1,615 matches
-
este de a fi etichetat drept utopist, fapt pe care deja l-am remarcat. Astfel, ajungem la abordarea microperspectivei, pentru a demonstra că adepții teoriei constructiviste sunt, de fapt, predominant idealiști liberali. Desigur, o trecere în revistă completă a literaturii constructiviste este imposibilă aici. În schimb, ne vom concentra asupra a două tendințe specifice către idealismul liberal din operele a doi autori contemporani care se consideră constructiviști 10. Prima tendință implică alegerea de a studia relativ necritic anumite domenii compatibile cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt, de fapt, predominant idealiști liberali. Desigur, o trecere în revistă completă a literaturii constructiviste este imposibilă aici. În schimb, ne vom concentra asupra a două tendințe specifice către idealismul liberal din operele a doi autori contemporani care se consideră constructiviști 10. Prima tendință implică alegerea de a studia relativ necritic anumite domenii compatibile cu idealismul liberal. A doua este de a utiliza ca pietre de încercare filosofice teoreticieni de înclinație idealist-liberală. Nu putem, desigur, să atribuim în mod rezonabil o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
desigur, să atribuim în mod rezonabil o înclinație normativă unei tendințe metodologice bazate pe antecedentele teoretice din care se inspiră unii practicieni. Cu toate acestea, putem remarca tendința de a aborda unele subiecte fără spirit critic. Faptul că mulți cunoscuți constructiviști se referă la chestiuni precum drepturile omului (Sikkink, 1993; Klotz, 1995; Keck și Sikkink, 1998; Risse, Ropp și Sikkink; 1999; Burgerman, 2001), comunitățile de securitate (Adler și Barnett, 1998) sau multilateralismul (Ruggie, 1993) nu îi transformă în idealiști liberali. Mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și Sikkink; 1999; Burgerman, 2001), comunitățile de securitate (Adler și Barnett, 1998) sau multilateralismul (Ruggie, 1993) nu îi transformă în idealiști liberali. Mai curând, felul în care abordează temele îi face să dobândească asemenea trăsături. Ilustrând prima dintre aceste probleme, constructiviștii care scriu despre drepturile omului consideră în general că societatea civilă internațională, oricum ar fi ea înțeleasă 11, schimbă în bine comportamentul statelor. Metoda este constructivism aplicat - anumite norme intersubiective afectează definiția intereselor. Dar este și idealism liberal, în sensul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fiind bune, la fel ca și elementele societății civile internaționale implicate în propagarea lor. În mod asemănător, nu putem atribui în mod rațional o preferință normativă unei metodologii concentrate asupra surselor teoretice din care se inspiră unii practicieni. Dar, în măsura în care constructiviștii americani folosesc opera filosofilor politici (spre deosebire de cei care se ocupă de metodologie și epistemologie), ei au deseori orientări idealiste. Un bun exemplu este Wendt. El susține că acceptă rolul puterii în relațiile internaționale și deci ipoteza fundamentală a realismului, așa cum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rol” kantiene (Wendt, 1999, p. 309) de amiciție, este improbabil ca politica internațională să regreseze. Schimbarea construcției sociale a anarhiei poate deci să îndepărteze îngrijorarea că vecinii noștri vor deveni inamici sau rivali. Un alt exemplu se referă la cercetarea constructivistă influențată de opera lui Jürgen Habermas (de exemplu, Linklater, 1990, 1998; Lynch, 1999; Risse, 2000). Folosind idei precum raționalitatea comunicativă, Habermas argumentează că acțiunea comunicativă și o sferă publică bine structurată pot reprezenta o forță de emancipare. El este în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în sensul că are o idee clară despre ceea ce înseamnă progresul politic și o viață politică bună și liberal în sensul că această concepție se fundamentează pe afirmarea individuală și pe o formă de raționalitate (deși nu una instrumentală). Studiile constructiviste care se bazează pe teoria lui Habermas nu pot separa cu ușurință teoria socială (chestiunile legate de sfera publică) de teoria normativă (sfera publică este bună). Desigur, nici una dintre aceste tendințe - de a alege anumite subiecte sau de a te
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
subiecte sau de a te inspira din filosofii favorabili proiectului liberal-idealist - nu este universală. De pildă, Robert Bruce Hall (1997) vorbește explicit de legitimitate ca putere; Martha Finnemore (1996) amendează teoria liberală pentru angajamentele sale ideologice. Poate mai izbitor, toți constructiviștii menționați mai sus activează în Statele Unite; este probabil și mai corect, și mai realist să le atribuim tendința liberal-idealistă numai constructiviștilor americani, nu teoriei în genere. Într-adevăr, pentru evaluările concepției de către autori din afara SUA, vezi Ralph Pettman (2000), Karen
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
