1,399 matches
-
se petrece contrariul primei reguli; pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și Domnul său; și, prin urmare, nu poate iubi în sine, nici o creatură de pe fața pământului, ci numai întru Creatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și Domnul său; și, prin urmare, nu poate iubi în sine, nici o creatură de pe fața pământului, ci numai întru Creatorul tuturora. La fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când șsufletulț varsă lacrimi care îl mișcă spre iubire pentru Domnul său, sau șlăcrimeazăț din durere pentru păcatele sale sau pentru pătimirea lui Cristos, Domnul nostru, sau pentru alte lucruri drept orânduite spre slujirea și lauda Sa. În sfârșit, numesc consolare orice creștere în speranță, credință și iubire și orice bucurie lăuntrică ce cheamă și atrage spre cele cerești și spre propria mântuire a sufletului, dându-i tihnă și pace în Creatorul și Domnul său. 317. A patra regulă: despre dezolarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care se nasc din consolare se opun gândurilor care se nasc din dezolare. 318. A cincea regulă. În vreme de dezolare să nu se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care se nasc din consolare se opun gândurilor care se nasc din dezolare. 318. A cincea regulă. În vreme de dezolare să nu se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și statornic în propunerile și hotărârea în care se afla în ziua de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În vreme de dezolare să nu se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și statornic în propunerile și hotărârea în care se afla în ziua de dinaintea unei astfel de dezolări sau în hotărârea în care se afla în consolarea de dinainte. Pentru că, așa cum în consolare ne îndrumă și ne sfătuiește îndeosebi spiritul cel bun, tot așa în dezolare, cel rău, cu ale cărui sfaturi nu putem lua calea cea dreaptă. 319. A șasea regulă. Deși pe timp de dezolare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se facă niciodată schimbări, ci să se rămână ferm și statornic în propunerile și hotărârea în care se afla în ziua de dinaintea unei astfel de dezolări sau în hotărârea în care se afla în consolarea de dinainte. Pentru că, așa cum în consolare ne îndrumă și ne sfătuiește îndeosebi spiritul cel bun, tot așa în dezolare, cel rău, cu ale cărui sfaturi nu putem lua calea cea dreaptă. 319. A șasea regulă. Deși pe timp de dezolare nu trebuie să ne schimbăm propunerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
toată strădania împotriva unei astfel de dezolări, precum s-a spus în a șasea regulă. 322. A noua. Suntem dezolați din trei cauze principale: prima, pentru că suntem delăsători, nepăsători sau neglijenți în exercițiile noastre spirituale și, astfel, din pricina greșelilor noastre, consolarea spirituală se îndepărtează de la noi. A doua, ca să fim puși la încercare în ceea ce suntem și în generozitatea noastră în a-L sluji și a-L lăuda, chiar și fără răsplata consolărilor și a harurilor îmbelșugate; a treia, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
exercițiile noastre spirituale și, astfel, din pricina greșelilor noastre, consolarea spirituală se îndepărtează de la noi. A doua, ca să fim puși la încercare în ceea ce suntem și în generozitatea noastră în a-L sluji și a-L lăuda, chiar și fără răsplata consolărilor și a harurilor îmbelșugate; a treia, pentru a ne da adevărata înțelegere și cunoaștere, prin ceea ce simțim înlăuntrul nostru, cum că nu depinde de noi să obținem și să avem o evlavie din ce în ce mai mare, o iubire intensă, lacrimi și nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a harurilor îmbelșugate; a treia, pentru a ne da adevărata înțelegere și cunoaștere, prin ceea ce simțim înlăuntrul nostru, cum că nu depinde de noi să obținem și să avem o evlavie din ce în ce mai mare, o iubire intensă, lacrimi și nici o altă consolare spirituală, ci că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru; și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru; și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și, șde asemenea,ț ca să nu ne facem cuib în lucru străin, ridicându-ne înțelegerea până la vreo trufie sau slavă deșartă, atribuindu-ne nouă înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că poate multe cu ajutorul harului îndestulător, ca să țină piept tuturor dușmanilor săi, adunând puteri în Creatorul și Domnul său. 325. A douăsprezecea. Dușmanul se poartă ca o femeie, fiind slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
