1,427 matches
-
și de ontologia fundamentală), "nu este o disciplină constituită și nici nu are, încă, o problematică recunoscut proprie, bine orânduită și larg consensuală. E vorba, deocamdată, mai mult de un spirit relativ comun și de o arie de preocupări oarecum convergente, în care dospesc laolaltă varii concepte, motive, intuiții, atitudini și considerente apreciate ca purtătoare de făgăduințe sau, chiar, drept hotărâtoare pentru edificarea în noi direcții și într-un stil filosofic înnoit a ontologiei"43. Dat fiind statutul nedefinit încă, parțial
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
drumul personalizării este deschis; mai mult, el devine o linie necesară a evoluției energiei. Eul va suporta rigorile raționalizării, dar, în esență, va rămâne atitudine emoțional-anticipativă; conștiința se va îmbogăți pe baza noilor achiziții atitudinale, anticipațiile se vor ordona din ce în ce mai convergent către susținerea deprinderilor de muncă, aflate într-o schimbare continuă, experiența persoanei se va îmbogăți. "Experiența personală se cristalizează în jurul simțirii eului, care este ca un fel de ferment pentru creșterea ei"117. Reflecțiile lui C. Rădulescu-Motru privitoare la începutul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mandatul insistă mai ales pe calitățile lor personale, ceilalți candidați la funcția supremă avansează un discurs asupra mizelor. Mai recent, A. Johnston (in Kaid et al., 1991) a remarcat că, în Franța și în Statele Unite, candidații la președinție adoptă strategii convergente, în funcție de faptul dacă își încheie mandatul sau sînt pretendenți. Orice comunicare trebuie, așadar, să satisfacă condiții de acceptabilitate multiple, ce țin de capitalul politic. Condițiile de acceptabilitate variază în funcție de poziția de putere ocupată. Poziția de putere deplină, gîndindu-ne la titularul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
principiul homofiliei, pe care l-a intuit sociologul Lazarsfeld (The People's Choice, 1948). Comunicăm mai ușor cu cineva care ne seamănă din punct de vedere social și care ne împărtășește atitudinile. Această comunitate de proprietăți justifică posibilitatea unei interpretări convergente a comunicării. Homofilia și comunicarea se susțin reciproc, deoarece, comunicînd, ne sporim șansele de a ne face înțeleși și de a ne împărtăși punctul de vedere. Importanța crescîndă a informației mediatizate pentru formarea și pentru schimburile de opinie a devenit
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
absolut rațional, irațional sau chiar o raționalitate limitată la confruntarea unor fragmente din trecut și din viitor pe care i le propun toți ceilalți actanți ai scenei electorale. Nu putem nega faptul că, în cercetare, asistăm măcar la două mișcări convergente. Pe de o parte, definirea votului a admis că factorii de scurtă durată și activitatea alegătorului ocupă un loc tot mai însemnat, mai ales grație lui V.O.Key (The Responsible Electorate, 1966). Pe de altă parte, analiza comunicării se
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cărei efect constă în reducerea volumului urinar la începutul efortului, iar în cazul unuia de intensitate mare, dar de scurtă durată, favorizează modificări ca: creșterea albuminuriei, cilindruriei și uneori, hematuriei. În cazul unui travaliu de durată mare, datorită unui efect convergent exercitat de catabolismul acut, precum și stimulării secreției cortizonice (cu efect diuretic), crește volumul urinar și potasemia. Polipneea și sudorația contribuie suplimentar la creșterea volumului pierderilor hidrosaline; această depleție extracelulară minerală determină secreția compensatoare de aldosteron, ceea ce indică instalarea oboselii sau
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
este criteriul de bază al împărțirii genului epic în specii (roma, nuvelă, schiță etc.). Acțiunea poate fi: 1. mai simplă sau mai complicată; 2. mai redusă ori mai amplă; 3. liniară sau cu fabulație paralelă; 4. cu conflicte divergente sau convergente. Momentele acțiunii / structura subiectului / subiectul operei literare: 1. expoziția; 2. conflictul / intriga; 3. desfășurarea acțiunii; 4. punctul culminant; 5. deznodământul; 6. alte momente netipice:a. invocația; b. prologul; c. epilogul. (!!) ordinea aceasta nu este obligatorie; la fel Ț existența tuturor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
