4,590 matches
-
așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei loc. Abia aștept noutățile. Femeia își scoase încet vălul, își lepădă și pelerina. Zâmbea, fără să-l privească. Se amuza de încurcătura în care se afla consulul Franței. ― Una dintre noutăți, Excelență, ar fi că în curând vor sosi acei bani pe care, cu siguranță, îi așteptați de ceva vreme. A fost doar o mică eroare birocratică. Un proaspăt angajat al cancelariei imperiale, fără noțiuni prea clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cățel, bucățica din mâna stăpânului. N-ar fi o idee prea rea să înlocuiți vinul acesta de protocol, Excelență... ― Cum? ― ...dacă țineți într-adevăr la prestigiul Franței, își continuă ea ideea, după care zâmbi cu un subînțeles neremarcat însă de consul. ― Vinul?.. Fără îndoială! ― ...neîndoit, vreți să spuneți! Da, ca să putem închina, cum se cuvine, pentru apropiata plecare a Marelui Komandir. ― Ce? Ah!... Adică, pleacă? ― Destul de curând, bănuiesc. Oricum, la comanda armatei ruse de la Dunăre, țarul l-a numit deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spus demult: acest om trebuie să dispară! Femeia auzi ultimele lui cuvinte chiar dacă el le strecurase printre dinți și disprețul ei pentru agitația necontrolată și pentru absența oricărei abilități diplomatice din dotarea intelectuală a reprezentantului imperial spori considerabil. Din păcate, consulul nu avea mintea valetului. Julien ar fi priceput din prima că totul galopa acum spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată prostie să-i mai dorești moartea în actuala conjunctură. ― Pacea ar fi în dezavantajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele de la picioarele prințului tresări și Manuc privi în jur, surprins de întunericul care înghițise, pe nesimțite, toate formele și culorile. Intermezzo informativ: Despre marile probleme ale altui câine cu mult mai mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl revoltau. ― Ce exces de zel! Ce risipă inutilă! Oamenii ăștia sunt ori nebuni, ori proști! Nu-și dau seama că au fost trași pe sfoară? Julien, care fusese luat în acest periplu păgubos, după opinia lui, la insistențele doamnei consul, pentru că ea se temea foarte tare, suspect de tare, după aceeași opinie, pentru viața soțului ei, nu se grăbi să răspundă. Asta nu mai intra în îndatoririle unui valet. ― Excelență, nu doriți să luați totuși o trăsură? Ați putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scurt. ―Dar nu pricepi, Julien, că nu-mi este de ajuns să văd? Vreau să surprind reacția populației, vreau să aflu ce gândesc oamenii ăștia. E nebun! concluzionă Julien. Și-o caută cu lumânarea. ― Au fost trași pe sfoară! repetă consulul pe un ton aproape isteric. Rușii le-au luat jumătate din principate - exagerarea îi dădea apă la moară - și ei atârnă zorzoane de flori și țin aprinse focurile ca la o mare sărbătoare. Zău dacă mai înțeleg ceva! Pe Julien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri și își privi crunt valetul. Nu pentru că n-ar fi fost de acord, ci pentru că nu putea să nu fie de acord. Cum de nu se gândise el, consulul, la asta? Totul devenea limpede ca apa. Dacă rușii plecau din principate, prințul nu se mai putea bucura de protecția lor. Era, de acum, la mâna turcilor. Imperiul, care trebuia să-și spele cumva mâinile de rușinosul tratat încheiat, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial, monsieur! Tot un mitocan de burghez ai rămas. Eu sunt o femeie cu un veritabil sânge nobiliar. Nu pot s-o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar, Julien consideră că auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise. Într-adevăr, îl găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Trupul acela gol întrezărit prin aburii băii... Graba jenată cu care Dante Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita ta. Dante Negro prefiră cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa prințul? ― Voi fi cu totul sincer, Alteță! Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl luase de mână pe același Hermelin și îl introdusese în cabinetul consular. „Excelență, băiatul se pricepe la tot felul de servicii.” Și, din acel moment, consulul se luminase ca un cer de primăvară după o iarnă mult prea lungă. Mergea fluierând La Marseillaise, zâmbea tot timpul. Și asta cu atât mai mult cu cât, fiind sub imperiul unei fluențe, ba chiar inspirații deosebite, obținuse aprecieri măgulitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pleca! Vă sunt ostatic? Puneți-mi lanțuri la picioare, aruncați-mă Într-o celulă!” Numai că n-a catadicsit să-mi răspundă. Dacă aș fi fost cetățean al Statelor Unite, Franței, Austro-Ungariei, ca să nu mai vorbesc de Rusia sau de Anglia, consulul meu ar fi intrat În biroul marelui vizir fără să bată la ușă și mi-ar fi obținut eliberarea Într-o jumătate de ceas. Vă spun, noi, musulmanii din acest secol, suntem niște orfani. I se tăiase respirația, și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