propriu lui Dumnezeu și îngerilor Săi, ca prin mișcările lăuntrice, să dăruiască veselie adevărată și bucurie spirituală, îndepărtând toată întristarea și tulburarea pe care le provoacă dușmanul; iar acestuia îi este propriu să lupte împotriva unei astfel de veselii și consolări spirituale, șcuț motive neîntemeiate, amănunte inutile și înșelăciuni neîncetate. 330. A doua. Singur Dumnezeu, Domnul nostru, poate da sufletului consolare fără vreo cauză premergătoare; pentru că Îi este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și tulburarea pe care le provoacă dușmanul; iar acestuia îi este propriu să lupte împotriva unei astfel de veselii și consolări spirituale, șcuț motive neîntemeiate, amănunte inutile și înșelăciuni neîncetate. 330. A doua. Singur Dumnezeu, Domnul nostru, poate da sufletului consolare fără vreo cauză premergătoare; pentru că Îi este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul cu totul în iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără cauză, adică fără nici un sentiment premergător sau cunoaștere a ceva prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este propriu Creatorului să intre, să iasă și să producă mișcări lăuntrice, atrăgând sufletul cu totul în iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără cauză, adică fără nici un sentiment premergător sau cunoaștere a ceva prin care ar veni o astfel de consolare datorită vreunui act al priceperii sau al voinței. 331. A treia. Cu o cauză șanumeț poate consola sufletul atât îngerul cel bun, cât și cel rău, dar cu țeluri diferite: îngerul cel bun spre folosul sufletului, ca el să crească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pomeniți le este potrivnică sau pe potriva lor; pentru că, atunci când le este potrivnică, ei intră cu tumult și cu simțiri puternice, izbitor; în schimb, atunci când este pe potriva lor, intră liniștit, ca la ei acasă, pe ușa deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de multe ori, în acest al doilea timp, prin înlănțuirea proprie a obiceiurilor și concluziilor trase din concepte și judecăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de multe ori, în acest al doilea timp, prin înlănțuirea proprie a obiceiurilor și concluziilor trase din concepte și judecăți sau de la spiritul bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea de dinainte; pentru că, de multe ori, în acest al doilea timp, prin înlănțuirea proprie a obiceiurilor și concluziilor trase din concepte și judecăți sau de la spiritul bun sau de la cel rău, dă naștere la diferite idei și păreri care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la figurat) și cu altul la brânză; abia am terminat cu el - masa era gata - și apare M me Georgescu, eplorată că nu a fost numită în Buc[urești] și va trebui să plece la Breaza, la catedră. Și aci, consolări, făgăduiala că voi merge sâmbătă de dimineața cu ea la minister, dar [ea] totuși plecând plângând pe scară. Apoi masa și pe urmă, fără radio, fără citit, intrarea în pat. În noapte 10½- 11, un telefon fără glas, care mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie ca spre o făptură vie să-i ceri iubire, consolare, sfat, vorbă. Să vezi în radio o mobilă cuminte șt tăcută, fără muzică de jazz, ci numai cu „jurnal“? Nici azi nu am primit nimic de la tine și sunt 12 zile... Cred că vor plesni coardele inimii de atâta așteptare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
frumoasă; am avut un fir de speranță care ne-a susținut existența. Ce are să ne aducă Anul Sfânt al Papei cutare? Scrisorile tale mi-au fost balsam; gândul că ai știut să-ți faci prieteni e pentru mine o mare consolare. Din punctul ăsta de vedere, eu sunt o ființă infirmă. Nu suport să fiu dezamăgită când încerc să mă apropii de cineva. Apare mereu ceva care mă șochează: un cuvânt pe care tu nu l-ai fi spus, un gest
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]