1,606 matches
-
de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise în scaun, tresări și își ridică repede capul din piept, pentru a-i comunica miracolul lingvistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și am simțit niște schimbări. Parcă am simțit niște schimbări. Soția nu-i pocăită. „Pocăită“ îi ziceam eu când râdeam cu ele. Dar e-o țărancă din aia, credincioasă. Și încerca să mă ia la biserică, eu mă scăpam la crâșmă, nu. Oricât a-ncercat ea să mă-ndrepte, nu... Trăgeam la pușcărie sau ceva... Și mi-o scris de câteva ori, am primit o iconiță, și mi-o zis să mă mai rog, să mă mai închin. Și, de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
două săptămâni tot la asta mă gândeam. Până la urmă i-am zis lui nevasta că mă duc la Huedin, să iau pâine. Băut, găsit 135 000 de lei. Omorât. M-am dus la băiatul ăla, am băut, apoi în altă crâșmă și, când mi s-a terminat banii, am confiscat și noi o sticlă de alcool rafinat. Pe urmă ne-am îndreptat la casa omului ăstuia de care spuneam. N-a fost premeditat să-l omorâm. De fapt, nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Constantin ăsta de mic era cu japca, că scotea ochii la vrăbii și pisici. Și tot el a fost găsit cu crima unor străini turiști, din ăia de merg pe jos cu rucsacuri, că i-a prins în spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă ar fi după noi, am da niște bani să meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o fac. Nu eram întreg dacă n-o făceam. Doar de Poliție mi-era frică pe lumea asta. Atât. Eu când vedeam poliția fugeam ca dracu de tămâie, nici nu puteam sta în același loc cu polițistul. Dacă intra la crâșmă, plecam eu. Mi-era frică și uite că ei m-au legat. Crima DOBROVOLSKY 3pensule, 2 cartuse tigari viceroy În ziua aia am plecat spre casă cu un prieten de-al meu, eram în aceeași unitate. Nu a fost cearta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să fie a lor și gata! Numai că de...fețe bisericești să umble cu lucrul diavolului...Parcă nu-i prea bine... „Așa erau vremurile, fiule, și este târziu să le judecăm.” Mă închin părerii tale, părinte. Cu gândul la o crâșmă în care un purtător de sutană drege paharul unui înrăit la băutură...răsfoiesc la hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
excepție, nici banii de țigări. - Sta-le-ar în gât realizarea... - O să le duc un praz verde, cu urările cuvenite. - N-aș putea sta la tine, măcar pentru vreo săptămână? Aici s-a oprit apa și trebuie să merg pe la crâșmele din vale să mă spăl și la budă. - N-am cum... Carina... - Face crize? - Da, crede c-o înșel. - Și? - Încă nu. La poartă dau nas în nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
însurat luna trecută c-o mână pe care-o cheamă Victorița... Dar dacă dinții care mi-au căzut s-au făcut omuleții de după dulap? - Mamă, noi de ce n-avem grilaj și nici felinar și nici poză? - Pentru că taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-am deranjat-o. Are și ceva care mă scoate din minți. Ai putea să te dezbraci de tot, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia și-a început să joace după muzica de la o crâșmă, mai latinoasă, să bată din palme... S-a strâns lumea-n jurul lui, i-au aruncat americanii dolari... A adunat mai mult ca toți, în vreo douăj’ de minute! - Mișto... - Mișto! Sorin i-a luat dup-aia costum și papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știu că ești de-al nostru, poți să umbli când vrei. Dacă te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla care bocea la O floare și doi grădinari, îl știi, și-a terminat studiile, poate ne-om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
chitanțe, gusta ceaiul, împărțea slănina, făcea graficul, verifica programul, controla vestiarele și-l bagă în mă-sa pe fătălăul de pedagog. Aici eu sunt stăpânul vostru, ați înțeles? Eu sunt esență de Dumnezeu. El a plecat. Cine știe prin ce crâșmă doarme cu capul pe masă sau poate l-a călcat vreo mașină, l-o fi prins poliția buzunărind prin tramvaie! A plecat și v-a lăsat pe mâinile mele, hristoșii mamii voastre de târâturi! Faceți mofturi, nu vă ajunge, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am născut. După ce a semnat certificatul de naștere, m-a uitat cu tot cu căruț pe hol, la starea civilă. Mi-a pus numele lui, numele lui taică-său, bunicu-său, străbunicu-său: Basarab Petru, Petru, Petru. De