explicit de legitimitate ca putere; Martha Finnemore (1996) amendează teoria liberală pentru angajamentele sale ideologice. Poate mai izbitor, toți constructiviștii menționați mai sus activează în Statele Unite; este probabil și mai corect, și mai realist să le atribuim tendința liberal-idealistă numai constructiviștilor americani, nu teoriei în genere. Într-adevăr, pentru evaluările concepției de către autori din afara SUA, vezi Ralph Pettman (2000), Karen Fierke și Knud Erik Jørgensen (2001). Relația dintre constructivismul american și idealismul realist în sine este un subiect de care un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Knud Erik Jørgensen (2001). Relația dintre constructivismul american și idealismul realist în sine este un subiect de care un constructivism realist ar face bine să țină cont. Constructivismul realist Discuția de până acum ne-a condus la observația că teoria constructivistă ca metodologie în studiul relațiilor internaționale nu trebuie să fie idealistă, dar în practică, în Statele Unite, se întâmplă acest lucru. O astfel de afirmație nu reprezintă o abatere de la nici una dintre cele două teorii. Realismul clasic a argumentat, destul de explicit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
element integral și necesar al practicii politicii internaționale și că, în absența moralei, a unei viziuni utopice, realismul politic este atât steril, cât și fără sens. Un constructivism realist ar ajuta deci la reabilitarea idealismului, cerând drept corolar un idealism constructivist conștient de sine și argumentând că studiul idealurilor, ca și cel al ideilor, este esențial pentru a înțelege pe deplin politica internațională. Punctul de plecare al constructivismului a fost mai curând o critică a aspectului „structural” al realismului decât a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fel în care o fac teoriile structurii ce ignoră puterea. Nici realismul pur, nici idealismul pur nu pot explica schimbarea politică, ci numai o combinare a lor, presupunând că morala este mai curând contextuală decât universală. În consecință, în măsura în care metodologia constructivistă poate arunca lumină asupra funcționării politicii internaționale, atât un constructivism idealist, cât și unul realist - distincte, dar aflate într-o relație dialectică - sunt necesare pentru a justifica și a explica schimbarea din sistemul internațional. Constructivismul idealist ar fi eliberat de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
curând decât „spre” (vezi Spegele, 1996; Wæver, 1996; Patomäki și Wight, 2000). Constructivismul realist ar putea face acest lucru și incluzând în studiul puterii nu numai teoria postmodernă a textelor subiective și investigația realistă a fenomenelor obiective, ci și studiul constructivist al intersubiectivității - al normelor și al drepturilor. În cele din urmă, ce consecințe are acest raționament asupra cercetării și discursului din domeniul relațiilor internaționale? Constructiviștilor le sugerează că teoria lor - indiferent dacă este înțeleasă ca metodologie, epistemologie sau ontologie - nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
numai teoria postmodernă a textelor subiective și investigația realistă a fenomenelor obiective, ci și studiul constructivist al intersubiectivității - al normelor și al drepturilor. În cele din urmă, ce consecințe are acest raționament asupra cercetării și discursului din domeniul relațiilor internaționale? Constructiviștilor le sugerează că teoria lor - indiferent dacă este înțeleasă ca metodologie, epistemologie sau ontologie - nu ar trebui înțeleasă ca o paradigmă, în sensul în care sunt interpretate realismul, liberalismul și marxismul. Prin paradigmă înțelegem aici un set de ipoteze despre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este o colecție de presupuneri despre felul cum ar trebui studiată politica. Ca atare, este compatibil (la fel ca alte grupuri de premise privind modul de studiere a politicii, cum e raționalismul) cu o varietate de paradigme, inclusiv cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se mai curând la idealuri decât la idei) această argumentare le sugerează că un constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul idealurilor și cele privind rolul ideilor, idealiștii pot să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să-și exprime clar poziția, să depășească stigmatul asociat utopismului de la apariția lucrării The Twenty Years’ Crisis (Carr, 1964). Cu alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Studies Quarterly, 33, pp. 235-254. Lasswell, Harold, 1935, World Politics and Personal Insecurity, McGraw-Hill, New York. Lasswell, Harold, Kaplan, Abraham, 1950, Power and Society: A Framework for Political Inquiry, Yale University Press, New Haven, CT. Lebow, Richard Ned, 2001, „Thucydides the Constructivist”, American Political Science Review, 95, pp. 547-560. Legro, Jeffrey, Moravcsik, Andrew, 1995, „Is Anybody Still a Realist?”, International Security, 23, pp. 5-55. Leplin, Jarrett (ed.), 1984, Scientific Realism, University of California Press, Berkeley. Lieber, Robert, 2001, No Common Power: Understanding
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
