1,467 matches
-
eternitatea nu e accesibilă decât în eliminarea raportărilor, prin viețuirea clipei în mod absolut. În orice experiență a eternității este un salt și o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabilă pentru a ajunge la împăcarea senină din contemplația eternității, încît puțini sânt capabili de ea. Contemplația aceasta nu este importantă prin cât durează, ci prin intensitatea ei. Revenirea la trăirile obișnuite nu diminuează nimic din fecunditatea acestei experiențe intense. Ceea ce importă este frecvența acestei contemplații. Numai prin experiențe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin viețuirea clipei în mod absolut. În orice experiență a eternității este un salt și o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabilă pentru a ajunge la împăcarea senină din contemplația eternității, încît puțini sânt capabili de ea. Contemplația aceasta nu este importantă prin cât durează, ci prin intensitatea ei. Revenirea la trăirile obișnuite nu diminuează nimic din fecunditatea acestei experiențe intense. Ceea ce importă este frecvența acestei contemplații. Numai prin experiențe frecvente se poate ajunge la beția eternității, la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împăcarea senină din contemplația eternității, încît puțini sânt capabili de ea. Contemplația aceasta nu este importantă prin cât durează, ci prin intensitatea ei. Revenirea la trăirile obișnuite nu diminuează nimic din fecunditatea acestei experiențe intense. Ceea ce importă este frecvența acestei contemplații. Numai prin experiențe frecvente se poate ajunge la beția eternității, la starea de încîntare pură, în care transfigurările se îmbracă în aureole sublime și imateriale, în care voluptățile au ceva suprapământesc, de o transcendență luminoasă și fermecătoare. Izolarea momentului din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înfrîngere a timpului, în această transcendere a momentelor? Este, în această transfigurare, mai repede o deviere a vieții în alt plan, unde antinomismul și dialectica tendințelor vitale se purifică la mari înălțimi. Acei care au nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei care se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei care se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate diferențierile într-o viziune de o monumentală seninătate, izvorâtă ca după o mare renunțare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se ocupă numai cu trecutul. Ce interes mai pot avea cercetarea idealurilor altor epoci, credințele oamenilor sau zvârcolirile câtorva indivizi sifilitici? Vor fi mari creațiile oamenilor, dar pe mine nu mă interesează. Nu găsesc eu o împăcare mai mare în contemplația eternității? Nu om și istorie, ci om și eternitate, iată un raport valabil în lumea în care nu merită nici să respiri. Nimeni nu neagă istoria dintr-un capriciu trecător, ci sub imboldul unor mari tragedii, pe care puțini le
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unde nu mai știi că exiști și că mori. Toți aceia care umblă după eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adânc al experienței eternității este să te facă să uiți că mori. Dar când revii din contemplația eternității? A nu mai fi om Tot mai mult mă conving că omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit să-și găsească o modalitate proprie de viață, așa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma așa-zisei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndepărtat și mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi și energici, de aici platitudinea lor iremediabilă de gândire și de simțire. Muncă înseamnă periferie. Și, deși nu opun muncii nici contemplația pasivă și nici reveria vagă, ci transfigurarea intensă pentru realizarea unei prezențe, prefer totuși o lene, ce înțelege și justifică totul, unei activități frenetice, intolerante și absolutiste. Pentru a trezi lumea modernă la viață trebuie scris elogiul lenei, al acelei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rațiune în sine însuși, un echilibru intern și o justificare integrală. Un lucru frumos nu-l putem concepe decât așa cum e. Un tablou sau un peisaj ne încîntă în așa măsură, încît noi nu ni-l putem reprezenta în