3,539 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > PERIPLU DE POEZII Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poezii de Flori Gomboș EU ÎNSĂMI Eu însămi sunt stăncă încinsă zvârlită în Cosmos de forța solară. Și vin cu un elan diabolic să străpung zarea și lumina crepusculară. Străbat fanta dintre cele două timpuri din fața mea. Tu ,iartă... SĂ N-AI PĂRERI DE RĂU Să n-ai păreri de rău, de troiene ninse
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
văzduh și pământ, pe care urcă fără să coboare lirica melodică populară românească în variante culese de la rădăcină, exploatate de la filonul inepuizabil folcloric, separate de steril în flotația științei, harului și trudei muzicianului. Fiecare dintre aceste cântece e revendicat de cosmos și la cosmos urcă pe acea scară. Doar maestrul Dumitru Fărcaș e întotdeauna aici, pentru că are misia strângerii, dării la lumină și urcării la culmea lui a folclorului nostru muzical! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Dumitru
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
pe care urcă fără să coboare lirica melodică populară românească în variante culese de la rădăcină, exploatate de la filonul inepuizabil folcloric, separate de steril în flotația științei, harului și trudei muzicianului. Fiecare dintre aceste cântece e revendicat de cosmos și la cosmos urcă pe acea scară. Doar maestrul Dumitru Fărcaș e întotdeauna aici, pentru că are misia strângerii, dării la lumină și urcării la culmea lui a folclorului nostru muzical! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Dumitru Fărcaș Taragotul care
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
cercel cu safir! Fiecare om, cu muzica lui, fiecare muzică, la vremea și cu omul ei! Trei generații ale unei singure familii, din care descinde dirijorul Iosif Ion Prunner aparțin uneia și aceleiași muzici: muzica soarelui minții ce transgresează de la cosmos la suflet focul și gerul, cerul și marea, floarea și primăvara...! Muzicianul dirijor Iosif Ion Prunner aduce după sine în timpul contemporan, trei generații de muzicieni. Venind în universul sonor de azi cu această însoțire și în același timp, pe brațele
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
de Paste a căpătat un sens mult mai adânc, un sens nou, transfigurat , mistic, adică sensul chivotului de pe sfântă Masă. (Chivotul este o bisericuța în miniatură în care se păstrează în timpul anului Trupul și Sângele Domnului). În noaptea Paștelui întregul cosmos devine un sfânt altar, iar fiecare bisericuța nu este altceva decât chivotul prezenței divine. În cele trei ocoliri ale bisericii se realizează pentru prima dată misterul morții și învierii lui Hristos că împărăție care nu este din lumea aceasta, împărăție
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
curge Dunărea, / Numai omu-i schimbător, / [...] / Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem...» (Revedere); „palparea“ unui microcosmos cu „antenele gândului“, „trăirea unui anume viitor într-un dat prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea sentimentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînțeles, într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
și de superficial oamenilor ce slujesc televiziunilor la posturi încărcate cu de toate, dar cu valori patrimoniale, din ce în ce tot mai rar și tot mai condamnabil. S-a stins, am pierdut-o dintre noi, dar a recâștigat-o cosmosul pe Lucreția Ciobanu. O cântăreață care se naște o dată la un mileniu, ori poate niciodată în arealul folcloric românesc. A cântat și a mângâiat ca mătasea inima românilor, toată viața sa. Putea fi poetă, iubea și îngrijea cu talent textele
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
Veta, e posibil ca acum nu știu câte mii de ani să fi fost cosmonauți și ăștia din ziua de astăzi de-abia se screm s-ajungă pe lună?” “Sunt lucruri pe care nu le pătrundem cu mintea noastră, pământul ca și cosmosul ca de altfel și viața noastră mai au multe enigme de dezlegat, îmi dădui eu cu părerea, sunteți însurat?”, îl întrebai eu mai mult în glumă. “Eu?- se strâmbă el la mine, crezi c-am băut gaz, nene, să moară
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
bacovian și nu invers. Fiecare vocabulă și consoană a numelui său aparțin și urbei sale. În această casă, așezată sub frigul liniștit al stelelor, Bacovia pare să fi trăit anume pentru a-și fi exersat tragica meserie de „secretar al cosmosului”. Aș zice, mai curând, al spațiului terestru. Unii consideră poezia lui ca fiind o poezie lucidă, întrucât îi „lipsește magicul tărâm compensatoriu, indiferent că el s-ar numi trecut sau spațiu oniric, cosmos, istorie sau eros”. Această luciditate se pare
