2,322 matches
-
exegezei" s-a introdus și o doamnă să-l acuze pe poet de... "intelectualism" în dauna "sensibilității", adică tocmai ce reprezintă modernitatea! ("triumful intelectului", cu spusa lui Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
operează periodizarea, cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și implicit judecă literatura veche." Dacă este așa, Theodor Codreanu favorizează opera bacoviană să-și valorizeze "complexul". Revenind la periodizare, autorul studiului exegetic propune patru etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru Theodor Codreanu, dacă lucrurile ar fi curs în condiții de normalitate, ar fi trebuit să însemne și-o intrare în lumea scriitorilor. Că nu s-a întâmplat așa, n-a mai fost din vina celui ce bătea la porțile consacrării. Multe din "fragmentele" lui Theodor Codreanu sunt reflecții în marginea unor autori și opere, evenimente și întâmplări intrate în raza lui de interes și receptivitate. Le formulează așa de crocant, pertinent și dezinvolt de parcă ar vrea să ne convingă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al prejudecăților că tot ce nu-i la modă nu prezintă valoare dar și despre o anumită precipitare, determinate de informala campanie dezlănțuită, la Chișinău, împotriva intelectualilor de frunte ai procesului de renaștere națională. Theodor Codreanu procedează diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt alte coordonate ale literaturii noastre de atunci. Bun cunoscător al literaturii din Basarabia, profesorul Theodor Codreanu privește creația lui Grigore Vieru, pe care îl consideră "cel mai citit poet român din toate timpurile", într-un context istorico-literar complex: de la consacrarea poetului în fosta Uniune Sovietică la reperele exegeților basarabeni și până la reacțiile critice din țară. Pornind de la constatarea că într-o primă perioadă a afirmării lui Gr. Vieru a contat mult prestigiul de mare poet pe care l-a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în primă fază, opera lui Vieru, ca apoi, să intuiască momente inedite, originale în demersu-i critic atractiv. Savant de mare probitate profesională, Theodor Codreanu, are mai întâi grijă să treacă în revistă principalele opinii care au fost lansate anterior, inclusiv consacrarea unională. Scriitori, traducători și critici din republicile ex-sovietice au observat cu toții, în primul rând, naturalețea, spontaneitatea, conștiința artistică și ontologică (deosebită) a lui Grigore Vieru, motiv pentru care, în republicile lor, l-au tradus, l-au comentat sau chiar l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
început să fie folosit, cu totul sporadic", substituit inadecvat postmodernismului (ex. Cristian Livescu, 1985). Însuși Theodor Codreanu, chiar dacă îl practică în a sa critică ontologică, abia după lectura cărții Transdisciplinaritatea a lui Basarab Nicolescu s-a "decis că e timpul consacrării termenului de transmodernism ca marcă a noului secol XXI". Așadar, care să fie acoperirea acestuia? O cale este aceea propusă de Ziauddin Sardar: "Spre deosebire [de postmodernism], transmodernismul trece dincolo de modernism, se ridică deasupra modernismului și se duce în altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o cronică literară obișnuită s-a pomenit cu o carte în toată puterea cuvântului, care "nu se vrea o execuție" ci, în primul rând, o responsabilizare a cititorului/cercetătorului literar, în fața literaturii române este abandonul istoriilor de tip tradițional și consacrarea, la noi, a unei istorii de factură canonică, modelul fiind, de asta dată, cel american al lui Harold Bloom, a cărui carte, Canonul occidental, este în vogă pe plan mondial. Dar întâlnirea criticului român cu cel american s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Constantin Cernat, în 1936. Conform rezultatului, detailat și analizat de către inspectorul Gheorghe Bârzescu, percepția funcționarilor polițienești era aceea că în România infracțiunile „au ajuns un adevărat sport” practicat de toată lumea, apărat de avocați și privit cu bunăvoință de judecători. În pofida consacrării garanțiilor de stabilitate, avansare și pensionare a funcționarilor publici, iar Legea Poliției a prevăzut o selecție riguroasă și o instruire profesională a cadrelor, aceștia se aflau „încă departe” de menirea lor adevărată. Cauzele pentru care rezultatele nu s-au ridicat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
însă nu are o acțiune în contra femeii măritate care a primit mandatul fără autorizația bărbatului, decât după regulile stabilite la titlul despre contractul de căsătorie și drepturile respective ale soților.*) -------- Acest text a fost considerat abrogat implicit ca urmare a consacrării principiului constituțional al egalității sexelor. --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
Pe de altă parte, nu se poate susține nici că art. 141 din Codul de procedură penală ar fi contra art. 49 din Constituție, nefiind vorba de limitarea unui drept constituțional. Astfel, nici o prevedere a legii fundamentale nu dă o consacrare expresă dreptului la recurs în orice cauza, oricând și de către oricine; dimpotrivă, art. 128 din Constituie stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile stabilite de lege, așa cum în speță este cazul dispozițiilor
DECIZIE nr. 38 din 26 februarie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120725_a_122054]
-
în capitala creștinătății, fiind încoronat la 2 februarie 962 și reînnodînd, astfel, o tradiție inaugurată de Carol cel Mare: își ia titlul de "Împărat August" și promulgă un edict care face din jurămîntul față de împărat condiția sine qua non a consacrării pontificale. Cît despre Imperiul "roman", Otto nu domnește din acesta decît peste Germania și Italia. Și însăși această parte, a cărei arie meridională rămîne în sfera de influență bizantină, este pradă revoltei prinților italieni și a Papilor. Îi vor trebui
