73,689 matches
-
referă la activitatea interpretativă și creatoare, dar și la cea educațională, între acestea găsind legături apte să contribuie la dezvoltarea personalității școlarilor de cele mai diferite vârste. - A conturat datele esențiale ale vieții muzicale din Basarabia și din Bucovina în contextul istoriografic românesc, prin studii speciale consacrate acestora. Interesul lui Breazul pentru folclorul din Basarabia era mai vechi. În 1929 propunea Ministerului Cultelor și Artelor cercetarea trecutului vieții muzicale basarabene, poetul Ion Minulescu mulțumindu-i la 26 februarie 1929 și cerându
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Gheorghe Apostol, nu Nicolae Ceaușescu? Dar dacă în accidentul de avion din 1956 ar fi pierit Nicolae Ceaușescu, nu Grigore Preoteasa? Cum am fi trăit noi astăzi dacă, în 1989, Nicolae Ceaușescu ar fi reușit să rămână la putere (în contextul politic de după 1990 această ipoteză este chiar fantezistă și destinul lui Milosevici o dovedește cu prisosință)? Iată numai câteva dintre întrebările contrafactuale ale lui Ion Ianoși, care ar putea să dea de gândit. O altă întrebare, cel puțin la fel de incitantă
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
inițiind un simpozion de sculptură ambientală în marmură. Acest simpozion are deja vîrsta a nouă ediții, interval în care Victor Florean a ajuns la concluzia, împreună cu același Mircea Bochiș, că un simplu simpozion, fără o altă finalitate și fără un context mai larg, nu este decît o soluție culturală provizorie și insuficientă. Și atunci a decis că singura formă instituțională din spațiul culturii care ar putea asigura o altă logică și o altă finalitate acestei acțiuni este realizarea, într-un termen
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
timp din Confesiunile lui Augustin, sau de o poezie de bun-venit a lui Goethe către oaspeții care așteptau să intre pe poarta casei sale de la Weimar), încât pot fi induși în eroare chiar și bunii cunoscători ai acestora! În acest context, nu mai pare surprinzător că ,recomandarea criticului" de pe coperta Basmelor moderne, care ne îndeamnă să citim poveștile lui Wolf Wucherpfennig, e semnată de nimeni altul decât de? Friedrich Schlegel (1772-1829)!! Jumătate din viață Mătușa lui Peter se numea Mizzi. Locuia
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
Poliantes, care le măcelăresc pe Circe pe sirene, însîngerînd marea cu trupurile lor sfîrtecate. Firul roșu devine nelipsit în urzeala Penelopei. Odiseu însuși se lasă pradă impulsurilor vindicative în fața indiferenței și insensibilității zeilor și provoacă moartea nimfei Calipso. În noul context al neputinței, indiferenței și scepticismului general, aura mitică a eroului dispare din memoria celorlalți. Redevenit Nimeni și anihilat de o insuportabilă și penibilă durere de măsea, Odiseu își trăiește noua aventură din perspectiva dezeroizată a celui ce contemplă propria fantomă
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în Hamlet se moare din nevoia de a scoate la lumină adevărul și pentru a se face dreptate și nu din înclinația masochistă de a te îneca în propriul rahat, cum își dorește Hamletul modern al lui Müller. în acest context, valoarea creației realizată de Răzvan Mazilu, în numeroasele momente în care personajele se exprimă numai prin mișcare, este cu atât mai mare, depășind cu mult prin această piesă din piesă nivelul ideatic propus de Müller. Personajele tragediei shakespeare-iene, de la care
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
dublului ori motivul incestului, triunghiul unei familii disparate până la destrămare (un tată mort sau plecat, o mamă cu ochi alunecoși și inimă rece, un fiu evoluând la limita demenței schizoide) sunt abordate de Teodor Dună în mod similar, indiferent de contextul și de specificitatea diferitelor poeme. Ceea ce surprinde - neplăcut - în acest volum este tocmai mecanica figurării unor scene de tensiune expresionistă, tratarea nediferențiată a universului organic. Viața și moartea, dragostea și ura, normalitatea și boala convulsivă sunt asociate ori disociate ca
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