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
fi exersat tragica meserie de „secretar al cosmosului”. Aș zice, mai curând, al spațiului terestru. Unii consideră poezia lui ca fiind o poezie lucidă, întrucât îi „lipsește magicul tărâm compensatoriu, indiferent că el s-ar numi trecut sau spațiu oniric, cosmos, istorie sau eros”. Această luciditate se pare a fi necesară uneori spiritului nostru, poate pentru odihna lui prin ruperea de lumea iluziilor. Un altfel de a vedea lumea în anumite clipe! Sau, poate, a echilibra sentimentul cu luciditatea, ceea ce Bacovia
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
vreo găină, ori altă biată orătanie, pentru binele (și „sărbătoarea”!) burdihanului „propriu și personal”... - ci este vorba de a-ți jertfi, TU însuți, viața, existența, condiția sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunități vaste, cât un cosmos! FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA FERMECATĂ (devenită, prin circumstanțe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIȚA CURCUBEU („blândă, senină și plină de voie bună”) - și II-MOȘIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIȚA NEAGRĂ („pe Moșia
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
este/devine, deci, paradoxal, o forță benefică: expresia forței Duhului uman, de a înțelege (...mai degrabă ori mai târziu, cu mai multă sau mai puțină bunăvoință ori ...”încântare”, ori “grație”...!) profunzimile sufletești ale omului și legile disimulate, dar absolute, ale cosmosului. Cosmos care-și impune legile nu doar în natura liberă, ci și în lumea oamenilor, în societatea care, până la urmă, va trebui să-și regleze cântarele relative, după cele divine, imuabile și perpetue... Arta lui Nicolae Țic constă atât în
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
în Iisus Hristos. Martirul sau mucenicul, în jertfa sa pentru Dumnezeu, iese din sine pentru a-L întâlni pe Dumnezeu. Fiind plin de Dumnezeu, el este anthropos în sensul profund al cuvântului, adică reunificat în sine și împăcat cu întreg cosmosul care-l înconjoară. În acest fel, Sfântul Ignatie aștepta ca, prin mucenicia lui, să se reverse asupra sa lumina cea curată a lui Iisus Hristos și, odată ajuns acolo unde este Dumnezeu, să devină cu ade¬vărat om, anthropos. Despre
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
și Iubirea Lor, cu Lumina și Pronia Lor, cu Graiul, cu Cuvântul, cu împlinirea Armoniei Lor divine și lumea angelică, cu slujirea și cântarea, cea mai presus de încântare, au adus prinosul dragostei Lor pentru Fiica cea mai frumoasă a Cosmosului creat. Toate frumusețile Pământului, de la necuvântătoare la cuvântătoare, de la lucruri la ființe, de la toate stările firești, la toate mișcările mirifice miraculoase, de la flori la miresme, de la adiere la fior, de la fâlfâiri și înălțări, de la surâs la încântare, de la rugă la
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
dragi! Întru mulți ani fericiți și binecuvântați! Întru o Dacie a Românilor Unită! ----------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț Decembrie 2016 În Taina Icoanei Botezului Domnului aflăm două mari personaje: pe marele Ioan Botezătorul slăvit prin dumnazeiasca lui evlavie și pe Stăpânul Cosmosului, Cel fără început și fără sfârșit care, a venit la Iordan să se boteze în rând cu păcătoșii și, plecându-Și capul sub mâna lui Ioan, S-a grăbit a lua botezul. Iar Ioan Botezătorul aflându-L pe deplin pe
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
stea este văzută, chiar și foarte slab, înseamnă că ea radiază lumină în toate părțile, iar un mic fascicol din lumina ei revine și celui care o privește. Însă o stea ar trebui să fie văzută din zone întinse din Cosmos și de pe Pământ. Așa ar trebui să fie, în teorie. Dar steaua mea cea nouă o văd numai eu, iar pentru alte observatoare din lume ea este invizibilă, probabil este ascunsă în spatele stelei albastre. Asta ar înseamna poate că, în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
