1,534 matches
-
nu putea Însori destinul prietenului nostru. Nici al generației din care facem amândoi parte. Al oricărei generații, de fapt, ar fi să adăugăm. Exploziile conflictuale ale modernității au avertizat recent asupra primejdiilor unei globale Apocalipse. Performanțele științifice și tehnice ale contemporaneității par În acest context, ca și În situații precedente, complice teribilelor dezarticulări. Cât despre literatură, ea fusese deja evacuată de câteva decenii spre spectacolul de larg consum și chemată, sub reflectoarele pieței planetare, doar să aureoleze și ea, ca ingredient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al așteptării este și pândă răbdătoare În scrutarea proximității și precarităților ei, a penibilității gregare, a umbrelor dinăuntrul și din afara personajelor. Sunt caracteristici vizibile În toate cărțile autoarei, chiar și În realizarea ei epic-psihologică de vârf, cu neașteptate conexii Între contemporaneitate și trecut, Între memorie și actualitate, cum este Dimineață pierdută, unul dintre cele mai bune romane postbelice românești. O surpriză dintre cele mai incitante a fost, s-o spunem, recentul volum Întâlnirea, roman regândit și rescris după o anterioară nuvelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene; În lumea spiritului, totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a repetat unul dintre scriitorii de vârf ai contemporaneității, necunoscutul prieten de departe numit Ernesto Sábato. Cuvintele sale m-au ajutat să reiau lupta care Îmi păruse anulată, redându-mă propriilor cuvinte și obsesii. Departe de publicitatea atâtor confrați copleșiți de lauri și larmă, solitarul Sábato rămâne mandatarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
viitorului perfect. N-ar fi prima dată când cărturarii și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului de la Berlin am contemplat-o, exaltat, departe de Europa. Fireasca oboseală care ar fi trebuit să marcheze memoria oricărui european dispus să recapituleze, În acel moment, tragediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
literary journey. Ionesco se alătura, de data asta, confraților săi, Musil și Kafka, Koestler și Krle²a, Ki½ și Canetti. Călătoria literară dunăreană se oprea la autori „central-europeni”; spiritul „Mittel-Europa” Încercam să-l punem În relație cu realitatea mereu schimbătoare a contemporaneității de aici și de acolo. Audiența era divizată, aproape egal, Între studenți americani și est-europeni. Dezbaterea de seminar câștigase o incitantă tensiune a controversei, Între „subtilitatea” de pe vechiul continent și „practicismul” american, deschis, realist. „Metafora” ionesciană a părut mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de la Auschwitz, inițiat În „fericirea”, ca și În „resentimentul afectuos” al existenței captive. La o altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă, În care omul pierdut, deposedat de destin, exilat din semnificație, nu mai poate regăsi centrul eului, conștiința de sine. Înlocuirea omului tragic prin dublul său pervertit și burlesc al post-catastrofei nu definește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care ne Îngrădesc, cum spune el Însuși. L-am Întrebat, mai Întâi, despre frontiera geografică, culturală, istorică a existenței noastre și despre „teritoriul nimănui” care este exilul, văzute În contextul modernității, al globalizării, al marelui sat planetar care a devenit contemporaneitatea noastră centrifugă. „Cred că există o frică În fața spulberării frontierelor. Frontierele sunt necesare, structurile sunt necesare. Personalitățile reale sunt structurate și au contururi. Tendința sau chiar ideologia care ar anula orice frontiere este falsă. Ți-aduci aminte de Parisul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de-a latul globului, senator, „cavaler” În arte și litere al Franței și Italiei, doctor onorific a numeroase universități europene, autor, exeget și jurnalist de mare calibru, numele său a devenit sinonim nu doar cu Italia și cultura cosmopolită a contemporaneității, ci și cu Trieste. „Claudio von Trieste”?... Cândva, nobilii dădeau nume și emblemă de prestigiu unei așezări umane cu care erau identificați. Îi preluau, la rândul lor, numele. Titlul de „von” nici nu este, până la urmă, decât această localizare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ierusalim, Tel Aviv, Oceanul Pacific și revenirea, din nou, pe orizontul circular al rătăcirilor, pe Hudson River, În Central Park, la New York. America se oferă artistului, dintotdeauna și pentru totdeauna un copil, cum spunea Brâncuși, nu doar ca basmul inepuizabil al contemporaneității, făcut parcă anume pentru curiozitatea și inițierea inocentului, ci și ca un teritoriu al cunoașterii, În care noul Robinson, naufragiatul, un străin și un adult, infantilizat prin șocul dislocării, al deposedării și anonimizării, Învață, pur și simplu... americanitatea. