4,926 matches
-
ține de unele condiții și în acord cu regulamente specifice (Jackson, 1999). 10. Abordarea interdisciplinară a spiritului - concurență sau colaborare? Atitudinile în ceea ce privește abordarea din perspectivă spirituală a omului sunt divergente; unii autori pledează pentru colaborare, alții pentru concurență. Astfel de controverse își au originea în problema raportului dintre religie și știință. Răspunsurile care s-au conturat au fost: 1. între religie și știință nu poate exista decât învrăjbire, atitudinea științei față de religie fiind lupta de exterminare; 2. religia și știința pot
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Social Behavior and Personality, vol. 6, nr. 7, Selected Pres, California, 1991, pp. 1-13. * ???? ∗ Institutul de Sociologie, Academia Română. * Universitatea din București. * Universitatea din București. Studiul de față își propune o analiză din perspectivă psihoorganizațională a instituțiilor religioase. Vor fi evitate controversele privind valorile diferitelor culte. Analiza nu își propune o tratare exhaustivă a problemelor organizațiilor religioase, ci doar punctarea celor mai relevante. Studiul se concentrează pe situația existentă în România și nu este interesat de susținerea vreunei atitudini religioase, de aceea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
rolul trotuarelor și al parcurilor, nevoia destinațiilor inițiale mixte, nevoia de blocuri mici și fenomenele de apariție și dispariție a mahalalelor. Luate Împreună, aceste aspecte reprezintă de fapt construirea unei teorii despre urbanistică. Cartea lui Jacobs a dat naștere unei controverse aprinse În rândul celor din domeniul planificării urbane. Ulterior, s-au făcut noi investigații empirice În alte zone pentru a examina un aspect sau altul al ideilor sale provocatoare. În esență, teoria ei a devenit un vehicul pentru examinarea altor
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
m-am căsătorit, trăind de atunci, mai ales, În mijlocul unei familii franceze și al unui anturaj francez. Continuam să văd români, rude, cîțiva intelectuali din emigrație, participam la reuniunile redacției periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicațiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu mă interesau. Legătura afectivă cu țara pierdută era păstrată de mine vie mai ales datorită studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra. Cum a evoluat cariera dumneavoastră În Franța? Mi-am dat demisia din uzinele Renault după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la rîndul său, observa, foarte recent, că „istoria românilor-americani nu are ceva mai mult de o sută de ani, dar ea are și importanță și semnificație”. Cu toate acestea, „ În privința identității și a caracterului românilor-americani există Încă destule nelămuriri și controverse”. Multe dintre ele au fost lansate și Întreținute de manevre oculte, specifice politizării istoriei comunității românești din SUA Apoi, „este dat uitării faptul că toți cei care au venit În Lumea Nouă, toți, fără excepție, au fost supuși din primul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu diferă mult. Teza naționalistă adoptată, pentru a Întreține disputa, a fost cea a dreptului istoric, astfel, croații ajungînd să solicite nu numai teritorii În Bosnia și Herțegovina, ci și teritorii În Slovenia și Austria. Kolarz oferă o explicație acestei controverse, studiind recensămintele religioase, din care reiese că În Bosnia și Herțegovina erau, În perioada interbelică, 43,9% ortodocși, 31,3% musulmani și 23,5% catolici. Cazul Bulgariei. Naționalismul de aici a luat aspecte destul de megalomace, Întrucît revendica teritorii, destul de Însemnate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
note de lectură să fie pus În fața unei cărți care a stîrnit o dezbatere publică aprinsă, ba s-a și soldat cu deschiderea unei acțiuni În justiție. În spațiul intelectual românesc nu sînt prea numeroase lucrările care să fi stîrnit controverse atît de aprige precum „Nu putem reuși decît Împreună”. În cazul acesta, avem de-a face cu o „luptă” dusă pe tărîmul istoriei recente și al politicii, teritoriu alunecos, care Îi invită la exprimarea opiniilor pe toți cei implicați. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vorbă mare”, „Națiunea”, 1928, 78; I. Constantinescu, Un spectacol la periferie, un autor și... criza teatrului, „Ordinea”, 1931, 685; Vasile Timuș, „Omul fără identitate”, RP, 1933, 4540; ival [Ion Anestin], „Omul fără identitate”, VRA, 1933, 278; Petre Pandrea, Atitudini și controverse, îngr. și pref. Gh. Epure, București, 1982, 576-578; Camil Petrescu, „Omul fără identitate”, „Argus”, 1933, 5976; Ion Dimitrescu, „Haidem la teatru”, CRE, 1933, 2101; Matei Alexandrescu, „Haidem la teatru”, FCL, 1934, 581; Tudor Teodorescu-Braniște, Teatru, RFR, 1934, 1; Jack Berariu
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