Eseuri > DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENȚIALISM ȘI SECULARIZARE... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Despre omul de azi din Biserică, între Hristos, existențialism și secularizare... Lumea aceasta, cosmosul întreg este creația binecuvântată a lui Dumnezeu - Tatăl, care a fost răscumpărată de Dumnezeu - Fiul și sfințită de către Dumnezeu - Duhul Sfânt și deci, este „casa Tatălui”, „casa părintească”. Așa a fost creată ea dintru început, având această destinație: a comuniunii
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
așa cum ești ... V. POETUL ȘI SACRIFICIUL PRIN „URLET” // ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE”, de Mioara Timofte, publicat în Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016. POETUL ȘI SACRIFICIUL PRIN „URLET” Mit, „urletul” tău mi-a răscolit dintotdeauna ființă, că chiar cosmosul care ne are în grija a simțit în încheieturile sale vibrațiile iubirii trupului tău doritor de înflorire într-o realitate pe care doar culoarea îngerilor o mai poate spori în dorința și satisfacție. Și eu ce ar fi trebuit să
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
il acopeream cu sărutări de se topeau bulgarii de zăpadă ai sânilor tăi întăriți de credință unei iubiri unice, că am simțit ... Citește mai mult POETUL ȘI SACRIFICIUL PRIN „URLET”Mit,„urletul” tău mi-a răscolit dintotdeauna ființă, că chiar cosmosul care ne are în grija a simțit în încheieturile sale vibrațiile iubirii trupului tău doritor de înflorire într-o realitate pe care doar culoarea îngerilor o mai poate spori în dorința și satisfacție. Și eu ce ar fi trebuit să
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai presus de toate cu Prietenia lui Iisus și a Maicii Sale-Marea Crăiasă a Cosmosului, Fecioara Maria. Zbuciumul și osteneala celor mici, urâcioși dar cointeresați, s-a axat pe nedumerirea convertirii ori neconvertirii împăratului, uitând faptul esențial și fundamental că prin aderare la Ortodoxia lui Hristos, Constantin cel Mare a devenit coslujitor al Bisericii celei
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
celei Una Sfântă și Sobornicească alături de Apostolii, Ucenicii, Ierarhii și poporul Bisericii Universale. Așadar, între împăratul dac Constantin cel Mare și Augustul Cerului și al Pământului, Mântuitorul, Cel Care l-a uns Împărat, devenind astfel primul Împărat creștin după Împăratul Cosmosului Iisus Hristos, s-a țesut o comuniune divină, influențând deopotrivă și Unul și Celălalt propăvăduirea Evangheliei și Învierea Domnului, culminând cu întronizarea veșnică a Ortodoxiei ca Imperiu creștin universal. Împăratul Bisericii și al Imperiului lui Hristos nu a avut o
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
cărturărească, pentru că nici poporul nu e lipsit de o cultură, relevă cel mai mare teolog al Ortodoxiei secolului XX, academicianul-teolog Dumitru Stăniloae, numit de academicianul (și nu numai...) Răzvan Teodorescu, socotim ca un element specific ortodox reflectat în ea, viziunea cosmosului transfigurat. Elementul acesta iese puternic în relief cu deosebire în scrisul lui Eminescu și al lui Sadoveanu. Socotim semnificativ faptul că acest element apare atât de pregnant mai ales în creația a doi scriitori moldoveni crescuți în ambianța spiritului mânăstirilor
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
relief cu deosebire în scrisul lui Eminescu și al lui Sadoveanu. Socotim semnificativ faptul că acest element apare atât de pregnant mai ales în creația a doi scriitori moldoveni crescuți în ambianța spiritului mânăstirilor în a căror gândire filocalică transfiguratoare cosmosului prin lumina învierii a început de pe acum, dar se va desăvârși în viața viitoare. Un spicuitor prin sutele de manuscrise de Paterice din Biblioteca Academiei Române mi-a mărturisit că într-o filă a unuia dintre ele, a descoperit semnătura lui
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
mai întâi în casa sufletului românesc, acolo unde Frumosul întotdeauna cântă duios. Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Calea către Dumnezeu în care se reflectă mistica Iconică-Aura veșniciei daco-carpatine. Întregul său Dor și plinătatea Doinei l-au legat ascetic de revelație, de atingerea integralității sufletului Neamului dacoromân, ca un echilibru al interiorității și exteriorității, un micro și macro cosmos de iubire, altruism și milostenie, rămânând simplu și aristocrat totodată, vorba părintelui-isihast Gheorghe Ghelasie: „A acorda o vie atenție aproapelui, a-i respecta demnitatea filială și, mai mult, a te pune în locul lui, empatizând cu bucuria și suferința umană și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]