite universal „tovarășe” pe fondul înmormântării drepturilor individuale, a individualismului și a interesului personal. Istoria a evoluat astfel încât „doamnele
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
asupra dublului standard folosit în mass-mediaxe "„mass-media", faptul că bărbaților cu funcții de decizie li se cer opinii despre economie, producție, ceea ce se întâmplă și cu femeile, dar acestea din urmă sunt sistematic chestionate asupra împăcării celor două roluri, de conducătoare pe de-o parte, de gospodină și mamă, pe de altă parte 24. Fiind aproape de timpul și contextul acelei vremi, Ecaterina Oproiuxe "„Oproiu,Ecaterina" consideră că solidaritatea de clasă este mai puternică decât cea feministăxe "„feministă", că prăpăstiile care le
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o reprezintă lipsa problemelor care le afectează pe femei de pe agenda partidelor politice. O altă posibilă explicație, pentru România, de exemplu, ține de „ritualizarea masculinăxe "„masculin" a politiciixe "„ritualizareamasculinăapoliticii"”, cum o numește Pastixe "„Pasti,Vladimir" (2003, capitolul destinat patriarhatului clasei conducătoare). Pastixe "„Pasti,Vladimir" subliniază faptul că mediul politic românesc la începutul tranziției a fost hiperagresiv, primitiv și patriarhalxe "„patriarhal", calchiat după modelul eroului masculinxe "„masculin" popular, cel puțin până la alegerile din 2000. Femeile preferă organizările tip rețea și mai puțin
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
tentativă de reformă mai substanțială s-a confruntat cu o mare demonstrație din partea sindicatelor. Ele s-au dovedit inițiatoarele strategiilor de supraviețuire ca opoziție față de strategiile de schimbare (vezi și Voineaxe "„Voinea,Liviu", Munteanu, 2002). Marile sindicatexe "„sindicate" ale industriilor conducătoare din fosta industrie socialistă (rămasă în proprietatea statului) au făcut „mineriadele”, au blocat artere de circulație, instituții publice. Au existat chiar cazuri extreme în care aceste proteste au devenit o amenințare chiar pentru stabilitatea statului 30. Femeile, ale căror sindicate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
larg decât interesul individual al unei persoane. Definirea interesului public se face pe baza procesului politic, nu pe acela al calculelor economice care pot fi efectuate în termenii interesului individual. În consecință, interesul public este mai greu de determinat. Forță conducătoare în sistemul de piață identificat de Adam Smith este mâna invizibilă. Acesta a fost termenul folosit pentru fiecare individ care-și urmează propriul interes și, în același timp, fără să o știe, ajută la realizarea intereselor altora. Sistemul de piață
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
După cum notează Segal, în aceste circumstanțe administrația centrală întâmpină mai multe dificultăți când face apel la mitul unității naționale (Segal, 1994, p. 10; Shambaugh, 1994, p. 48). Astfel, în mod paradoxal, contextul sistemic relativ inofensiv amenință legitimitatea internă a elitei conducătoare. În acest fel, distanța redusă în timp dintre incidentul din Piața Tiananmen și colapsul Uniunii Sovietice a avut efecte ce s-au susținut reciproc. Ele au dezvăluit clar fragilitatea legitimității regimului astfel că, în decurs de câțiva ani, elitele chineze
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ci că realitatea dură a problemelor legate de menținerea conducerii i-a convins pe liderii chinezi de imperativele adâncirii implicării economice cu restul lumii. (Yahuda, 1997, p. 7; vezi și Roy, 1998b, p. 104) Conform comportamentului realismului identității, preocuparea elitelor conducătoare față de suveranitatea lor internă le-a făcut să participe în cadrul instituțiilor internaționale. Mai mult, profesionalizarea, pluralizarea și descentralizarea ierarhiei politicii externe au făcut loc nesiguranței și incoerenței în procesul de luare a deciziilor. Comentatorii observă că incertitudinea politică a dus
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de beneficiile interdependenței și, concomitent, se teme de consecințele acesteia. Conceptul de realism al identității poate să explice elemente aparent contradictorii ale comportamentului Chinei, ca dimensiuni coerente ale unei singure orientări strategice fundamentale. Totuși, acest fapt dă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
