5,191 matches
-
El o sărută din nou.) KISMET După nici două săptămâni, Amory și Rosalind se iubeau profund și pătimaș. Facultățile critice - care, În cazul amândurora, distruseseră nenumărate idile romantice - le-au fost tocite de marele talaz al emoției, care i-a copleșit. — E posibil să fie o dragoste nesăbuită, i-a declarat ea mamei, dar nu e una nesărată. Valul l-a măturat pe Amory la Începutul lui martie până la o agenție de publicitate, unde a dus o viață În care uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu e bine să fii cinstit. Acum Mișu trăia pentru prima dată cea mai frumoasă bucurie a unui actor: tracul. Cine ar fi crezut că Halterofilul din Vitan poate fi atât de emoționat? Nu bănuia nici măcar Mariana, care era, oricum, copleșită de tracul ei. Așa se face că la ora exactă, ca un grațios cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
succes nebun, așa că Eunucul nostru a intrat în repertoriul Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să ne vedem de treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ei. Asta deoarece el este o victimă. Iar Anna e făptașul. Victima e întotdeauna mai bună pentru că e nevinovată. Totuși în vremurile astea există încă foarte mulți făptași nevinovați care privesc de la ferestrele pline de flori, clipind prietenos spre public, copleșiți de amintirea războiului, îți fac semne cu mâna sau ocupă funcții înalte. Din loc în loc se văd mușcate. Lumea ar trebui să ierte și să uite în sfârșit totul pentru ca lucrurile să poată fi luate de la început. Mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cooper se strâmbă adesea în scenele de amor, de parcă ar fi supusă unei torturi interioare. Trebuie să arăți ca și cum ceea ce ți se întâmplă ar fi împotriva voinței tale, dar până la urmă tot o pui la pământ pe femeiușcă, fiindcă te copleșește sentimentul. Trebuie să te înghită cu totul și chiar te acoperă cât ai zice pește: valul roșu, albul incandescent, negura uitării. Și acum ce fac, se întreabă Hans în sinea lui, mereu trebuie să se întâmple ceva, fără timpi morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai scoală, deși de data asta i s‑ar fi sculat cu siguranță, fiindcă are așa o poftă. Acum iar s‑a dus totul naibii. El crede că totul i se trage de la faptul că impresiile puternice care l‑au copleșit în tinerețe, în teritoriile ocupate din Est, nu se mai repetă în ultimii ani decât într‑o formă mult atenuată. Cine a văzut odată munți de cadavre în pielea goală, printre care și femei, nu mai simte cine știe ce atracție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
starea sufletească a unui îndrăgostit. Dacă ai făcut asta, vei ști, vei recunoaște, vei simți și vei sesiza faptul că munca te poate elibera, în momentul concentrării, de apăsarea care‑ți încleștează inima tânără. Dacă ești aproape de cel iubit, te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact asta mi se întâmplă mie. Rainer se agață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără durere. Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să rămână la Viena și o să meargă mai des cu bicicleta la Gänsehäufel ca să le copleșească pe frizerițele fâșnețe cu bancuri proaste, că doar în ultima vreme știe la ce‑i bună o fufă din asta. Încă nu face parte dintre persoanele care tânjesc după Sophie și după Riviera, fiindcă nu știe că Riviera există. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
treaba ta“. Văzându-mi căutătura supărată, Monkey s-a schimbat la față, de parcă ezita dacă să zâmbească Încercând să mă păcălească, sau să-mi Întoarcă privirea, sau să-și ia o mină tristă, Încercând să-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta, pentru că s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. — Dar nu am pe nimeni cu care să pot vorbi. Nu mă deranjează să te ascult, dar să nu-ți faci iluzii că te-aș putea Înțelege. — Nu sunt copleșit de angoase, nici nu mă frământă ceva anume. Mă consider un tip rezistent În comparație cu ceilalți de vârsta mea și am ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-l mai auzisem de mult. Când se enerva dintr-un motiv sau altul, Akemi nu se manifesta agresându-mă cu argumente total lipsite de logică, doar că, din dorința de a se elibera de un fel de energie ce-o copleșea, era gata să-mi arunce În față orice-i trecea prin cap, În cuvinte oricât de Înțepătoare. Nu știam cum să reacționez: Își vărsa focul pe mine chiar dacă tăceam, iar dacă Îi răspundeam, mânia ei se revărsa asupra mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poate da doar o imaginație bizară, excentrică. Învățase toate acestea după ce făcuse multe lucruri nechibzuite. — Clitorisul tău este complet expus vederii noastre, la lumină. Nu ți-e rușine? Noriko, care până atunci tăcuse, neștiind cum trebuie să reacționeze, fu brusc copleșită de grozăvia acelei situații și Începu să urle În gura mare: — Mi-e rușine! Mi-e rușine! Mi-e rușine! Ah, ce rușine mi-e! arătându-și caninii proeminenți, oarecum drăgălași, și gingiile de o culoare cam bolnăvicioasă. Am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deținea toate secretele despre cum să-și facă interlocutorul să i se supună cu totul. Tonul și textura vocii, felul În care vorbea și În care accentua cuvintele le amplificau sensul, dobândind semnificații nebănuite. De Îndată ce vocea răzbătea până la mine, eram copleșit de o senzație necunoscută chiar Înainte de a Înțelege sensul cuvintelor rostite de ea. Îmi doream să pot anula toate normele de conduită socială al căror produs eram. Tot ceea ce alcătuia personalitatea mea devenea insuportabil de dureros. Abia după ce instinctele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
