1,592 matches
-
când vine cu cafelele, cu croasanți proaspeți, slăbiciunea colonelului Istrate de când a ieșit prima oară În Franța, cu Maurer, și coniac Rémy Martin. Tot de-atunci... Locotenentului nu Îi e foame și nu poate mânca atunci când aude clefăitul colonelului. — Nici coniac nu servești? A, da, ești cu yoga și vegetarian, râde Ispas, băi, tu iei toți microbii de la obiective. Trebuie să Îl penetrezi pe Bivolaru, devii yoghin, pui tehnica operativă la Noica, citești filozofie... — Documentarea, tov colonel! Ziceți să citesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aminti brusc că și el deținuse cândva un teanc asemănător cu care, ca și americanul, își plătea consumația. Iar acum, nu era ca și cum se transformase într-o fantomă, dar devenise un om care n-avea prea mulți bani. Își bău coniacul și mai ceru unul: încetineala cu care se mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu ce să-mi plătesc un pat pentru noapte. —Pot să vă găzduiesc eu o vreme, ce ziceți, domnule Chavel? — Nu, nu, o să mă descurc eu. Vă rog măcar să acceptați să fiți oaspetele nostru în această seară. Mai doriți un coniac, Monsieur Chavel? —Mulțumesc, Jules. Iată că încercarea a dat rezultate, se gândi el, punguța era inepuizabilă: „Cele trei sute de franci sunt neatinse în buzunarul meu“. —Jules, crezi în existența diavolului? Firește, Monsieur Chavel. Era tentat să acționeze nechibzuit. —N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el brusc. — Doar câteva, și merg foarte încet. N-au combustibil. Opresc în fiecare stație. Uneori nu circulă toată noaptea. Ați ajunge la Brinac abia în zori. —N-am nici o grabă. Știu că veniți, Monsieur Chavel? —Cine? —Chiriașii dumneavoastră. Nu. Coniacul, cu care nu mai era obișnuit, își făcuse loc prin galeriile subterane ale minții sale: faptul că ședea în această cafenea atât de bine cunoscută, unde își amintea fiecare colț ciobit dintr-o oglindă sau dintr-un ornament, îi stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Auzind-o, părea mult mai înspăimântătoare decât te-ai fi așteptat judecând după înfățișarea ei inofensivă. Deci asta e povestea vieții tale, John Joe? El a dat ușor din cap. Dar nu ai spus nimic de cele două sticle de coniac pe zi pe care le-ai băut în ultimii zece ani! N-ai pomenit nimic de vitele pe care le-ai vândut fără știrea fratelui tău! Și n-ai suflat nici un cuvânt despre a doua ipotecă pe care ai încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deși pe mine n-avea nici o șansă să mă îngenuncheze. N-aveam de gând să reacționez orice mi-ar fi spus, ci să rămân calmă. Oricum, pe mine nu mă avea cu nimic la mână. Nu băusem două sticle de coniac pe zi și nici nu vândusem vitele fără știrea fratelui meu. Josephine l-a presat pe John Joe fără milă, cu o rafală de întrebări legate de copilăria lui, de la relația pe care o avusese cu maică-sa... Chestiile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Aș fi fost în stare să ucid ca să pun mâna pe un produs care să-mi poată modifica starea de spirit. Orice fel de produs. Nu trebuia să fie neapărat Valium. Mi-ar fi fost suficientă și o sticlă de coniac. Agitată la culme, m-am decis să mă ridic și să mă duc să-l confrunt pe doctorul Billings, să insist să-mi citească chestionarul. Stai jos, mi-a ordonat Celine cu o voce dintr-odată foarte fermă. —Pof...tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea profund dezamăgită. — Mereu m-a bătut la cap că trebuie să bea whisky când e răcită sau porto sau coniac când e deranjată la stomac sau... — Ce vină am dacă sunt deseori bolnavă? l-a întrerupt Chaquie cu un accent mai snob decât de obicei. Josephine i-a aruncat o privire, iar