manualele lui Melidon, Tocilescu și Xenopol, istoria românilor este manifest naționalizată. Progresele în această direcție se încununează în manualul lui R.G. Melidon (1876, Istoria națională pentru poporŭ), care nu scrie doar "istoria românilor", ci "istoria națională". Într-un sens oarecum convergent, G.G. Tocilescu (1889, Istoria romănă: pentru scólele primare de ambe-sexe) scrie "istoria română". Însă principiul unității istoriografice își primește manifestul său programatic în manualele lui A.D. Xenopol, care urmărește să redefinească punctul de focus al istoriei de pe Oamenii Mari ai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente îl poate constitui răspunsul la întrebarea care este obiectivul central al lucrării. Există un număr destul de mare de indicații convergente în această privință. S-a subliniat nu o dată, îndeosebi de la apariția cărții lui Allan Janik și Stephen Toulmin, Wittgenstein’s Vienna (1973), că acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără să fii în stare să extragi morala ei.“5 O relatare convergentă a fost furnizată de către doi dintre studenții lui Wittgenstein din aceeași perioadă. Ei își aminteau că nouveniții erau uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor situații concrete. Unele din aceste
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acordau privilegii în funcție de poziția aristocratului în ierarhia curții. De exemplu, era clar stabilit cine avea voie să poarte o pălărie și când, sau cine avea permisiunea să se așeze în prezența regelui. Dorim să vă prezentăm două puncte de vedere convergente privind poziția domnului De Vardes, dizgrațiat și apoi iertat de rege. Primul fragment aparține autorului anonim, care prezintă și contextul în care De Vardes a fost exclus de la curtea regală. A doua perspectiva este cea a Prințesei Palatine, care totuși
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a apărat cu toată forța. Ne permitem să susținem afirmațiile lui Peter Burke, care afirma că sa desfășurat o campanie pe toate planurile artistice cu scopul de a promova imaginea regelui. Arhitectura, sculptura, pictura, literatura, muzica toate au o direcție convergentă, țintind spre un singur punct: gloria Regelui Soare. De aici probabil lipsa de spontaneitate în majoritatea realizărilor artistice ale perioadei. Libertatea creației, varietatea motivelor a fost aproape anulată, calitatea fiind înlocuită cu cantitatea care viza întotdeauna proslăvirea regelui. Deși foarte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a unor convenții acceptate de către participanți, care guvernează comunicarea [...]; o recunoaștere reciprocă a participanților, a rolului lor și a cadrului comunicării [...]; apartenența la vorbire a numeroase genuri discursive care definesc situația de comunicare". În general, literatura de specialitate reflectă opinii convergente în problematica legilor discursului; se remarcă (cf. Maingueneau, 2007, pp. 35-39; Ducrot, apud Dinu, 2004, pp. 269-271 etc.), astfel: * legea informativității presupunând transmiterea, prin mesaj, a unei informații noi pentru interlocutor, așadar a unei informații pe care interlocutorul nu o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mesajului artistic, rezultat al intermedierii prin regizor, actor și, eventual, păpușă. Deși liniară, reprezentarea nu exclude relații injective și bijective stabilite între toate aceste instanțe comunicative subsumate comunicării-teatru, care devine astfel o comunicare supraordonată, care-și subordonează multiple acte comunicative convergente sau divergente spațial și temporal. Astfel, autorul transmite mesajul, prin creația dramaturgică, regizorului; acesta comunică actorului [și realizatorului de păpuși, în cazul teatrului de păpuși] concepția sa regizorală și, implicit, spectatorului, mesajul aferent interpretării pe care a dat-o creației
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interlocutori/elevi a ceea ce au înțeles: Ce ați înțeles din...?; Ce înțelegeți prin...?; Ați înțeles?; * întrebări evaluative provocând interlocutorul să emită judecăți de valoare: A reacționat bine?; Au procedat corect mam'mare, mamița și mamițica în educația lui Goe?; * întrebări convergente implicând realizarea de analize, comparații, explicații, asocieri de idei: Prin ce se aseamănă cei doi?; Cum sunt personajele din acest basm față de cele pe care le-ați văzut la teatru?; * întrebări divergente vizând diversitatea soluțiilor: Cum s-ar putea rezolva
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Constituirea psihopatologiei ca știință Deși s-a constituit relativ recent ca disciplină independentă în cadrul „disciplinelor psihologice”, psihopatologia are rădăcini solide și vechi în domeniul științelor umane. Constituirea sa ca domeniu științific cu o configurație precisă, ne apare ca o sinteză convergentă a evoluției „concepțiilor despre om” precum și a „practicilor umanului” (vezi schema „sursele, relațiile interdisciplinare și domeniile psihopatologiei”). Disciplinele psihologice își trag substanța, ca sursă, din „reprezentările primare despre lume și om”. Acestea nu au avut la originea lor un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cuvîntului într-un lanț comunicativ care să-i dea un sens și să-i particularizeze semnificația. Filozofia face parte