mecanismele vieții politice românești, esența relațiilor sociale, modalitățile de petrecere a timpului liber, gradul de cultură, tipul de umor practicat și, mai presus de toate, profilul psihologic al diverselor categorii sociale în pragul intrării într-un nou secol. Văzuți în contextul timpului lor prezent toți acești oameni care populează scrisul lui Caragiale, oferă dincolo de amuzament, șansa de a intui arhitectura socială și specificul relațiilor umane din epocă. Ceea ce s-a spus însă mai puțin este faptul că piesele de teatru și
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
ar fi de crezut că numărul de modest înzestrați îl întrece copios pe cel al mediocrilor, iar aceștia, covârșitor, pe acela al supraînzestraților. Statisticile produc cifre alarmante pentru începuturile secolului XXI, privind predominanța sărăciei în lume și a rupe din context problema înzestrării spirituale de aceea a mizeriei, ar însemna a pune totul pe seama factorilor geografico-istorici, socotind omul la scara plantelor și a animalelor. Ca să nu mai vorbim că oricare observator al realităților va flutura argumentul sărăciei sufletești a multor bogați
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
fi exprimată prin deplasarea de la muzică “poïetico-centrică” înspre una “estetico-centrică” (în: Jean-Jaques Nattiez, Le combat de Chronos et d’Orphée, Paris, Bourgois, 1993, pag. 180; în: Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 25). footnote>? Putem admite o asemenea corelare prin raportare la contextul unor stiluri muzicale precum Clasicismul și Romantismul austro-german sau Impresionismului francez. În fiecare caz concret este vorba despre un ansamblu de precepte ideologice-estetice care se legitimează printr-un ansamblu corespunzător de lucrări muzicale reprezentative. Astfel, intrebarea de mai sus presupune
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cel puțin două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și potențialul soluțiilor pe care le oferă în plan conceptual deja la nivelul istoric al postmodernității. Putem presupune că amândouă tradițiile (tonala, precum și cea atonala) depășesc limită anului '68 și își continuă existența prin reprezentanții săi marcanți, insă deja în contextul emergentei progresive a postmodernismului că ideologie, estetică și nouă concepție dominantă a gândirii artistice, o concepție radical diferită de conținutul și, în egală măsură, de consistentă celor două tradiții anterioare „conviețuitoare”. Concluzia este evidentă și se rezumă la ideea că
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
diverse grade de transformare pe întreaga durată a romantismului (austro-german și a școlilor naționale). footnote>, dar și de efortul de canonizare sau, altfel spus, re-inventare a clasicismului vienez în termeni de referent legitimator depus de către romantici. Diferența între aceste două contexte ar putea fi rezumata la importanța acordată termenului de privilegiu, fetișizat în cazul clasicismului vienez și deconstruit în cazul postmodernismului. Această atitudine de privilegiere prin acordarea unui statut exclusiv în sens valoric reprezintă un coeficient al procesului de canonizare, normativa
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
artă american Arthur Coleman Danto<footnote Arthur Coleman Danto, "Après la fin de l'art", Éd. du Seuil, 1996. footnote>. Astfel, cumulul critic de tipologii stilistice determina, în același timp, inaplicabilitatea definițiilor liniare, precum și elaborarea unor definiții care ar corespunde contextului în care (1) pluralismul stilistic și nu hegemonia unui stil privilegiat reprezintă constantă și, implicit, dominantă culturală a momentului de actualitate. Concomitent, fiecare stil acumulează în evoluția lui o istorie particulară specifică, imposibil de definit prin reducționismul schematic al unor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Postmodernitatea apare că o ultimă „exhalare” sau „expir” devitalizat al ultimei avangarde, o stare „reziduala” a acesteia, prezentându-se ca atare și legitimându-se că descriere detaliată a acestei imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele cadențiale dintr-o fugă bachiană. Însă cum formele elaborate ale gândirii armonice nu mai pot fi explicate prin particularitatea contextului generativ polifonic, tot astfel nici postmodernitatea nu mai poate fi înțeleasă doar