Chaquie a lăsat-o baltă. —Cum ziceam, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot presat-o până când aceasta a recunoscut cât bea. Când, în final, a recunoscut că dădea peste cap o sticlă de Baccardi pe zi, Josephine a continuat s-o interogheze, iar Chaquie a recunoscut că adăuga la sticla de Baccardi coniac și Valium. Apoi Josephine a pornit-o în căutarea motivelor. S-a axat pe două puncte - obsesia lui Chaquie cu privire la aspectul exterior și insistența cu care pretindea că era o persoană bună și respectabilă, un cetățean al păturii de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot zahărul. Părintele Johnny, un alcoolic turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O ziaristă de scandal, pe care o chema Mary și care era grasă, urâtă, acră și lipsită de talent. în ultimii cinci ani băuse câte-o sticlă de coniac pe zi și aruncase cu rahat în orice persoană pe care-o găsea și care era demnă de un articol. Viața ei era un dezastru. Ceea ce nu i s-ar fi putut întâmpla unei femei mai drăguțe decât ea! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre bar. Nu puteam face altceva decât să stau și s-aștept. în bar mai erau vreo câteva persoane - toți bărbați. Plutea o atmosferă macho ostilă și am simțit foarte clar că nu eram deloc bine-venită. Când am comandat un coniac, toate conversațiile au încetat. Timp de o secundă - o secundă îngrozitoare - am crezut că barmanul o să refuze să mă servească. Nervoasă, m-am așezat în cel mai îndepărtat colț. Speram că paharul cu coniac o să mă calmeze. Dar când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deloc bine-venită. Când am comandat un coniac, toate conversațiile au încetat. Timp de o secundă - o secundă îngrozitoare - am crezut că barmanul o să refuze să mă servească. Nervoasă, m-am așezat în cel mai îndepărtat colț. Speram că paharul cu coniac o să mă calmeze. Dar când l-am terminat, mă simțeam tot ca naiba. Așa că am mai băut un pahar. Și-ncă unul. Am stat acolo, nervoasă și nefericită, evitând să-mi intersectez privirea cu cineva, implorând timpul să treacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă cufund din nou în abisul întunecat al nebuniei din capul meu. De fiecare dată când îmi aduceam aminte de noaptea îngrozitoare pe care o petrecusem cu Chris sau de ceea ce-mi spusese mama, mai luam o gură de coniac și mă concentram pe sentimentul pe care îmi imaginam c-aveam să-l am după ce obțineam cocaina. După o veșnicie petrecută în barul ăla, am fost abordată de un bărbat care voia să știe dacă nu eram interesată să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
persoanele din bar au încercat să mă facă să cumpăr metadonă. Era clar că în anul ăla avuseseră o recoltă grasă. în așteptarea lui Tiernan, mie mi s-au lipit ochii de ușă. Dar Tiernan n-a venit. Cu tot coniacul, am intrat din nou în panică. Ce să fac? Cum să mai fac rost de droguri după ce aruncasem pe apa sâmbetei așa de mulți bani? Mi-a venit în minte încă o posibilitate. Dintr-odată, faptul că Tiernan o ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gândurile mi-au luat-o din nou razna. Nu-mi puteam imagina că totul avea să mai fie vreodată în regulă. Ajunsesem mult prea departe ca să mă mai pot întoarce din drum. Așa că am mai comandat încă un pahar de coniac. Ca să nu fiu nevoită să stau singură cu gândurile mele, am tras cu urechea la conversațiile care se purtau în jurul meu. Majoritatea erau extrem de plicticoase. Se vorbea despre tot felul de mașinării și se folosea foarte des propoziția „...așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Spirit Sfânt în loc de doi Ticăloși Nebuni. Spiritu’ Sfânt îți dă o amețeală mai curată, mai albă. Sau cel puțin asta cred c-a zis. Pe la ora două - deși timpul încetase să mai însemne ceva pentru mine după trauma suferită și coniacul pe care-l dădusem pe gât - Tiernan s-a întors. Aproape că nu-l mai așteptam, așa că am crezut că am halucinații. Eram așa de fericită încât mai că-mi venea să-l pup. Fericită și destul de beată. —Ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