volum, monografia Alexandru Sahia. Colaborează constant la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Săptămâna”, „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Scrisul bănățean”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Zeit und Kultur”, „Kurier der Bochum Universität” (Germania), „Slovenske Pohlady” (Cehoslovacia). A participat la câteva controverse literare interne și internaționale dure, ceea ce i-a marcat viața, apărând dreptul editorilor de a tipări publicistica politică a lui Mihai Eminescu în integralitatea ei și pledând pentru specificul transpunerii artistice a fenomenelor istorice („cazul” romanului Delirul de Marin Preda
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
1976 îi apare lucrarea Lumea operei lui Sadoveanu (Premiul Asociației Scriitorilor din București), urmat de un dicționar intitulat Umanitatea sadoveniană de la A la Z (1977). Alte cărți adună contribuțiile publicistice ale criticului: Lecturi fidele (1979), Varietăți literare (1982), Concordanțe și controverse (1983) și Atitudini critice (1985). În manuscris a rămas un roman intitulat Arhipelagul Galapagos. Abordând o temă agreată în epocă - relațiile scriitorilor cu mișcarea muncitorească -, M. realizează în monografia Alexandru Sahia un studiu amplu despre un autor comunist mort prematur
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
Convorbiri literare” și spiritul critic, București, 1972; Lumea operei lui Sadoveanu, București, 1976; Umanitatea sadoveniană de la A la Z, București, 1977; Lecturi fidele, București, 1979; Mihail Sadoveanu. 100 de ani de la naștere, București, 1980; Varietăți literare, Craiova, 1982; Concordanțe și controverse, București, 1983; Atitudini critice, București, 1985. Antologii: Național și universal, București, 1975. Repere bibliografice: Vasile Netea, Note pe marginea monografiei „Ioan Slavici”, LCF, 1966, 11; H. Zalis, „Ioan Slavici”, VR, 1966, 6; Piru, Varia, II, 104-107, 172-175; Ion Maxim, „Lumea
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
de document. Pe cont propriu este o carte de autoficțiune cu statut incert, în ultimă analiză un fel de jurnal neconvențional, dar jurnal totuși, destinat publicării și lucrat literar. Statutul ambiguu al acestui volum - care a dat prozatorului prilejul unei controverse cu Adrian Marino - este indicat explicit: nici roman, nici jurnal, nici antijurnal. Cronologia notațiilor nu este menționată, nici riguros respectată. Cartea e construită pe mai multe niveluri: există un jurnal al cititorului și al criticului (M. a practicat, în paginile
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
la Matei Călinescu, șir din care nu lipsesc nume ce au ilustrat o epocă: Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Mihail Dragomirescu, N. Iorga, G. Călinescu, Tudor Vianu. Unele mici paradoxuri, care țin mai mult de eleganța și finețea stilului, au stârnit controverse la apariția eseului, unii acceptându-l, alții contestându-l, ceea ce i-a asigurat până la urmă succesul. Surprinzător, M. va declara mai târziu într-un interviu că nu se consideră critic literar, deși a făcut cronică literară. Mai apropiată i-a
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
În care se tasau puțin, sau de la Înălțimea șoldului?), cât de umede puteau fi, dacă recipientul putea fi scuturat pentru ca boabele să se așeze și, În sfârșit, dacă și cum trebuia nivelat când era plin - toate acestea făceau obiectul unor controverse aprinse și Îndelungate. Uneori, se pretindea ca vasul să fie plin cu vârf, alteori să fie nivelat (ras). Toate aceste chestiuni nu erau deloc lipsite de importanță. Un senior putea crește rentele pe care le primea cu 25% dacă pretindea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
stabilită În funcție de data decesului, astfel că cei care au căzut la datorie În aceeași zi și În aceeași zi sunt grupați laolaltă. Nici textul, nici sculptura nu fac vreo altă referire la război - lucru deloc surprinzător dacă ne gândim la controversele aprinse pe care le iscă Încă acest conflict. Cu toate acestea, remarcabil este efectul pe care Îl are monumentul asupra celor care vin să Îl vadă și, mai ales, asupra acelora care vor să aducă omagiu amintirii unui tovarăș sau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Paradigm, traducere de Paul Goodrick, Basil Blackwell, Oxford, 1991. Robert Putnam, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton University Press, Princeton, 1993. Această ordonare a numelor celor decedați, pentru care a insistat Maya Lin, a provocat o Întreagă controversă la momentul ridicării memorialului. Lângă locul unde se află Memorialul dedicat victimelor războiului din Vietnam se află o statuie reprezentând un grup de soldați care duc un tovarăș rănit. Această statuie a fost propunerea originală a mai multor organizații de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
