6,839 matches
-
din Cum am devenit scriitor - care acoperă perioada 1927-1935 și care n-ar fi putut să apară în anii comunismului. - În această perioadă Panait Istrati atinge culmea măiestriei artistice. Volumul reface periplul său sovietic, întrerupt de cel în Grecia, publicarea Confesiunii pentru învinși, cu toate implicațiile în epocă, părăsirea Occidentului, întoarcerea la Brăila, colaborarea la Cruciada Românismului, falimentul prieteniei cu Romain Rolland. Din URSS, Istrati îi scrie la un moment dat: ,, Am plecat în Uniune fără să știu ceva concret, numai
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
aflat alături de revoluționari. Chiar el a spus-o: ,, Cred într-o revoluție făcută sub semnul copilăriei". Dar nu ar fi intrat in politică, fiindcă în opinia sa ea servește numai organizatorilor. - Domnule Alexandru Talex, vă mulțumesc pentru deosebit de interesantele dumneavoastră confesiuni, care nu și-au pierdut interesul, poate nici actualitatea, după atâția ani.
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
nu doar aceea din "Mizerabilii", ci și aceea din "Comedia umană". Lipsește aproape orice referință la primii romancieri romantici, Madame de Stahl și Benjamin Constant, ca și la emulul lor, Alfred de Musset. Ce e drept, în "Adolphe" sau în "Confesiunea unui copil al secolului", romane erotice, la persoana întâi, sociologia lasă locul psihologiei romantice, iar formula de roman "personal" are mai puțină trecere la primul nostru roman, acela bidermeier de imediat după 1848. Urme, acest prim roman romantic lasă totuși
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
analitică și "feminină" a romanului realist, care duce la "Adela" lui Ibrăileanu și la "Ioana" lui Holban. Mai ales acesta din urmă îi este tributar lui Musset, pe care, dacă nu greșesc, n-am cum să verific acum, îl ci-tează. " Confesiunea unui copil al secolului", romanul lui Musset din 1836, este, minus stilul emfatic ( "de copil răsfățat, care evocă cerul și iadul pentru întâmplări dintre cele mai prozaice", cum zice Baudelaire), unul frapant holbanian: mai puțin în prima parte, unde este
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
tineretul deziluzionat și depravat de după Primul Imperiu, dar în părțile următoare care analizează un caz de gelozie morbidă. Este de fapt romanul iubirii tumultuoase dintre Musset însuși ( în roman, Octave) și George Sand ( în roman, Brigitte). Autobiograficul, pe modelul celorlalte "Confesiuni", ale lui Rousseau, e abia travestit în ficțiune. Ca la Holban, și spre deosebire de Balzac, de care nu se despart majoritatea prozatorilor noștri, aici nu există decât cei doi protagoniști, fără societate. Chiar și în paginile de la început, unde avem tabloul
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
care nu se despart majoritatea prozatorilor noștri, aici nu există decât cei doi protagoniști, fără societate. Chiar și în paginile de la început, unde avem tabloul lumii bune și debusolate din anii 20-30 ai secolului, proza lui Musset are caracterul unei confesiuni tulburi și patetice mai degrabă decât aceea "obiectivă", oricât de plină de fantezie, a lui Balzac. Povestea de dragoste e, în schimb, autoscopică și crudă. Ca și la Holban, analiza se face cu bisturiul, ceea ce e destul de neașteptat într-un
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
asemenea vârstă și descoperirea lumii în care într-un fel sau altul trebuie să se integreze. Aparent, un roman scris ușurel, îmbibat de farmecul oralității și al unui limbaj pitoresc și colorat, Azi ca mâine și poimâine cucerește prin ingenuitatea confesiunii și prin cruzimea judecăților privind tot ce se află în jur: tatăl absent și mama neajutorată, grupul închis al imigranților ce amintește de un trib, deși trăiește într-o metropolă (exemplul convingător îl dă tanti Zohra), asistenți sociali și psihologi
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
lor și pentru împăcarea cu sine: ea - o traumă trăită cu mult timp în urmă, el - o experiență de transgresiune ciudată, legată de boală, de un transplant prin care i se încorporează "o geamănă", de alt sex și altă rasă. Confesiunile alternative cuprind faptele din prezent: Sultana are de înfruntat aceeași ură ca la plecare, aceeași violență impusă de bărbați în numele credinței fanatice, descoperă însă acum reacția femeilor care nu se mai lasă dominate și ripostează; Vincent cunoaște o lume ca să
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