amestecul ăla de vodcă cu șampanie era băutura granzilor, nu a unuia ca el, care a băut la viața lui toate otrăvile, a băut la Canalul Midia-Năvodari spirt sanitar filtrat prin pâine, cu coji de portocală pentru aromă... Acum bea coniac și vodcă mai bună, și fiindcă n-are bani să plătească, în așteptarea unei „misiuni“, a unei plecări pe Mare cum a prins prin ’90 în Rusia, în așteptarea zilei ăleia muncește de dimineață la grădina lui Ali afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea? Păi o fi ceai, sare una din ele, după o pauză lungă. Cum, fă, ceai? Eu sticlele ăstea le iau de la moldoveni, sunt cu coniacul cel mai bun, am plătit o sută de mii pe-o sticlă de jumătate cu ceai? Fata care se trezise vorbind începu să se hlizească: Păi o fi sticla din care-am băut cu Sela. Ce-ați făcut, fă?!! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de mine? - Spune-mi numai atâta, doamnă! M-am angajat cu ceva față de dumneata? - Bănuiesc că așa spune un domn la sex... Nu, nu te-ai angajat! Doar m-ai condus acasă și ai fost superdrăguț, ai mai băut un coniac și a trebuit să-ți chem un taxi. - Mhm... Interesant e că habar n-am când m-a adus, dacă i-am plătit. - Oi fi plătit, că nu te lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare 119 cu boi. Sunt niște versuri populare pe care le-am Învățat pe vasul “Oltenia” În călatoriile mele de peste mări și oceane. Ce doriți să beți: coniac Metaxa, whisky? S-a lăsat tăcere. Niciunul nu Îndrăzni să mai scoată un cuvânt. - Ce, v-ați speriat numai de-atâta? Relaxați-vă că o să trecem la lucruri serioase! Un individ care apăru dintr-o dată - parcă ar fi fost chemat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
simplu că îți va rămâne îndatorată dacă îi vei accepta înțelegerea compătimitoare. Când, în entuziasmul tinereții mele, am comentat acest lucru față de Rose Waterford ea mi-a spus: — Laptele e foarte gustos, mai ales dacă pui și o picătură de coniac în el, dar vaca domestică se bucură din plin să scape de el. Un uger umflat e foarte incomod. Rose Waterford avea o limbă ascuțită. Nimeni nu era în stare să spună răutăți mai bine decât ea. Dar pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spun. — Habar n-aveți, domnul Ulrich, cât de mult ați contribuit la educația mea. Indirect, bineînțeles. Îmi purtați totuși răspunderea. Cum spuneți, domnișoară? — Doamnă - îl corectez eu. Știu că vă plac cremșniturile. Áron! Un cremșnit pentru domnul, iar mie un coniac! Am auzit câte ceva despre dumneavoastră - continui eu în surdină. — Vai de mine, cu toate că pentru mine celebritatea... O să meargă. Simte cum mi se chircește Dumnezeu în suflet. Amândoi. Sexul meu îi chircește cu grijă, insistent. Nu fiți atât de modest. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de la calea ferată mi-a explicat că sperma dumneavoastră, amestecată cu petale de orhidee, e de-a dreptul grețoasă. Una pe nume Magdika. Se schimbă la față. Chipul i se estompează. Da, o să meargă. Numai de mi-aș putea bea coniacul, îmi spun eu. Să vorbesc cât mai puțin și să mă uit cât mai mult în ochii lui. — Atunci aș fi primit în schimbul dumneavoastră un bilet de întoarcere. Și imaginați-vă ce dobândă s-ar fi adunat de atunci. Înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]