inițiată și coordonată de directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“, publicație din care au apărut până acum 14 fascicole, având ca teme structurale: Discurs istoric și integrare (1993); Postmodernism, postcomunism, postistorie (1994); Învăță mântul istoric azi (1995); Elitele: repere, secvențe, controverse (1996); Naționalism, etnicitate, minoritate (1997); Modernizarea în spațiul românesc (1998); Istoria ca discurs demistificator (1998); Comunismul în România: ideologie, întemeieri, dileme (1999); Confesiune, societate, națiune (1999); Istorie și identitate (2000); Discurs și limbaj istoric în România postbelică (2001); Istoria culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au sfârșit prin a impune cruciaților în secolele XIII și XIV hotărâri în conformitate cu interesele lor majore. Scurt timp după devierea cruciatei la Zara, a urmat o deviere mai grandioasă, anume cucerirea Bizanțului de către aceiași cruciați. În absența unor izvoare decisive, controversele cu privire la rolul Veneției în determinarea acestei noi devieri sunt destinate să dureze cât timp se va menține interesul istoriografic pentru acest eveniment de însemnătate majoră în istoria europeană. Incontestabil însă e faptul că Veneția a fost principalul beneficiar al înlăturării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și conștiință de neam. Studiul lui J. Szűcs a fost întâmpinat cu rezerve de către unii medieviști din Occident 10. Nu este mai puțin adevărat că un curent important din istorio în elaborarea identităților etnice medievale, în Identități și solidarități medievale. Controverse istorice, București, 2002, p. 27-84. • J. Szűcs, „Nationalität“ und „Nationalbewusstsein“ im Mittelalter. Versuch einer einheitlichen Begriffssprache, în „Acta Historica Academiae Scientiarum Hungaricae“, 18, 1972, p. 1-38, 245-266. • B. Zientara, Nationale Structuren des Mittelalters. Ein Versuch zur Kritik der Terminologie des
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Anonymus. Istorie și ideologie politică, în idem, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală..., p. 158. • Idem, Începuturile românilor și maghiarilor în Transilvania. Tradiție savantă și memorie populară medievală, în idem, Identități și solidarități medievale. Controverse istorice..., p. 166. comparat cu împărații romani, i se atribuia intenția de a înălța o reședință asemănătoare Romei 46. În timp ce cronicarul polon lăsa să se înțeleagă că țara a fost populată din vechime și că a avut dintotdeauna un conducător
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a pregătit un răspuns cu • Pentru trimiteri la astfel de documente în care armenii din secuime au amintit de venirea înaintașilor lor din Moldova, vezi ibidem, p. 93. • Nicolae Edroiu, Câteva precizări pe marginea articolului „Un manuscris inedit și o controversă istorică“ de Sergiu Selian, în „Revista istorică“, serie nouă, tom V, nr. 5-6, maiiunie, 1994, p. 580; pentru familia Lukács (Gugaszian), vezi Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania, p. 398-399. • Sergiu Selian, Schiță istorică a comunității armene din România, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Moldova că „au și ei lăcașuri sfinte tot atât de mari și tot atât de frumoase ca și bisericile ortodocșilor, bucurându-se de liberul exercițiu al credinței lor“12. Libertatea practicării cultului este dovedită de confirmarea pe marginea articolului „Un manuscris inedit și o controversă istorică“, p. 579-580; o descriere a activității prelatului a fost oferită de Dumitru Suciu în cuprinsul studiului Alexandru Ștercașuluțiu și mișcarea națională românească, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol» din Iași, (I) XXV/2, 1988, p. 75-90; (II
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 135-157. • Textul a fost publicat după manuscrisul aflat în Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, de către Nicolae Edroiu, O lucrare istorică inedită a lui Alexandru Șterca-Șuluțiu, p. 287-294; pentru a fi ulterior reeditat de către Sergiu Selian, Un manuscris inedit și o controversă istorică, în „Revista istorică“, serie nouă, tom IV, nr. 5-6, mai-iunie 1993, p. 561-571, fără știința editării acestuia de către Nicolae Edroiu. Istoricul clujean a ținut să îndrepte această eroare în recenzia: Câteva precizări pe marginea articolului „Un manuscris inedit și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în „Revista istorică“, serie nouă, tom IV, nr. 5-6, mai-iunie 1993, p. 561-571, fără știința editării acestuia de către Nicolae Edroiu. Istoricul clujean a ținut să îndrepte această eroare în recenzia: Câteva precizări pe marginea articolului „Un manuscris inedit și o controversă istorică“ de Sergiu Selian, p. 579-583. • B. P. Hasdeu, Istoria toleranței religioase în România, București, 1868, p. 38. • Idem, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, vol. II, ediție îngrijită și studiu introductiv de Grigore Brâncuș, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
90. • Al. Duțu, Cultura română în civilizația europeană modernă, București, 1978, p. 7. • Remus Câmpeanu, Elite europene și elite românești, în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, • Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 613. • Florea Ioncioaia, op. cit., p. 77. • Gheorghe Teodorescu, Elitele: controverse teoretice și realități culturale, în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, p. 25. • Al. Zub, O nouă temă în istoriografia română: elitele (Pe marginea unui proiect), în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, p. 54. • Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 614. • Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]