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
rămîne din acesta, în jurul țărilor de limbă germană și la renunțarea din partea primului Habsburg care poartă coroana imperială la orice pretenție la o monarhie universală. Rudolf de Habsburg nu va reuși, de altfel, să obțină de la succesorul lui Grigore X consacrarea pe care-o reprezintă încoronarea imperială de către Papă, nici ca fiul său, Albert, căruia marii electori i-1 preferă pe Adolf de Nassau, să fie desemnat, în 1292, ca rege al Romanilor. Abia în 1296, după ce-1 vor detrona
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
parte la toate acestea. Același preot Bassetti într-o altă scrisoare din Iași, din 29 octombrie, ne informează asupra concluziilor: Chiar de la început grecii și rutenii au convenit asupra diferențelor lor, care erau în număr de două: 1) despre forma consacrării Trupului, despre care grecii spuneau că se află în acest cuvânt: „Domine, mitte Spiritum Sanctum tuum, ut benedicat hoc sacrificium et faciat Corpus Christi“; așa spuneau că se găsește și în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Iacob
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
sprijinului primit din partea domnitorului în acest sens, nu s-a făcut nimic. Petru Movilă, prin opera sa Confessio orthodoxae fidei, se deosebea de greci în două puncte: admitea Purgatorul, dar fără pedepsele focului și susținea împreună cu Biserica latină că forma consacrării în Liturghie e dată de cuvintele lui Cristos și nu de invocarea Duhului Sfânt (epicleza). Syrigos, a introdus în traducerea greacă a Confesiunii lui Movilă niște amendamente acestor două puncte, în acord cu doctrina Bisericii grecești, și numai astfel opera
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
pentru scaunul episcopal de Marcianopoli cu oficiul de Administrator Apostolic al Moldovei, încredințându-i și grija paulicianiștilor din partea orientală a Bulgariei și a Dobrogei, potrivit unei hărți geografice prezentate și aprobate de cei doi episcopi. Primind bula de numire și consacrarea episcopală din partea Arhiepiscopului de Sofia Petrus Deodatus în august 1644, Marco Bandini s-a îndreptat spre Moldova însoțit de Petrus Parcevich, secretarul său, și Ivan Lillic, Vicarul său. Traversând Valahia s-a oprit la Târgoviște unde a fost primit de
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul unei cvasi-legități socio-istorice. Identitatea națională este, în parte, un produs derivat din memoria colectivă. Lucrarea dezvoltată în această secțiune este că mișcările naționaliste recurg la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vedere organizatoric și grecești din punct de vedere lingvistic), nu constituie o surpriză faptul că conținutul educațional avea o puternică și aproape exclusivă fibră religioasă. Ulterior instituționalizării învățământului prin Regulamentele școlare din 1832, respectiv 1834, al căror efect este, pe lângă consacrarea unei infrastructuri educaționale întinsă pe întreg teritoriul principatelor, și acela al preluării statale a responsabilității pentru învățământul primar, se inițiază o relativă laicizare sesizabilă și în informațiile transmise prin cărțile școlare. Deși conținutul materialelor didactice rămânea puternic saturat de morala
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic)". Confruntând fățiș trecutul comunist, printr-o introspecție critică necruțătoare, Raportul își propunea să taie legăturile cu trecutul în calea consacrării democratice. Doar că populația românească continuă să fie legată de trecutul comunist prin foarte puternice punți atitudinale, exprimate sub forma nostalgiei colective. În paralel cu lupta elitelor anticomuniste de a produce o schimbare de paradigmă în interpretarea oficială a trecutului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
albine, memoria nu a dus lipsă de comparații metaforice. Teza inescapabilității limbajului metaforic se verifică din plin și în domeniul interdisciplinar de studiu al memoriei sociale (social memory studies), în cuprinderea căruia se situează și abordarea noastră. Una din consecințele consacrării paradigmei constructiviste în gândirea sociologică a ultimei jumătăți de secol a constat în impunerea metaforei masonice în conceptualizarea diverselor fenomene sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
alături de alți colegi, în calitate de coordonator, o importantă contribuție, pentru care noi, ceilalți contributori, îi suntem deosebit de recunoscători. Mărturii autentice din partea diplomaților timpului autorii înșiși ai actelor de diplomație descrise cele patru volume ale "Paginilor" concură pentru punerea în evidentă a consacrării un realități la care noi, diplomați în epocă, am ținut și ținem mult: faptul că în anii comunismului România a continuat să-și înscrie numele în politica externă și activitatea internațională, prin poziții corecte, bine conturate și documentate, atașate intereselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fiind chiar aceea de a pune în formă (a constitui "formal") cunoștința socotită veritabilă; el este, mai degrabă, o "logică" ce recunoaște limitele logos-ului formal, adică limitele ("puterile") proprii. Termenul "judecată" (de la latinescul judicata, cum indică dicționarele noastre) are consacrare logică deplină. Distribuția sa semantică l-a așezat într-un oarecare avantaj față de termenii concurenți: "propoziție", "enunț", cu semnificații mai degrabă lingvistice decât logice. Termenul judecată semnifică, însă, în ordine logică, lingvistică și chiar practică (făptuitoare; ca în expresia: "judecata
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de discurs. Așa încât, acestea două, deși nu vor fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]