1,600 matches
-
Dugheana acestei culori istorice n-avea altă stemă. O lampă chioară destăinuia câteva mese șchioape cu rude le lor și mai sărace (scaunele), o gură de bucătărie și un adân c de beci. într-o zi, mare de bucureșteni năpădește crâșma lui Manaș. Cuconii dâmbovițeni veniseră în prăbușitul târg moldovenesc să-și dea examenele dreptului la facultatea din Iași, vestită pe atunci pentru mărinimia ei (de ciur spart). Auziseră de Cotnarul lui Manaș. Deci veniseră buluc, cu ifos și cu nerăbdare
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
șase voievozi, toți reprezentanți de seamă în cultură și știință, posesori ai unei bogate biblioteci. La sfârșitul secolului al XIX-lea Gheorghe Mavrocordat cumpără de la Elena Șubin (născută Ghica) moșia târgului. Ulița Mare continua cu numeroase dughene, cu prăvălii și crâșme, cei mai mulți dintre proprietari fiind evrei veniți din Galiția. Toate ulițele dădeau în piața din mijlocul târgului, cu obor de vite de 3 ori pe săptămână. După ce în toamna anului 1825, Elena Ghica, fiica lui Alexandru Ghica, se căsătorise cu polcovnicul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
astăzi, mărturie a evenimentelor ce s-au succedat într-un secol și jumătate. Întorcându-ne la început de secol, într-un târg cu vreo 2000 de locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore Hrisoverghi, spătarul V. Miclescu, căminarul N. Constandachi, spătarul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ceva de făcut. C.Ș.: Te-ai întors acasă? A.B.: Acasă? Nici vorbă. M-am angajat la Săsar, ca muncitor necalificat în mină. Lucram ca ajutor de artificier. Era o muncă abrutizantă. Nu mai știam nimic altceva decât mină, crâșmă, somn; crâșmă, somn, mină. Nu mai vedeam nici o posibilitate de a urma o facultate, obsesie veche și permanentă a mamei și... a mea. Între timp devenise și a mea. Orice orizont se închisese. Nu-mi mai rămăsese nimic decât moartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
făcut. C.Ș.: Te-ai întors acasă? A.B.: Acasă? Nici vorbă. M-am angajat la Săsar, ca muncitor necalificat în mină. Lucram ca ajutor de artificier. Era o muncă abrutizantă. Nu mai știam nimic altceva decât mină, crâșmă, somn; crâșmă, somn, mină. Nu mai vedeam nici o posibilitate de a urma o facultate, obsesie veche și permanentă a mamei și... a mea. Între timp devenise și a mea. Orice orizont se închisese. Nu-mi mai rămăsese nimic decât moartea. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
trebuia să mergem să-i convingem pe țărani să se înscrie la colectivă. De fapt, acolo nici nu era pământ de colectivizare. Pământul era puțin și viața oamenilor abrutizantă. Lucrau toată săptămâna în munte și când luau salariile coborau la crâșma lui Selevețchi și o goleau de băuturi. Toamna, oamenii dormeau în niște colibe ca să-și păzească porumbul de urși. Și peste tot satul era un fel de beznă grea. Soarele se zărea câteva ore pe zi. A fost ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
personalității lui se dezvoltă și trec pe primul plan. Pentru că nimeni nu este dispus să facă aceste gesturi umilitoare. Toată lumea le face cu strângere de inimă, chiar cu spaimă. Mă refer la lumea care gândește. Nu la un șef de crâșmă care și-ar pierde în mod automat toate privilegiile. C.Ș.: Există, după cum ai spus, și oameni care sunt privilegiați de societatea comunistă. A.B.: Sigur, dar eu mă refer la măcelarii care și-ar pierde imediat câștigurile. Aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
acest început, atunci imaginați-vă un copil, născut la 11 martie 1968, care, duminică de duminică, merge cu Mama lui la biserică, într-o Basarabie sovietizată crunt, cu multe biserici dărâmate sau transformate în magazii de cereale, grajduri, magazine mixte, crâșme. Un copil excepțional, care termină patru clase în doi ani. Mai târziu, va picta Mama (ca prezență sacră), un tablou admirat în aproape toată Europa. O eminență cenușie, impresionând puternic colegii și profesorii de la Școala de pictură pentru copii, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chiuă cu chilug (piuă cu pilug), vatale, spete, iepe și război de țesut, covoare cu vechi motive românești. Să vină urmașii răzeșilor și să le vadă, chiar dacă mulți nu mai știu la ce foloseau. Fiindcă hanul lui nu este o crâșmă în sensul comun al cuvântului, el face aici operă de culturalizare, conferind rafinament unei afaceri prin care majoritatea patronilor știu doar să facă parale. “Eu nu amestec cultura cu cârciumăreala, dar vreau să regenerez într-un anume fel spiritul răzeșesc
