2,395 matches
-
detaliate chelnerilor. În sfârșit, cam cu patruzeci de minute înainte de ora începerii, am terminat tot ceea ce fusese trecut pe lista mamei. — Te superi dacă fac un duș? m-a întrebat Luke. Transpirația îi năpădise tot tricoul. — Sunt de-a dreptul copt, a rânjit el, dezlipindu-și tricoul de pe piept. — Sigur că nu! Nu-mi vine să cred ce nepoliticoși suntem, Luke. — Te-am obligat să muncești, la doar câteva minute după ce ai sosit. Ce mai gazde suntem și noi... Nu-ți cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie, dar, în timp ce îi studiam chipul remarcând ridurile de la colțurile ochilor și ale gurii, mi-am dat seama că era un picuț mai coaptă decât crezusem inițial. Ar fi putut avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi avut vreo importanță sau că i-ar fi răpit în vreun fel din strălucirea tinerească. Până acum, nu-mi adresase decât două cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
astea... — ...să port bikini tanga, pentru că nu ți se vede dunga de la chiloți. Dar sunt atât de inconfortabili la purtat... — ... mărimea patruzeci, și n-am știut ce să fac, așa că i-am zis pur și simplu „Vai, sunt extraordinari...“ — ... ardei copți, felul meu de mâncare preferat... Într-un club de lectură, dar n-am reușit să trec de Marile speranțe. Așa că m-am uitat și eu un pic pe coperta a patra și am mințit c-am citit-o... — ... i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fost mult mai ușor dacă aș fi putut pur și simplu să spun Încântată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gât, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simplu să spun Încântată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gât, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce-mi dau apa pe gât, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun, da, așa e, Îmi plac ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun, da, așa e, Îmi plac ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că am sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. Sunt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură când mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să iei liftul, îl luai pe primul care-ți ieșea în cale, pe urmă la etajul ei trebuia să treci pe o pasarelă în U ca la casele din Parisul vechi (exact așa spune K.), cu miros de clătite, ardei copți, mirosuri amestecate de bucătărie orientală care invadau refugiul blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bună-credință, fairplay, egoism, duioșie față de copii, animale, făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
le și scriu. Numai cu cititul e mai greu, m-aș Încurca olecuță... Eu vorbeam, eu auzeam. Acum culeg abricoase În tăcere. Culeg frumos, depun și mai frumos, În paner, abricoasele. Dracu-gol de Emi’ zvârle-n mine cu cele mai coapte cu putință, cu cele mai strivite bine-bine sub talpă. Mi-a murdărit bluza, dar n-o iau În seamă: e fată; mică și tâmpică. Nu mă supăr nici când, venită pe la spate, Îmi dă o bleandă: cad cu mâinile amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
săgeată - de milă, de minunare mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână, cum e cu mireasa-ceea când Își ia ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copilăriile? Pe la Sfânta Maria Mare mergeam cu Moș Iacob, la deal, să vedem cum s-o chistruiet poama. Dar asta am povestit-o. Altceva n-am povestit: cum, În ultima toamnă la Mana, umblând pe dealuri cu Ionaș (poama era coaptă, azi-mâine Începea culesul), văzând - și auzind - flăcăi și fete, În pielea goală, alergându-se prin vii și. Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce să facă șî ei..., mi-a răspuns. Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea de jos a rochiei se mula pe popoul apetisant, terminându-se într-o trenă care se unduia în spatele Juliei, strălucind la orice pas. Femeia o cumpărase cu o zi înainte și plătise pentru ea echivalentul deficitului național al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând la pământ ciorchini grei de curmale coapte. Umplu un sac; de asemenea umplu cu apă toate gerbele pe care le luase cu el și înșeuă mehari-ul, care protestă zgomotos, dornic să mai stea la umbră, aproape de puț. Soldații începuseră să-și facă apariția, urinând la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine, fiind nelipsită de la soră-sa. Roșioara lătăreața și cu fundu’ ăla lăsat, ca o pară; o pară prea coaptă, gata să se borșească, și uitătura aia somnoroasă și încercănată. Vădană, deh, la aproape patruzeci cât o avea, cu trei copii făcuți cu te miri cine, cu doi sau trei bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreodată să vă călcați pe inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-ai zice că înadins o fac?... Le e frig, sunt răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce dracu-mi mai trebuie? Fi-mi-ar capu’ și soarta... Nu-mi mai trebuie nimica-nimicuța. Stai că acuma-i sănătos, da’ când l-am avut la creșă... După două săptămâni, a trebuit să-l iau acasă, că era bolnav copt, de-am zis că moare. Am stat cu el în spital o lună, cu perfuzii și penicilină, ca să-l pun pe picioare și pe urmă l-am ținut acasă înc-o lună, după care m-a mâncat în fund să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai fi putut să le întrebuințezi foarte bine ca dopuri pentru sticle. Mâinile noastre nu prea voiau să se potrivească una în cealaltă. Până la urmă mi-a cuprins mâna, strângând-o cu grijă, ca și cum ar fi fost un fruct prea copt și zemos, a cărui coajă ar fi cedat la o apăsare cât de mică. Puțin mai tare dacă ar fi strâns, poate mi-ar fi strivit-o. Înainte să plecăm, Toni fusese obligat să-i promită solemn soției sale că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la ea surprinsă, cât de mult s-a maturizat dintr-odată, se apleacă deasupra mea și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând copiii vor călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu văd nimic din tot ce fac, ei constată doar că eu am poftă de mâncare. Ce părere au? Cred că sunt un măgar pus să tragă și atât? De ce-or fi atât de proști, că doar sunt destul de copți ca să știe că sunt multe de făcut, să cunoască mersul lucrurilor în lumea asta mizeră. E simplu să arunci cu vorbe, mai complicat este să cureți rahatul. Sunt și eu sensibilă și obosită, ca toți ceilalți, iar uneori îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp și își ungeau părul ca să fie lucios. Femeile și fetele îl împleteau în cozi. Crescuse și părul Prințesei. Toți îi admirau părul ei galben ca spicul de grâu copt. Numai al ei avea o asemnea culoare, ceilalți aveau părul negru, negru și pielea maronie. Pentru părul ei frumos, țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau și bănuți de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]