dintre producțiile alternative ale spiritului, deoarece activitatea gînditorilor se desfășoară printr-o sumă de eforturi paralele, uneori, este drept, cu scopuri convergente, dar niciodată cu mijloace identice, nici din punctul de vedere al metodelor și nici din cel al argumentelor invocate. În cele mai multe cazuri, sînt diferite și premisele de la care se pornește și, aproape întotdeauna, altul este unghiul din care este privită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente îl poate constitui răspunsul la întrebarea care este obiectivul central al lucrării. Există un număr destul de mare de indicații convergente în această privință. S-a subliniat nu o dată, îndeosebi de la apariția cărții lui Allan Janik și Stephen Toulmin, Wittgenstein’s Vienna 126 GÂNDITORUL SINGURATIC (1973), că acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Br. McGuiness, Approaches to Wittgenstein, p. 95. 48 Ibidem, p. 127. 49 Vezi cap. „Wittgenstein and Metaphysics“, în Cora Diamond, The Realistic Spirit. Wittgenstein, Philosophy and the Mind, The MIT Press, Cambridge, Mass., 1991, îndeosebi pp. 19, 32-33. La concluzii convergente ajunge Peter Whinch: „Când în «Cuvântul înainte» se spune că granița care limitează expresia gândului trebuie trasată «în limbaj» nu se afirmă punctul de vedere cu totul banal că trebuie să folosim limbajul pentru a enunța unde 184 GÂNDITORUL SINGURATIC
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără să fii în stare să extragi morala ei.“5 O relatare convergentă a fost furnizată de către doi dintre studenții lui Wittgenstein din aceeași perioadă. Ei își aminteau că nouveniții erau uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
are genomul format din două lanțuri de 9 K iar mumps are genomul de 18 K), de la simptomele principale ce se găsesc la mai toți pacienții cu H.I.V. (umflarea glandelor parotide și a glandelor paratiroide), dar absolut toate cercetările sunt convergente, se întîlnesc în un singur punct. Dacă ai începe o cercetare și te ții de ea atunci ajungi la o concluzie similară indiferent de unde ai începe cercetarea. Concluzia mea este că nu au început, pînă în acest moment nici o cercetare
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
proprietarilor (principalilor) și cele ale agenților acestora, managerii. Firma nu mai este o funcție unică de producție, fiindcă nu urmărește doar maximizarea unitară a intereselor patronilor. Managerii, cei care controlează În fapt firma, au propriile interese ce nu sunt Întotdeauna convergente cu cele ale principalilor. Rezultă un comportament care nu mai este maximizator. Teoria admite astfel că managementul nu este o funcție firească, logică, lipsită de probleme, ci că, dimpotrivă, se exercită cu un anumit cost pentru firmă. Maximizarea profitului ia
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constituirea intereselor constă În clasificarea socială a acestora. Sistematizarea (Mihăilescu, 2004:49 - 51) se referă la: (1) unitatea inteligibilă a unor evenimente (În cazul nostru, interese) (2) considerată legitimă de către o populație dată și (3) de natură să producă așteptări convergente În rândul populației respective. Totuși, clasificarea este un act de putere (are o componentă politică) și nu este Întotdeauna consensuală. „Viața socială, spunea V. Mihăilescu (2004), este prin definiție conflictuală, căci nici o clasificare [...] nu poate fi considerată În mod realist
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acestora. Ea presupune ierarhizarea și integrarea instituțiilor (simbolurilor și practicilor) legitimate În ultimă instanță printr-o teleologie socială consensuală. Legitimarea se face din perspectiva teleologiei sociale integratoare (dezvoltarea socială și economică rațională În societățile moderne). Astfel anumite interese pot fi convergente acestei teleologii raționale, fiind clasificate ca legitime și producând așteptări sociale, În timp ce altele sunt percepute ca negative În anumite contexte. Un exemplu preluat din Berger și Luckmann (1997, 1999) arată felul În care interesele sexuale ale indivizilor pot fi interpretate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pentru acțiune colectivă organizată formal. De exemplu, recunoașterea și specificarea funcțiilor reprezentării muncii În raport cu patronatele și a contractului colectiv de muncă determină organizarea sindicală a intereselor muncii. Pe de altă parte, autorizarea anumitor actori ca agenți acționând la nivel subsistemic convergent unei teleologii sociale Încurajează construcția unor astfel de entități de agenți. De exemplu, construcția legală a organizației cu răspundere limitată ca agent economic ce, conform ideologiei liberale, prin urmărirea propriilor interese contribuie În procesul social de dezvoltare economică și socială
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]