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu ineluctabilă mefiență : spre exemplu, În O palmă dată gustului public ( semnat de D. Burliuk, Al. Krucenîh, V. Maiakovski și V. Hlebnikov, publicat În decembrie 1912, la Moscova) , suntem Îndemnați „ să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred că nu o dată, În timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
curând fără să se preocupe în mod conștient de partea estetică, neamul liniei paterne și-a emis liniștit genele generație după generație, și din șirul lor de oameni serioși, cu înclinări spre meșterit și, uneori, spre științele exacte, au dat contemporaneității exemplare cu nimic remarcabile, oameni ca mine și ca toți ceilalți, sănătoși, robuști, cu ochi vioi și cu mișcări bruște. Când eram mic, oamenii spuneau că semăn ba cu maică-mea, ba cu taică-meu, și de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mult pentru ca ceea ce-ți dă să fie adevărat. (...Iar dacă ți-ar da mai puțin, ai fi și mai sigur că nu te iubește!) O mică, o infimă corectură în nebuloasa primitivă, din care ar fi rezultat mai multă contemporaneitate între tine și ea, ar fi remediat totul. ... Ipoteză vană și asta! Căci acea corectură ar fi determinat altfel sistemul solar și întreaga realitate a planetei, și contemporaneitatea singură ar fi fost zadarnică. Iubirea Adelei pentru tine nu se poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
infimă corectură în nebuloasa primitivă, din care ar fi rezultat mai multă contemporaneitate între tine și ea, ar fi remediat totul. ... Ipoteză vană și asta! Căci acea corectură ar fi determinat altfel sistemul solar și întreaga realitate a planetei, și contemporaneitatea singură ar fi fost zadarnică. Iubirea Adelei pentru tine nu se poate concepe nici într-o ipoteză! Imposibilitatea ei a fost decretată de la începutul universului. ... Sunt numai zece ani de când eram la culmea cea mai înaltă a vieții. Nu sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumea modernă, postmodernismul? E puțin contra curentului? Dacă scrii despre modernitate sau despre viitor nu ești prin forța lucrurilor un postmodern sau un scriitor modern. O carte a cărei acțiune se petrece în cavernele preistoriei poate vorbi la fel de bine despre contemporaneitate. Chiar dacă acțiunea cărților mele e plasată în trecut, cititorul atent va observa că vorbesc, de fapt, despre ziua de astăzi. E un fel de tablou pitoresc, însă mesajul, concluzia sunt aceleași. Și în Suflete cenușii, și în Raportul lui Brodeck
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
un interes multiplu. Un gând iconoclast mă îndeamnă să le amintesc celor responsabili cu destinele culturii românești acasă și prin lume că nu numai Mihai Viteazu a trecut pe la Praga și că plăcile memoriale pe o clădire nu înlocuiesc, în contemporaneitate, scena și respectul pe care le merită unii din artiștii trăind în diasporă. Iar dacă în ultimul mai bine de un deceniu a existat la Praga o manifestare muzicală, demnă de acest nume, sub egida diplomației române, ea a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ploaia trezind tenebrele la viață. Mâna stângă desenează senzual labirinte de zăpadă folosind alfabetul vântului și ploii. Ea disprețuiește școlile și academiile, la fel și stilurile, simțindu-se „rănită“ de realitate. În lumea grotelor ea se simte la adăpost de „contemporaneitate“. Mi-e frică de mâna stângă, mă doare des. Uneori am senzația că inima vrea să-mi iasă prin degetele acestei mâini, numai și numai pentru a-mi arăta un adevăr crud și brutal. Se întâmpla ca mâna dreaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în grădinițe: educația religioasă, educația sanitară, educația rutieră și educația ecologică. Ele au forme diverse și sunt purtătoare de conținuturi noi. Conținuturile specifice Noilor educații sunt valorificate la clasă în termenii unor obiective pedagogice care vizează domenii de interes în contemporaneitate. Educația religioasa are drept obiectiv cultivarea și dezvoltarea credinței și iubirii față de Dumnezeu. Ea începe în familie și se continuă în grădiniță si apoi la școală. În activitățile desfășurate la clasă se pornește de la concret și anume de la faptele copiilor