momentul contemplației decât în forma ce ni se prezintă. A privi lumea sub semnul frumuseții este a afirma că lumea aceasta trebuia să fie așa cum e. Într-o astfel de viziune, totul se topește în armonii și strălucește în splendori, iar aspectele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cunoaștere pentru ca să nu fi ajuns prin cunoaștere la deziluzie. Puțină cunoaștere încîntă; multă cunoaștere dezgustă. Cu cât cunoști mai mult, cu atât vrei să cunoști mai puțin. Cine nu suferă din cauza cunoașterii, acela n-a cunoscut nimic. Stând într-o contemplație liniștită, fixat și suspendat sub eternitate și auzind tic-tacul unui ceas sau orice ritm ce ar semnifica progresul în timp, este imposibil să nu simți toată absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evoluției și al oricărui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imposibil să nu simți toată absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evoluției și al oricărui fel de desfășurare. De ce să mergi mai departe, de ce să mai trăiești în timp? Revelația subită a timpului în astfel de contemplații, care dă acestuia o proeminență vie și strivitoare, pe care n-o are niciodată în existența zilnică, este fructul unui dezgust de viață, al unei incapacități de a mai continua cu aceeași poveste. Și când această revelație se întîmplă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu nici un lucru, cu nici o acțiune și cu nici un obiect, ci seamănă unui vid ce crește progresiv în existență, unui vid în continuă dilatare și evoluție, ca o amenințare de dincolo de lume. Nu mai poți auzi în liniștea și tăcerea contemplației decât ritmarea timpului în tine, sunetul și pocnetul repetat asemenea unui dangăt de clopot într-o lume moartă. Drama omului și a timpului n-o trăiește decât acela care a separat timpul de existență și care în această disociere, fugind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui te asimilează liniștit și călduț devenirii, aruncîndu-te pradă timpului. Destinul, ca o lunecare orizontală, este negația goticului și a complexelor de viață născute din el. Neamul românesc n-a trăit sub semnul spiritului gotic. De aici: pasivitatea, scepticismul, autodisprețul, contemplația domoală, religiozitatea minoră, anistoria, înțelepciunea, care constituie aspectul negativ al specificului nostru național, aspect din păcate central. Așa ne-am trăit noi o mie de ani și așa va trebui să nu ne mai trăim miile ce vor urma. Numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Morgan par dezamăgiți. Comunicarea este unul din motivele lor de îngrijorare. Dacă oamenii insistă să comunice cu nativii, cum mai pot ei să-i mai studieze în starea lor naturală? — Am crezut, zice Morgan cu lentoarea sa obișnuită, predispusă la contemplație, că sunt niște primitivi. Cred că mai sunt încă, spune profesorul. Relativ. Oricum, administrația de nord simte că este momentul unui recensământ, înaintea institurii unei taxe pe colibă. Aparent, s-au făcut pași în această direcție, însă vor ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
autobuzul supraaglomerat călătorii nu discută, ci se ceartă. „Comunicarea“ lor este interjecțională și impregnată de ură. Ce diferență față de colocviile tihnite din taxi! Aglomerația urbană naște aici nu violență, ci solidaritate; nicidecum luptă oarbă pentru un loc liber, ci o contemplație în doi a valurilor și zădărniciilor vieții. Bineînțeles, contemplația nu e totuna cu pasivitatea. Fiindcă, în timp ce dialogul cu șoferul de taxi se întinde în toate direcțiile (politicienii nesimțiți, băiatul în ultimul an de liceu, nevasta care totuși e un om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