preferințele exprimate de China pe parcursul anilor 1990 sunt anomalii și pentru neorealism, și pentru instituționalism. Contrar neorealismului, intensificarea discursului și comportamentului de tip realpolitik al Chinei după 1989 este în mare parte simbolică, fiind temperată prin recunoașterea tacită de către elita conducătoare că este nevoie de implicarea Occidentului pentru susținerea ratelor de creștere ridicate, necesare menținerii legitimității regimului. Contrar instituționalismului, sentimentul de nemulțumire profundă a elitei chineze față de efectele interdependenței crescute asupra politicii interne duce la practici de politică externă cu orientare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și-a menținut relațiile cu SUA; adică, înlăturarea amenințării sovietice a făcut ca principiile Doctrinei Yoshida să devină în mod fundamental anacronice. În cele din urmă, pentru China, perioada 1989-1991 s-a dovedit a fi crucială pentru modificarea percepției elitei conducătoare asupra consecințelor interdependenței. Astfel, deși presiunile pentru schimbare au existat înainte de sfârșitul Războiului Rece în fiecare dintre cazurile examinate, perioada 1989-1991 le-a cristalizat crizele de tranziție a identității. Bineînțeles că discontinuitățile cauzate de aceste presiuni ar putea fi interpretate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
putere internă inițiază deseori fără intenție un proces complex de favoruri instituționale interne, în care emit angajamente retorice care exagerează riscul reprezentat de amenințările externe pentru asigurarea coeziunii și solidarității naționale. Ulterior, acest "mit al imperiului" iese de sub controlul elitei conducătoare din cauza activităților grupurilor de lobby înguste, imperialiste și militare, care sunt capabile să preia statul. În cele din urmă, elita de stat ajunge să creadă în propria propagandă, din cauza consecințelor neintenționate generate de angajamentele care, inițial, erau pur retorice. Rezultatul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interacțiuni complexe a dinamicii politice instituționale interne și internaționale este că statul în cauză ajunge, în final, să descopere că și-a luat prea multe angajamente pe plan extern. Retorica politică ce evidențiază amenințările externe generează un "recul" pentru elita conducătoare, prin aceea că inițiază un proces ce duce la o supra-extindere gravă. Argumentul lui Snyder este unul realist clasic (sau "neoclasic"), ce pornește de la rolul politicii interne și al ideilor în procesul de luare a deciziilor, pentru a rafina eșecul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în care se vor înscrie viitoarele cercetări. Proiectul Se urmărește să se confirme importanța sociologiei culturii, care cu greu își găsește loc în universitățile franceze, și să se afirme deplina legitimitate a acestei abordări. Acest aspect constituie resortul și firul conducător al lucrării, care se prelungește în două direcții: analitică, prin care se distinge sociologia dintre celelalte științe umane; ea nu dezvoltă același discurs despre cultură, nu folosește aceleași noțiuni, nici aceleași metode de investigație și de demonstrație; sintetică, urmărind să
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acesteia: școlarizarea de masă și televiziunea constituie forțe de omogenizare ale căror efecte sunt considerate superioare celor ale forțelor de diferențiere. Acestea slăbesc toate: culturile țărănești dispar, limbile regionale la fel, educația religioasă este marginalizată, cinematograful popular a dispărut... Clasa conducătoare nu mai este în măsură să difuzeze, de una singură, cultura dominantă, iar legitimitatea elitistă este contestată. Inovatorii aparțin vastei "constelații centrale" (Mendras, 1988). Această perspectivă se înscrie în linia lui Tocqueville, care insista pe nivelarea culturală asociată cu dezvoltarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
simultană a identităților individuale și colective. Teoriile critice Alienarea Karl Marx dezvoltă câteva noțiuni fundamentale, printre care alienarea ocupă un loc privilegiat. Deși el nu a reflectat niciodată la practicile culturale ca atare, ceea ce a scris a servit drept fir conducător pentru generații întregi de sociologi ai culturii. Studiul alienării este abordat în două rânduri la Marx, care se inspiră în mare măsură din Feuerbach (1804-1872), căruia îi aduce numeroase omagii. Acesta din urmă își concentrase reflecția asupra fenomenului religios, propunând
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de cercetători (Alan Chalmers, Qu'est-ce que la science?, La Découverte, Paris, 1987, ediția I engleză, 1976). Direcția lui Bourdieu, inițiată în anii 1950 pe terenul etnologic și dezvoltată în anii 1960 în sociologia educației, ne va servi drept fir conducător. Trebuie să ținem minte că teoria sa nu are caracterul finit și închis pe care i-l atribuie unii. El însuși vorbește de o "muncă de explorare" (Bourdieu, 1992, p. 202, nota 1) și evocă o "teorie generală a câmpurilor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ești primul dintre ei ― și până la întîmplări, etats d'îme, gânduri și idei. Orice "jurnal" este un mod de a pătrunde în viață prin poarta cea mai la îndemînă, adică prin poarta care ești tu însuți. Cărțile sânt foarte proaste conducătoare de idei și inteligență. Altminteri cum de ajung evidențele atât de greu în mintea oamenilor? 30 mai Am trăit, cu comunismul, împlinirea celei mai terifiante utopii negre la scară planetară. Nimeni n-ar fi crezut, înainte de a simți lucrul pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]