luat de la nas. Prizasem fără ca măcar să-mi dau seama ce fac și m-au trecut fiori reci pe spate. O amorțeală plăcută Îmi urca În sânge, răspândindu-se cât ai clipi În tot corpul. Am uitat imediat teroarea care mă copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică a chelneriței. Stătea aplecată peste o masă și debarasa paharele. Mi s-a făcut brusc poftă să-i sărut picioarele strânse În niște ciorapi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nivelul tău e extrem de scăzut, În orice fel, absolut sau relativ, și tu o știi cel mai bine. Toată viața n-ai făcut nici cel mai mic efort ca să te schimbi și mereu te-ai rușinat de tine. Fața ta copleșită de rușine e hidoasă. De nenumărate ori ți-a trecut prin cap să Încerci să te schimbi, dar mereu ți-a fost frică, frică de eșec, și ai sfârșit prin a capitula Înainte de a face măcar o Încercare. Rușinea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă aflam, sub influența cocainei, și totuși mi se părea unica mea legătură cu realitatea. În lipsa misiunii de a culege informații despre Yazaki și Reiko de la Gan, nu aș mai avea nimic de făcut și probabil că aș fi total copleșit de excitarea pe care o exercita cocaina asupra mea. În tot timpul acesta În care creierul mi-era inundat de valuri de excitare, care-mi pătrundeau acolo prin vasele sangvine, pornind din mucoasa nazală, eram incapabil să spun ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Își ridică fața, luă recipientul din plastic și lăsă să-i cadă trei pastile În palma mea Întinsă. Le-am sfărâmat și eu Între dinți, apoi le-am Înghițit. Rămase tăcut Încă ceva vreme, cu privirile Îndreptate În jos. Părea copleșit de ceva. Privindu-l, mi-am amintit ce-mi spusese Gan. Dă-i cuiva cocaină, ecstasy, somnifere, bani și o femeie care să-i Îndeplinească toate dorințele, și viața lui s-a dus pe apa sâmbetei... Mai demult am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să dispară Într-o clipă. Până și cutele de pe degete păreau să se opună oricărei forme de umilință și, În același timp, păreau copleșite de rușine. Privind Încontinuu degetele lui Reiko, am ajuns să nu-mi mai dau seama dacă erau albe sau nu, dacă făceau parte dintr-un trup sau nu. Cuvântul deget plutea undeva În spațiu, impunându-și imaginea sa de organ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
intre pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă ești Într-un loc În care nu vezi nici un țânțar, apucă-te și caută unul până cazi din picioare de somn. Uneori poți să te și adresezi țânțarilor pe care nu-i vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care-l copleșesc pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o zi, sigur vom păți și noi ce-au pățit ceilalți. Dar, în așteptarea catastrofei, dacă tot întârzie, să știm să ne bucurăm de pace, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ale școlii cirenaice, vom neglija partea de dinamism hedonist la Epicur și capacitatea de a te bucura de evitarea neplăcerii la Aristip, ceea ce, evident, presupune o autentică luare în considerare a viitorului la cel care este prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bunăvoința. Și apoi mai există și acea dedicație către Memmius, care ne permite, din nefericire, să descoperim că Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să-l credem pe filosof. Ilustru descendent al unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, ca să fim exacți -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” îca și Venus și Epicur!), personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zeci de ardei iuți. Înaintea acestei emoționante dovezi de simpatie, comandantului Aciobăniței aproape că-i dădură lacrimile. „Măcar dac-am fi avut niște pixuri sau niște brichete, să le dăm și noi”, gândi el cu amărăciune. — Suntem de-a dreptul copleșiți... nu trebuia... - spuse încet Aciobăniței către mediocrul în vârstă - ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un porumbel în largul cerului? Oare ce înseamnă acest tumult sufletesc Când cu inocentă, cu iubire și tandrețe așteptăm să apară zorile dimineții? Să ne vedem, să ne-ntâlnim și pe furiș să ne privim? Cât timp amintirile trecutului ne copleșesc, vom fi supuși visării și trădării, Amintindu-ne de dragostea neâmplinită Din vremea când eram copii. DE VEGHE Stând treaz cu doruri în noapte, Dorințe nespuse înconjoară inima în tăcerea nopții adânci. Piciorul păzește-l, o, Doamne, Să nu alunece
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]