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
acestei imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele cadențiale dintr-o fugă bachiană. Însă cum formele elaborate ale gândirii armonice nu mai pot fi explicate prin particularitatea contextului generativ polifonic, tot astfel nici postmodernitatea nu mai poate fi înțeleasă doar prin recursul argumentativ la o sumă de „justificări” în calitatea lor de descrieri a abuzurilor și crizelor ultimei avangarde. 3. Căpătam explicitarea și "dezamorsarea" confuziei care domină interpretarea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
domină interpretarea relației între modernitate și postmodernitate fie în termeni de continuitate (fragmentele răcite aparțin într-un mod cert modernității), fie în termeni de antagonism (fragmentele răcite și dispersate nu mai dețin calitatea modernista care le definea integritatea în cadrul vechiului context, pe când în noua lor stare ele adopta o aparentă identitara diferită ca parte a unui nou mod de legitimare că fenomene ale postmodernității). Postmodernitatea reprezintă în egală măsură ambele ipostaze și se legitimează în imaginea stării dispersate, răcite (doar aparentă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Adams sau Wolfgang Rihm în comparație cu lucrările reprezentative ale filonului pan-serial) semnifică, printre alți coeficienți și indicii, și suspendarea definitivă a propensiunii avangardist-experimentaliste că determinanta a progresiei liniare și, în același timp, ca determinanta în asigurarea unui viitor că și context, justificare și legitimare valorice. În cazul postmodernității termenul slăbire ar putea să semnifice și relaxare că și consecință a vindecării de "febră" ideologică (aproape religioasă), dar și de "obsesiile" totalizatoare ale modernității. Într-un mod cât se poate de evident
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stilistice cuprinse între Renaștere și Postmodernitate obținând următoarea imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor al unei dispersii prin însăși poziționarea lor drept "avangardism de reacție" față de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
istoria artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp, insolitul situației nu atât în cazul practicilor componistice, cât în ceea ce privește încadrarea acestora în imaginea unei istorii liniare, "metonimice" și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
plus electrificare", șocul electric determinând, în opinia marxiștilor bolșevici, șansele de supraviețuire a întregii concepții. Ce putem deduce de aici ?: (a) Un numar însemnat de interpretări este axat pe identificarea genealogica a fragmentelor, căutând unul sau mai multe sensuri în contextul originar al acestora și neluând în seamă prioritatea, precum și pertinenta identificării acelui grad de distorsiune și, poate, chiar reinventare semantica aplicată fragmentelor în contextul imediat al actualității. Or, o idee lămuritoare ar putea fi că postmodernitatea într-adevăr moștenește modernitatea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de interpretări este axat pe identificarea genealogica a fragmentelor, căutând unul sau mai multe sensuri în contextul originar al acestora și neluând în seamă prioritatea, precum și pertinenta identificării acelui grad de distorsiune și, poate, chiar reinventare semantica aplicată fragmentelor în contextul imediat al actualității. Or, o idee lămuritoare ar putea fi că postmodernitatea într-adevăr moștenește modernitatea, însă o preia sub forma unui ansamblu de fragmente, deja deconstruită, pe care o re-asamblează sau, măi bine-zis o reinventează atribuindu-i propria rațiune
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de îndepărtat ar fi acesta. Deseori în diverse scrieri conținutul fragmentelor, precum și o posibilă imagine a relaționării lor sunt realizate prin extrapolarea modelului modernist și căutarea unor potriviri cu contextul postmodern. Sau din contră, mai degrabă se caută o potrivire a contextului postmodern, mult prea ambiguu, la claritatea și simplitatea imaginii, ambele fiind împrumutate din modernitate. Atâta timp cât intenția este de resuscitare, deci de reîncălzire, eșecul este garantat, deoarece se încearcă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]