lor este interjecțională și impregnată de ură. Ce diferență față de colocviile tihnite din taxi! Aglomerația urbană naște aici nu violență, ci solidaritate; nicidecum luptă oarbă pentru un loc liber, ci o contemplație în doi a valurilor și zădărniciilor vieții. Bineînțeles, contemplația nu e totuna cu pasivitatea. Fiindcă, în timp ce dialogul cu șoferul de taxi se întinde în toate direcțiile (politicienii nesimțiți, băiatul în ultimul an de liceu, nevasta care totuși e un om de treabă, ștoarfa aia care uite-o cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ca o fetiță, răbufnește ca o femeie deplină, face năzbâtii, pedepsește, e și walkirie, și amazoană, și ghidușă ori ciufulită, și simili-vampireasă. E de toate! Concentrează în ea, ca vrăjitoare, aproape toate nuanțele emoționale femeiești: pasiunea, ura, jocul, tristețea, compasiunea, contemplația, prietenia, suspiciunea etc. Eu nu mi-am dorit niciodată să zbor neapărat deasupra Moscovei, dar am avut această tânjire legată de alte două orașe: de Cluj (spațiul meu natal care, văzut din turla bisericii gotice și ombilicale - zic eu - Sfântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
asemănări și deosebiri) axată pe tema vânătorii și pescuitului, cu poezia tradiționalistă a lui Ion Pillat, cu lirica de inspirație religioasă aparținând lui Nichifor Crainic și Adrian Maniu, sau cu poezia lui Lucian Blaga străbătută de fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum - intitulat „Ultimele sonete închipuite
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fi fost... Faceți cunoștință. Ovidiu întinse foarte corect mâna, avea un zâmbet în colțul gurii, de presupus că era ironic, își aplecă și fruntea, puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații (1984);Cotidiene (1986); Oglinda și vidul (1993); Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996); Nimic n-ar trebui să cadă (1997); Amarul Târg (1997); Dealul purtat de scripeți (1999); Spațiul dintre corole (2000); Acul și steaua (2001); De unde până unde (2002
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se lăsau aspirate de orizont. într-un fel, oceanul îi prelua toată energia, îl golea de inspirație, dar și de voința de a continua. Ceea ce ar fi trebuit să devină un text, un capitol de roman sau o povestire, devenea contemplație, complicitate cu plaja imensă peste care se rostogoleau în același ritm imuabil valurile oceanului. oare se producea un fel de transfer de sens, de la cuvintele acelui prim rînd din partea de sus a paginii și orizontul marin deasupra căruia uneori se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
chipuri ale așteptării. De aici și senzația de static din majoritatea narațiunilor, de încremenire milenară într-o ordine ce pare să țină mai degrabă de cosmic. Am putea spune că la Sadoveanu așteptarea este agentul narativ prin excelență: ea înlesnește contemplația și tot ea dă apoi impulsul istorisirii. Povestirea suspendă așteptarea, apropie personajele și îi redă timpului calitatea. Dacă la început în spatele povestirii se află simpla așteptare a trecerii timpului, mai târziu personajele își trec timpul așteptând să povestească. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iluzia sinuciderii / 37 Avatarul atenianului Socrate / 43 Fuji-san ga mieru... / 45 Mita ca reflex al unui popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) / 53 Etosul muncitorului constructor / 57 Licoarea magică și sensul contemplației / 59 Nirvana vs. anarhie. Exemplul lui Dogen / 65 Apendice: Peisaj cu Buddha și câini / 71 Umanitatea nedegenerată / 73 Partea a doua: GIUVAERUL / 77 Dansul ceremonial al hârtiei / 79 Tamazawa / 81 Insula / 85 Note despre arhitectura niponă / 91 Cei întorși de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prevede ca biletul să fie arătat și la urcare, și la coborâre. Nu mai are nici un rost să vă povestesc despre crucile pe care ni le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în care leneveala (eu numesc, afectuos, "contemplație" acest sublim fenomen care m-a definit încă din copilărie, traumatizat, cum eram, de perspectiva temelor de algebră și de geometrie, preschimbate brusc în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau ale unui grup social. După adoptarea budismului (mijlocul secolului al VI-lea), tot mai mulți dintre japonezi au devenit conștienți de caracterul esențialmente iluzoriu al existenței. Totuși, în loc să se dedice cu pasiune studierii și practicării unei forme autentice de contemplație, anumiți preoți și credincioși defetiști din perioada medievală, ademeniți de dictonul "părăsește lumea murdară; caută cu bucurie Ținutul Pur" (onri edo; gongu jyodo), s-au zăvorât de bunăvoie în bărci și s-au lăsat în voia valurilor oceanului. Scopul ultim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]