cinci ani în sâmbăta dinaintea sărbătorii "Buna Vestire", când Arhanghelul Gavriil i-a vestit fecioarei Maria că va avea un fiu, pe Mântuitorul Hristos, pentru a cinsti viața. "Marșul pentru Viață" este inițiat de organizațiile pro-vita și culte creștine de confesiuni diverse și se va desfășura sâmbătă, simultan în aproape 20 de orașe, printre care București, Arad, Craiova, Constanța, Deva, Fălticeni, Iași, Miercurea-Ciuc, Oradea, Pitești, Reșița, Satu Mare, Târgu Mureș, Timișoara, Alba-Iulia și Sfântu Gheorghe. În Capitală, întâlnirea are loc la ora
Esti PRO sau CONTRA avort? Protest, sâmbătă, în 20 de orașe din țară () [Corola-journal/Journalistic/67084_a_68409]
-
Al. Săndulescu Recentul volum semnat de Theodor Vârgolici, Mărturisiri literare (Editura M.N.R.L., 2009) este unul de confesiuni, dar poate, într-o și mai mare măsură, o culegere de scrisori și chiar dedicații primite de la G. Călinescu, Gala Galaction, Perpessicius, Ovidiu Papadima, I.M. Rașcu, Ioana Postelnicu, Marin Sorescu, Mariano Baffi, Paolo Soldati. Cunoscutul istoric literar a debutat ca
Documente literare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6719_a_8044]
-
decât forme ale transfigurării, un tablou trebuie să fie o punte care face legătura între lumea de aici și cea de dincolo, iar a vinde o operă este ca și cum ai vinde o rugăciune. Privind operele lui George Tzipoia prin filtrul confesiunilor, ajungem să înțelegem că arta sa tinde să capteze un orizont al ființei, unde ansamblul este esențial. Ne întoarcem astfel la simbolismul pietrelor care formează zidul, al drumului pe care toți pașii sunt prezenți. Artistul visează să facă din succesiune
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
grăbit să o acrediteze în primul rând ca insurgentă, găsind foarte rar cuvinte de laudă pentru merite ceva mai terestre, cum e de pildă adecvarea la metodă. I-am recitit, în consecință, toate cărțile, inclusiv pe aceea din 2001 (din confesiunile distinsei doamne m.), editată underground și considerată debut neoficial. Ce m-a frapat a fost tocmai grija susținută pentru un program sistemic. Nici unul din volumele Elenei Vlădăreanu nu reprezintă o simplă culegere de poeme disparate. Și nici, ca la alții
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
Pînă cînd?!". Ori: "Nu-mi pot găsi nicăieri locul și nu mai am chef de nimic uneori. Pe mine mă paralizează faptul că trăiesc o singură viață și totul e atît de anost". Pentru că alt pasaj să aibă conturul unei confesiuni decisive, iradiante în timp, precum un memento pentru cei ce se aplică asupra nefastei perioade în chestiune în care există, iată, o vie conștiința subterană, alimentată de surse culturale prestigioase: "ŤExtremismulť acesta al meu e neplăcut și-mi creează mie
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
și Liviu Ciulei și alți cîțiva au știut asta, au simțit așa și au fost împreună o viață. Au fost legați de credința în ceea ce faci zilnic, cu pasiune devoratoare și cu disciplină de fier. În acest album, printre cîteva confesiuni și puține cuvinte, dincolo de fotografii-document cu un impact teribil și mărturisirile unora sau altora, puțini, există un efect copleșitor. Al omului și artistului în relație cu eu-l propriu și cu ceilalți. Există sentimentul artistului cu prorpiul drum și cu
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
a ajuns să provoace interes și curiozitate, atât de mari încât concurează mediatizarea celebrităților zilei. Însă în cazul altor romancieri, eul creator tinde să iasă la vedere, într-un mod neobișnuit și spectaculos, altfel decât prin literatura-document sau cea a confesiunii ca memoriile, jurnale, autobiografii sau corespondență. Actul nașterii unui roman devine subiect de roman, romancierul însuși cu propriul nume sau doar inițială a numelui se află în centrul aventurii. Este altfel de formulă decât cea impusă de André Gide în
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
lor cu atâta promptitudine, Primele două au în comun proiectarea autorului în ficțiune ca scriitor: Jurnalul unui an prost de J.M. Coetzee și Rime despre viață și moarte de Amos Oz (ambele publicate în 2007). Celelalte două recurg la formula confesiunii ce dezvăluie experiențe esențiale pentru scriitor: alergarea ca alternativă, compensație, disciplină a scrisului (Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă de Haruki Murakami, 2007) și interogația asupra morții (Nimicul de temut de Julian Barnes, 2008). Într-un anume fel, fiecare
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
atracție, afinitate, simpatie, prietenie, la urma urmelor, dintre cei doi, dincolo de relațiile lor editoriale ? Cum s-a mai remarcat pe drept cuvânt, scrisorile lui Cioran nu conțin surprize. Îl regăsim așa cum îl știm din cărțile sale și din alte, numeroase, confesiuni și exhibări epistolare. A depășit de acum etapa nihilismului radical și avansează, tot solitar, în cea dilematică, a nuanțărilor și reconsiderărilor retrospective. Constantă a rămas acuitatea cu care observă și interpretează lumea vremii sale. De aceea, cred că cea mai