priviți, veți găsi, poate, acolo alte urme ale lui Khayyam. Răspunsul meu, spontan, păru să-i confirme diagnosticul: — Dacă obțin o viză, sunt gata să plec chiar de mâine. Asta nu e o piedică. Vă voi da câteva rânduri pentru consulul Persiei la Baku, el se va ocupa de formalitățile necesare și vă va asigura chiar și transportul până la Enzeli. Expresia chipul meu trebuie să fi trădat o frământare. Djamaledin se amuză de ea. — Vă spuneți, fără Îndoială: cum aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâine, vor fi gata. Și, mai ales, nu vă temeți de nimic, nimeni nu se va gândi să percheziționeze un american. A doua zi, mă așteptau trei plicuri cafenii. Mi le dădu cu mâna lui, deschise. Cel dintâi era pentru consulul de la Baku, cel de-al doilea pentru Mirza Reza. Întinzându-mi-l pe acesta din urmă, Djamaledin făcu următorul comentariu: — Trebuie să vă avertizez că omul este un dezechilibrat și un obsedat, nu-l frecventați mai mult decât trebuie. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-a patra zi, mi-am găsit loc la bordul unui pachebot al Mesageriilor maritime, care făcea ruta Marsilia-Istanbul-Trapezunt, până la Batumi, portul rusesc din răsăritul Mării Negre, de unde am luat trenul transcaucazian spre Baku, la Marea Caspică. Primirea făcută acolo de consulul Persiei a fost atât de amabilă, Încât am șovăit să-i arăt scrisoarea lui Djamaledin. Nu era mai bine să rămân un călător anonim, ca să nu-i trezesc bănuielile? Dar am fost cuprins de unele scrupule. Poate că În scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
exista și un alt mesaj decât acela care mă privea, n-aveam dreptul să-l păstrez pentru mine. Dintr-odată, m-am hotărât, așadar, să rostesc, pe un ton enigmatic: — Avem, poate, un prieten comun. Și am scos plicul. Numaidecât, consulul Îl desfăcu cu grijă; Își luase de pe birou niște ochelari cu rame de argint și Începuse să citească scrisoarea când, pe neașteptate, i-am văzut degetele tremurând. Se ridică, se duse să Încuie ușa Încăperii, atinse hârtia cu buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
guvernator militar al Teheranului și a impus restricții de circulație. De azi-dimineață, s-a deschis vânătoarea de partizani ai Constituției, În capitală și În toate celelalte orașe. Începând cu Tabrizul. — Totul s-a propagat atât de repede! se miră Howard. — Consulul Rusiei, anunțat telegrafic despre declanșarea loviturii de stat, i-a informat, de dimineață, pe conducătorii religioși din Tabriz. Aceștia și-au chemat partizanii să se strângă, la amiază, În Deveshi, Cartierul Cămilarilor. De acolo, s-au Împrăștiat În oraș. Îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mi reiau activitatea. Voi rămâne, așadar. Poate că prezența mea va stimula Întru câtva guvernul meu să acționeze. Pretutindeni, ca și cum s-ar fi vorbit Între ei, acesta a fost răspunsul: identic, grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întru câtva guvernul meu să acționeze. Pretutindeni, ca și cum s-ar fi vorbit Între ei, acesta a fost răspunsul: identic, grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la Londra: „Pâinea este rară astăzi; mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va aduce puțină consolare dacă vă voi spune că, la șase ore după moartea prietenului dumneavoastră, mi-a parvenit un mesaj de la Londra, care mă anunța că tocmai fusese Încheiat un acord Între Puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împreună cu expresia bănuitoare de nemulțumire care Îl Însoțise. Mă simțeam obligat să-mi schimb tactica; m-am ridicat, așadar, cu un oftat exagerat de sonor. — Ai, probabil, dreptate, am greșit Încercând să te Împing la asta, am să-i spun consulului Angliei că n-am putut să te conving, apoi am să mă Întorc aici și am să rămân alături de tine până la capăt. Fazel mă reținu, apucându-mă de mânecă. — Nu te-am acuzat de nimic, nici măcar nu ți-am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În fața soldaților țarului ca să-și capete pâinea. Tu, care te-ai născut liber Într-o țară liberă, tu ar trebui să Înțelegi. Am lăsat să se scurgă câteva secunde grele Înainte de a trage concluziile: — Și ce vrei să-i răspund consulului Angliei? Fazel arboră surâsul cel mai ipocrit: — Spune-i că voi fi Încântat să caut, o dată mai mult, protecție pe lângă Preagrațioasa Sa Maiestate. Am avut nevoie de timp ca să Înțeleg cât era de justificată amărăciunea lui Fazel. Căci, pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că ambițiile sale din Persia nu puteau fi satisfăcute atâta vreme cât Shuster se afla acolo. Era obligatoriu ca acesta să fie făcut să plece! Trebuia născocit un incident, un incident major. Cu această misiune a fost Însărcinat un om: Pokitanoff, fostul consul de la Tabriz, devenit consul general la Teheran. Cuvântul „misiune” e un eufemism, căci ar trebui să se vorbească, de fapt, În această Împrejurare, de un complot constituit cu grijă, deși fără prea mare rafinament. Parlamentul hotărâse confiscarea bunurilor celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]