Coronița prieteniei by Ed. Sofronia Voica - Grădiniţa P.N. 6 Paşcani, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93008]
-
și prezența mea, într-un context dat. Corpuri contemporane M-am raportat la un spațiu căruia i se cere să se modernizeze rapid. La corpuri cărora li se cere să devină repede moderne, contemporane și să „meargă“ în pas cu „contemporaneitatea“, fără ezitări. M-am gândit la forța pe care asemenea cerințe o au și la impactul pe care îl produc asupra corpurilor. În Enciclopedia Britannica, mișcarea este definită ca fiind o colaborare complexă și complicată între fibre nervoase și fibre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
pentru că intenția scriitorului este să propună receptorului avizat De la conștiința pură a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul jalonează destinul uman. Doar revelația supremă a certitudinii că individul este perisabil, iar umanitatea rămâne perenă, că viață și moarte sunt două trepte necesar complementare (Matca), poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
șoptește discret înștiințarea care conținea, amenințător, și o condamnare în absolut: „Marele Maestru a aruncat anatema asupra ta.“ Cam tot pe atunci, îmi aleg ca lucrare de seminar la Teologie Fundamentală existențialismul. Cred că era anul 1957-1958, adică în plină contemporaneitate, lucru care mi s-a părut important, întrucât nu trebuia doar să prezint un curent istoric, trecut la arhive, ci să iau atitudine proprie, să mă implic în ceva care exista. Profesorul de la catedra respectivă mă simpatiza; și eu pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
orașe, au ceva în comun, ceva care transpare în expresia feței, în gesturi, în mișcări și în apucături - ei își sunt contemporani și au aerul, adică spiritul, acestei apartenențe comune care prezidează în ansamblu asupra aspectului de civilizație al acestei contemporaneități: educație, politețe, saluturi, urări, interjecții, în general un mod de a vorbi, care merge chiar până la un mod comun de a codifica vulgaritatea. La români, deseori și la alte popoare, gusturile și expresia nu atestă însă o fiziologie de ritualuri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care le înalță deasupra calității lor istorice; adică sunt fapte aproape „imposibile“ altfel decât în contextul lor „special“ de realitate, care le dă o aură și o statură diferită de cea simplă și empirică a succesiunii cauzale. Lumea europeană, în contemporaneitatea care ne este încă proximă, a cunoscut această perioadă de excepție, să-i zicem „extraterestră“, între anii 1965 și 1969 (aproximativ), când istoria a făcut simțită intervenția unui „suflu“, a unei deschideri surprinzătoare, care făcea să se miște evenimentele dincolo de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
egală măsură, romane de familie) reconstituie, cu o pregnanță rar întâlnită, prin cele două zile puse sub lupă, epoci istorice diferite. Din mentalitatea și problematica existențială specifică fiecăreia se degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit cu procedee și tehnici extrem de moderne (cele ale întregii cărți), se revendică mai degrabă din marele roman francez al secolului al XIX-lea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
voret’’, ,, avlie’’, ,,ocol’’) dintre care forme diverse remarcăm ocolul ,, întărit’’ prin plasarea construcțiilor în jurul curții, sub acoperiș continuu, formă importantă nu numai prin vechime, care dovedește continuitatea poporului, ci și prin variantele tot mai numeroase pe care le dezvoltă în contemporaneitate. Dacă pe vremuri locuința era arhaică, cu o singură încăpere, astăzi încăperile sunt mai variate și mai moderne. Nu se mai construiesc astăzi nici casa cu o cameră( sobă) și bucătărie( la foc, cuina) cu sau fără gang( târnat, colidor
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
personalității umane, tragedia ar fi umanistă pentru că vizează „cauza umanității”. În concepția lui Radu Stanca, tragicul are o valoare etică, întrucât determină o concepție despre viață, despre rostul și sensul ei moral. Această valoare a spiritului uman fiind compatibilă cu contemporaneitatea, se impune nu doar reluarea tragediilor clasice cu o eventuală scenografie modernă, ci adaptarea genului vechi la spiritul nou. În accepția modernă, tragicul se asociază în chip necesar cu puterile rațiunii ca stare care angajează ființa umană în totalitatea ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]