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
în 312 - urmele lor, și așa greu găsite, s-ar fi pierdut cu totul și, de-a lungul veacurilor creștinii nu ar fi avut unde să meargă în pelerinaj. Iată numai unul dintre motivele pentru care orice creștin, indiferent de confesiune, ar trebui să-i cinstească memoria. La Biserica Nașterii am stat un timp îndelungat, admirând, între altele, două importante donații românești - despre care, bineînțeles, ghidurile nu scriau cui se datorează - catapeteasma din biserica superioară, o minunată operă de sculptură și
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
Popescu: Evoluția conceptului de conservare a patrimoniului documentar, Doina Hendre Biro: Aspecte legate de conservarea cărților la Batthyaneum. Studiu de caz al unor lucrări din sala Temesvŕry, Wolfram G. Theilemann: Conservarea preventivă în depozitul Arhivei Centrale a Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, Sibiu, Adriana Dumitran, Importanța conservării preventive a materialelor fotografice din Arhiva Istorică a Colecțiilor Speciale, Florea Oprea, Restaurarea cernelurilor și miniaturilor, Claudia Condruz, Intervenție conservativă asupra unui incunabul de secol XV, Cristina-Camelia Ghițescu, Conservarea și restaurarea unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
Fundația Culturală Română, transformată ulterior în Institutul Cultural Român. Cu bani puțini și muncă multă a ridicat poate cea mai importantă instituție culturală din perioada de tranziție. Despre toate acestea este vorba în A trăi, a scrie, o carte de confesiuni uneori dureroase, mai ales din perspectiva degradării relațiilor inter-umane din lumea literară până la limita inacceptabilului. O traumă nemeritată trăită de Augustin Buzura a fost brutala sa demitere din fruntea Institutului Cultural Român, la începutul anului 2005. Chiar dacă decizia a fost
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
de certă reputație. Volumul A trăi, a scrie însumează textele din două cărți mai vechi ale autorului, Teroarea iluziei și Tentația risipirii, precum și câteva interviuri reprezentative acordate de-a lungul carierei. Este o carte de tipul Buzura par lui męme, confesiunea amară a unuia dintre prozatorii români foarte importanți din perioada postbelică.
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
a ce este marionetă și durere vie în fiecare. Din triptic, cred că „Naomi în camera de zi" este și cea mai puternică emoțional. Pașii lui Naomi măsoară ca un metronom sfîșietor zbuciumul și suferința. Singurătatea. „Preludiu și Liebestod" este confesiunea unui dirijor, vocea interioară care însoțește ca un alter ego actul creației. Îl vedem pe dirijor din față, de data asta facem parte din orchestră. Întors cu spatele la publicul său, ipostază pe care o cunoaștem, Dirijorul poate fi privit dintr-o
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
putea spune în cea cotidiană, în măsura în care din ei citesc câte puțin seara, nu chiar tot timpul, dar foarte des iar mă întorc la ei...» Cum să nu devii teribil de curios, cum să nu - literalmente - ciulești urechile în așteptarea intimei confesiuni; ei bine, iată-i pe fericiții Aleși... Ce fericire mai mare pentru un scriitor decât să figureze pe avara la culme listă a preferaților - trei la număr! - ai unui cititor ce răspunde la numele de Roland Barhes? E vorba de
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
ei pastori, „Capitalism is a sin!" și desigur că Dumnezeu îi urăște pe cei bogați, fie ei șerifi: "Free market failed the country!", cu concluzia regizorului: „This is capitalism a system of taking and giving, mostly of taking". Toate aceste confesiuni sunt urmate de investigarea unui termen antagonist, socialismul, și aflăm că socialismul este bun, el presupune grija pentru clasa de mijloc și pentru „working class" într-o lume care s-a polarizat radical, o lume unde stau față în față
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
reuși să înțeleagă exact, atât cultural, cât și uman, sensul unei cărți care la rândul ei constituia un filtru de surse și de trăiri. Despre doliu. Iată un titlu excelent care se poate rata într-o sumedenie de feluri: prin confesiune ipocrită, prin erudiție necontrolată, prin abuz de metodă, prin exces speculativ, prin opulență cazuistică. Mircea Mihăieș nu cade în nici unul din păcatele acestea (deși nu-i lipsește cinismul de a le trece în revistă pe câteva dintre ele în capitolul
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]