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
moliftele Sfântului Vasile și mi-au murit odată patru. E luptă mare... - Prigoana comunistă a fost tot un fel de răzbunare a diavolului pentru părintele Ilarion? - Nu, a fost răzbunare contra mai multor popoare. Jidanii, ca să distrugă creștinismul, au făcut crâșme. - Dar tot ei au făcut și creștinismul... - Nu, de la dânșii a pornit, dar nu l-au acceptat. Ionică, îndreaptă cap’tu! Mai dă cuie! Acu, mai multe crâșme au creștinii. Am fost eu în Grecia și n-au vrut să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fost răzbunare contra mai multor popoare. Jidanii, ca să distrugă creștinismul, au făcut crâșme. - Dar tot ei au făcut și creștinismul... - Nu, de la dânșii a pornit, dar nu l-au acceptat. Ionică, îndreaptă cap’tu! Mai dă cuie! Acu, mai multe crâșme au creștinii. Am fost eu în Grecia și n-au vrut să mă primească la Muntele Athos?! Eram ortodox! Cum e posibil? Comuniștii din România n-au ce căuta la Muntele Athos! După 1990, am început construcții masive: Mânăstirea Sfânta
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
amintea de versurile lui Păstorel: „Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă, iar tu, între nesfârșitele vii ce te înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași, prinzându-l ploaia, A zăbovit la crâșmă șapte ani, Când cu fetească neagră de Cârjoaia, Când cu băbească de la Uricani”. Dacă am reușit să-ți alin cât de cât dorul de albastrul dealurilor ieșene, aș fi pe deplin răsplătit. Abia aștept un semn de la tine... Pe curând
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
iscoade în Iași, să vadă care este atmosfera și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe ce nume o fi purtând hanul la începuturile sale, pentru că fantezia ieșeanului e mare. Ia ascultă, dragul meu, numai câteva nume de crâșme: „La șapte gâște potcovite”, „La șapte Draci”, „Sprăvale baba”, „Raiul lui Adam” ori „Calul Bălan”. Și câte alte nume, care de care mai chisnovatice. Ei de când șade hanul înfipt în acest loc? Să încercăm a descurca ițele timpului. Pornind de la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit că se vorbește foarte mult despre case, prăvălii, crâșme, mănăstiri și biserici, ulițe, vii, prisăci, crame, livezi, mori, iazuri și heleștee, dar foarte puțin despre codrii Iașilor. Nicăieri despre vânzarea, moștenirea sau dăruirea unei bucățele cât de mici de pădure. Asta ar putea însemna că pădurea era averea țării
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în zilele noastre!... Dacă tot am intrat în sat, încaltea să nu plecăm cu traista goală. Așa că urmează-mă, iubite prieten, până în celălalt capăt de sat. Iată-ne și ajunși. După ce ne înclinăm fruntea în fața unui falnic gorun, căutăm fosta crâșmă „La Doi Peri”, care și-a trăit traiul într-o casă pitită între vii, în dreapta drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele cu vinuri de soi, iar în curte se găsea un scrânciob
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Iată-ne și ajunși. După ce ne înclinăm fruntea în fața unui falnic gorun, căutăm fosta crâșmă „La Doi Peri”, care și-a trăit traiul într-o casă pitită între vii, în dreapta drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele cu vinuri de soi, iar în curte se găsea un scrânciob căutat în zilele de sărbătoare. Acestea le-am aflat de la Maria Bârsan, fiica vitregă a crâșmarului, pe care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
le-am aflat de la Maria Bârsan, fiica vitregă a crâșmarului, pe care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea Vămășoaiei. Da’ când îi să ai noroc, apoi îl ai . Uite așa mi s-a întâmplat și mie. Lângă fosta crâșmă, despre care am vorbit, am dat peste un nepot al crâșmarului, la care am descoperit documente vechi originale, cu traducerea alaturată, din care am aflat că Hlincea s a numit cândva „Nebuna”. Iată un fragment dintr-un „Jurnal” (procesverbal n.n.
