2,935 matches
-
ai venit aici ca ambasador, cu puțini oameni. Puterea mea e blestemul care te va urmări pe tine, pe mama ta, pe copiii și pe fratele tău până în groapa în care vei pieri. Antonius ridică mâna, arătând spre ziduri. Trei corbi se roteau prin văzduh. — E puterea care va duce corbii aceia spre apus... Știi bine ce reprezintă un astfel de semn. Antonius gâfâia, încercând să-și stăpânească furia. — Vreau ca fratele tău să moară, răspunse Vitellius cu glas înfundat. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e blestemul care te va urmări pe tine, pe mama ta, pe copiii și pe fratele tău până în groapa în care vei pieri. Antonius ridică mâna, arătând spre ziduri. Trei corbi se roteau prin văzduh. — E puterea care va duce corbii aceia spre apus... Știi bine ce reprezintă un astfel de semn. Antonius gâfâia, încercând să-și stăpânească furia. — Vreau ca fratele tău să moară, răspunse Vitellius cu glas înfundat. Bărbatul cu păr alb se aplecă spre el, arătând spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reprezintă un astfel de semn. Antonius gâfâia, încercând să-și stăpânească furia. — Vreau ca fratele tău să moară, răspunse Vitellius cu glas înfundat. Bărbatul cu păr alb se aplecă spre el, arătând spre cer. Vitellius privi în sus. Cei trei corbi se îndreptau spre apus. Îi văzu trecând, negri, prin dreptul soarelui. Își întoarse privirea; era un semn nefast. În spatele lui Antonius îl văzu pe Ausper. Prezicătorul clipea des din ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându-se spre pulvinar. Toată lumea se uita la soldați și la Flamma; nimeni nu le mai dădea atenție gladiatorilor din vârful colinei, îmbrăcați în negru, care semănau cu niște corbi. — Repede, acum..., zise Valerius privindu-l pe Marcus. Acum! Își aruncă lancea, scutul și coiful și sări peste palisada joasă, îndreptându-se spre castrapila, urmat de Marcus și Socrates. Sub privirile tovarășilor lor, care îi urmăreau cu atenție din vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Și pene albe, pene negre, Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito... ah, "Corbii" Poetului Tradem... Lacustră De-atîtea nopți aud plouând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito... ah, "Corbii" Poetului Tradem... Lacustră De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar din somn, și mi se pare Că
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... Gri Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
râd, în hî, în ha... Tablou de iarnă Ninge grozav pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal - Și ninge mereu pe un trist patinoar... E albul aprins de sînge-nchegat, Și corbii se plimbă prin sânge... și sug; Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug Pe câmp, la abator, s-a înnoptat. Ninge mereu în zarea-nnoptată... Și-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. - Iubito, sunt eu la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de cristal. Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de cristal. Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Din harmonii cerșitoare. Plâng fecioare din clavire Prin palate boierești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Răzvrătiții dau ca orbii Și flămîndu-i ucigaș - De ia sate la oraș Au trimis țăranii, - corbii. Prin orașele avute Histerii de muritori, Pe sub corbii bocitori Trec femeile pierdute. Iată, ninge, peste fire, Hai la vatră, la povești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Unei fecioare Duduia veșnic citește; Știe clavirul, pictează - Și nopți de-a rândul veghează, Și poate, de-aceea slăbește. Se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă de plumb și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă de plumb și aer tare... Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă; Pe câmp, cu-o umbră de cugetare - Violet, corbi, și-oglinzi de apă. - O, tu care vei rătăci ca mine În culori închise, și amețit la pas, - Dus de frumos, de mai bine... Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas. Toamnă Clavirile plâng în oraș... Afară o
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Bizarul, Seri, Nopți, Efuzii de parfume Și naunțe. Orașul dominant. * BOEMĂ Se așeza să ningă - Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntîlnesc La sfârșit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu ești mai frumoasă Iarna. Doar corbii spuneau Că stai acasă Cu vreu prieten. Reintram în târg. Zăpada licărea Electric Pe fereastra ta. Se ducea o noapte. Citeam Ca în nopți de iarnă.
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius Q. Gribb, Tratatul de citate filozofice pentru orice situație) Partea întâi Timpuri prezente UNU Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În bezna cea de nepătruns din om, iar când s-a trezit din nou În pat, legăturile căzuseră, astfel că s-a putut ridica În capul oaselor și a putut citi din Cartea Sfântă pe care o avea la căpătâi. „Corbii nu muncesc, dar uite că mănâncă și ei prin grija Dommnului...” Drept mulțumire Înălțată celui Atotputernic, Oliver Își strânse aripile pe piept și croncăni. Citind apoi din aceeași carte, masterandul Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul lui Iisus fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al lui Satanovski nu se deosebește prea mult de adevărul prim al fiecărui om, care-i bîntuit de teama de a nu fi Înghițit de hău... În sfârșit, deasupra mesei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul ar fi luat În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat. Fâlfând deasupra pasarelei, corbul scoase un cârîit prelung, iar de pe acoperișul vagoanelor staționate În gară Îi răspunse un cor de cârituri. Temându-se să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde se spălă Îndelung pe față și pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
valsând) În scenă intră cățelul de care se sprijină Pinocchio care are un nas măricel. El cade imediat pe canapea/scaun. Zâna:(bate din palme de trei ori și strigă)Să intre doctorii ! Doctorii vin fuga unul după altul: un corb, o bufniță, un greier-vorbitor, toți îmbrăcați în halate. Zâna: Aș dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăiește! Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul și degetul mic) După părerea mea, prichindelul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
i scrisă / Să moară moarte ucisă; La cătană-așa i-i bună / Să moară fără lumină, / Fără lumină de său / Fără om din satul său. / Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]