The Theory and Praxis of an Institutional Form, Columbia University Press, New York. Ruggie, John Gerard, 1995, „The False Premise of Realism”, International Security, 20, pp. 62-70. Ruggie, John Gerard, 1998, „What Makes the World Hang Together? Neo-Utilitarianism and the Social Constructivist Challenge”, International Organization, 52, pp. 855-885. Schmidt, Brian, 1998, The Political Discourse of Anarchy: A Disciplinary History of International Relations, State University of New York Press, Albany, NY. Schuman, Frederick, 1933, International Politics: An Introduction to the Western State System, McGraw-Hill
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Spegele, Roger, 1996, Political Realism in International Theory, Cambridge University Press, Cambridge, UK. Sterling-Folker, Jennifer, 2000, „Competing Paradigms or Birds of a Feather? Constructivism and Neoliberal Institutionalism Compared”, International Studies Quarterly, 44, pp. 96-119. Sterling-Folker, Jennifer, 2002, „Realism and the Constructivist Challenge: Rejecting, Reconstructing, or Rereading”, International Studies Review, 4, pp. 73-97. Strange, Susan, 1987, „The Persistent Myth of Lost Hegemony”, International Organization, 41, pp. 551-574. Vasquez, John, 1983, The Power of Power Politics: A Critique, Rutgers University Press, New Brunswick
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi facilitate prin realizarea de activități didactice desfășurate prin antrenarea și stimularea gândirii și creativității, bazate pe metodele consacrate, pe jocuri plastice și experimente-joc, prin abordări inter-, pluri- și multidisciplinare: Unele metode, situații de învățare și experimente creative au caracter constructivist, altele solicită gândirea analogică, simbolică, imaginația, inteligența emoțională, sinele, conștientul, subconștientul, altele au caracter ludic accentual, altele sunt colective, altele individuale, unele valorifcă experiențe perceptive concrete, însă toate incită structurile și procesele psihice ale subiectului implicat. Iată în continuare câteva
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
și b, sau Gresle et alii, 1994, p. 173, care definesc identitatea drept „un sentiment de unitate ș...ț pe care Îl poate resimți un individ sau un grup”). ν În mod complementar, cele mai multe dintre teoriile moderne, care preferă perspectivele constructivistă, interacționistă sau situaționistă și se opun abordărilor mai vechi, substanțialistă sau esențialistă (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995), susțin că identitatea este un fenomen conștient, care poate fi chiar rezultatul unei strategii: „Pentru toți teoreticienii actuali, identitatea nu este un dat, ci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
duce la teoreme În mod necesar adevărate, metoda comprehensivă a celei de-a doua pune În evidență „tipuri ideale”, istoria și praxeologia putând fi totuși „Împletite” pentru o mai bună Înțelegere a realității. Hayek, atacând „scientismul” și denunțând „prezumția fatală” constructivistă, plasează obiceiul și tradiția „Între instinct și rațiune”. O cunoaștere tacită, care evoluează pe neobservate („ideile constitutive”), alcătuiește datele științelor umane (subiectivism radical), iar metoda „sintetică” (comprehensivă) asigură praxeologiei, printr-un proces ipotetico-deductiv, descoperirea principiilor de coerență structurală. Dacă acțiunile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
supraviețuirea fidelităților comunitare În cadrul societăților moderne și, În același timp, pe eterogenitatea societăților tradiționale. Această dublă constatare a permis reconsiderarea noțiunii de cultură În termeni mai puțin esențialiști și, prin urmare, „substituirea viziunilor tradiționale asupra omogenității culturale cu o perspectivă constructivistă și dinamică” (ibidem, p. 30). Ea constituie, de asemenea, o repunere În discuție a diviziunii muncii Între sociologi (al căror domeniu de studiu ar trebui să se limiteze la societățile industriale) și etnologi (limitați, la rândullor, la studierea societăților tradiționale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
umane”, căreia Îi aplică o necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm identitatea un proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce vom examina câteva concepte care organizează dimensiunile afective, sociale și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre identitate și cultură. Vom extinde apoi reflecția noastră la interculturalitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
valori de referință În momentul În care, din cauza mutațiilor sociale, Biserica sau Națiunea Își pierd hegemonia. Și multe dintre apartenențele obligatorii nu demult sunt percepute astăzi ca niște „identități ucigașe” (Maalouf, 1998). Identități și cultură Preferința noastră pentru o viziune constructivistă asupra identității implică faptul că actorii sociali, preocupați să dea un sens prezenței lor În lume, găsesc resursele necesare pentru un asemenea demers. Cultura este, din acest punct de vedere, un rezervor inepuizabil, cu condiția să Înțelegem acest concept nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]