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Odată ieșiți în șoseaua Iași-Voinești, calea ne este deschisă. Acolo unde drumul cotește brusc la stânga, lasă pe colțul din dreapta o casă, care, după 1871 când Galata Miroslavei a devenit comună, a ajuns întâi primărie, apoi jandarmerie, dispensar, și până la urmă, crâșmă. De aici înainte, drumul curge lin în ușoară urcare printre livezile de meri ale Fermei Pomicole Galata. Iată-ne deja pe greabănul dealului Miroslavei, de unde ni se deschide peisajul vălurit până hăt departe. Primul act care pomenește despre Miroslava este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
spațiu. Armătura unei descrieri întreține astfel raporturi privilegiate cu taxinomiile lexicale. Vom vedea acest lucru în cazul descrierii de la Zola. Începutul capitolului al doilea din Gervaise ne-o prezintă pe Gervaise și pe soțul ei Coupeau așezați la masă la "Crâșma lui nea Colombe", temă-titlu126 a descrierii, obiectul său: Crâșma lui nea Colombe se găsea la întretăierea străzii Poissoniers cu bulevardul Rochouart. Pe firmă era doar un singur cuvânt: Distilerie, scris de la un cap la altul cu litere lunguiețe, albastre. La
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
taxinomiile lexicale. Vom vedea acest lucru în cazul descrierii de la Zola. Începutul capitolului al doilea din Gervaise ne-o prezintă pe Gervaise și pe soțul ei Coupeau așezați la masă la "Crâșma lui nea Colombe", temă-titlu126 a descrierii, obiectul său: Crâșma lui nea Colombe se găsea la întretăierea străzii Poissoniers cu bulevardul Rochouart. Pe firmă era doar un singur cuvânt: Distilerie, scris de la un cap la altul cu litere lunguiețe, albastre. La intrare, erau niște oleandri colbuiți, în două jumătăți de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acordă romanului o funcție didactică. Însă istoria literară arată că aceasta nu este singura valoare conferită descrierii: înainte de secolul al XIX-lea, se insista în special pe valoarea ornamentală 128. Comparată cu anumite părți de bravură din romanul naturalist, descrierea "Crâșmei lui nea Colombe" pare deosebit de neutră. Ea este exactă fără a fi detaliată și nu face apel la o competență lexicală ieșită din comun. De fapt, este foarte dificil să apreciem cunoștințele cititorilor în materie de vocabular, iar textul în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
într-un obiect al lumii, și nu pe un decupaj propriu-zis semantic. Astfel, ansamblul format de firmă + ușă + tejghea etc. se concretizează din faptul că termenii sunt atât părți ale aceluiași referent concret, cât și tot atâtea sub-teme ale temei-titlu "Crâșma lui nea Colombe". Am putea spune același lucru despre secvența șiruri de pahare + țuțuroi de apă + măsuri de cositor, ale cărei elemente sunt asociate în virtutea faptului că toate coexistă material pe tejghea; serii care țin de ceea ce lingviștii numesc câmpuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]