la starea civilă, s-a dus la crâșmă până noaptea târziu, apoi a venit, euforic, la mama să-i arate documentul. Eu ajunsesem cu 4 ore înaintea lui, m-a adus un milițianul cu mașina. Ieri m-ai pus să privesc firimituri banale de viață proiectate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care primesc simbrie. Hai, dă-i drumu', da' repejor, că am treabă. DĂNILĂ: De-aici nu ți-oi spune decât că am mare trebuință să vorbesc cu frate-meu. Acasă-i? ANISIA: Iaca nu-i. A plecat până devale, la crâșma lui Bercu Croitoru, să dea și el peste cap un șip cu rachiu, ca orice barbat înainte de masă. DĂNILĂ: Am priceput. Da' nu are în chiler ulciorul cel cu rachiu de perje, de trage la crâșmă? Bun rachiu! ANISIA: De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plecat până devale, la crâșma lui Bercu Croitoru, să dea și el peste cap un șip cu rachiu, ca orice barbat înainte de masă. DĂNILĂ: Am priceput. Da' nu are în chiler ulciorul cel cu rachiu de perje, de trage la crâșmă? Bun rachiu! ANISIA: De unde știi tu, Dănilă, ce fel de rachiu avem noi în chiler? Nu cumva ai cotrobăit pe-acolo când eram noi plecați? DĂNILĂ: Ferească Sfântul, cumnată! Eu mâna pe bunul altuia nu pun fără voia aceluia. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lase Antonia cu predicțiile ei apocaliptice, ia să fi avut și ea acum nouăsprezece-douăzeci de ani ; frumoasă iarăși, ca odinioară, curtată, discoteci, pentru că Îi plăcuse dansul, baruri, aproape la fiecare colț de stradă cîte unul, nu ca pe vremuri, niște crîșme nenorocite, mai mult pentru drumeți și cheflii; la televizor, filme deocheate, numai cu despuiați, reviste porno la fiecare chioșc, da, bunico, acum să te fi văzut! L-a lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu alții ca noi, culcam fetele care se vroiau culcate, coboram În răstimpuri În barurile de sub pămînt, erau cîteva, un fel de iaduri-raiuri, vroiam să uităm de tot de lumea asta, să nu o mai vedem nici pe fereastră din crîșmele de la suprafață, sub pămînt, tot mai adînc sub beton și asfalt, aveam și noi nevoie de liniște, cei de la suprafață nu pricepeau nimic, spuneau că o se ne asfixiem În abatajele noastre de atîta fum, o să și surzim din pricina boxelor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
coada vacii și câștigau 2 lei pentru ziua de muncă la CAP. Satul s-a golit dintr-o dată și-a rămas pustiu. Pe câmp mai erau bunicii și nepoții veniți în vacanță. Ăștia toți voiau să se facă ingineri. La crâșma din sat se cântau alte cântece: „Fata mamii ce-ai vrea tu?/ inginer să-ți dea mămica? / - Da, da, mămico, da? Ingineru-i pentru mine/ c-are bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care îl tot amână de nu mai știu când... Unii evadează în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu fie văzut decât de cei doi comeseni. Roman se oprește brusc din cântat, dă pe gât paharul de vodcă și ridică două degete spre Didier. Semnul nu înseamnă „Prezent“ - cine ar putea crede că Roman lipsește duminică seara de la crâșmă? -, ci „O vodcă dublă“! Se pare că Lionel tocmai a terminat să-i povestească lui Kiril incidentul de dimineață, cu racheții moldoveni. Habar n-ai ce bine vorbește Roman rusește. Pentru un polonez. — Moldovenii nu știu de frică decât în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a decis, în unanimitate, ca scaunul dumneavoastră de la masa din colț, cu spatele la intrare, să rămână neocupat, oricât de aglomerat ar fi localul. — În unanimitate? nu-i vine să creadă lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați tușat. — În plus, domnul Claude a comandat o nouă firmă pentru bistroul nostru. De luni, o să se numească Le Lionel Français. Lionel își șterge o lacrimă. La fel și telespectatorii. Mai ales cei francezi, care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ai grijă să mă suni din vreme. Să nu dea naiba să-ntârzii Sau, culmea să-mi vii mai devreme!” Mărțișor Iubita mea nu te-am uitat, Te rog, primește-un „Dealul Mare”, Căci n-am găsit, zău, mărțișoare, Prin crâșmele unde-am umblat! Cocheta Eu unul la brațu-i exult Dar gurile rele susțin: Cu cât se gătește mai mult, Gătește cu-atât mai puțin! Propunere peste ani Soața mea-i ca la-nceput: N-a-ncetat să mă iubească, Dar nu vrea
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita își dăduse jos cămașa albă și lungă, era acum în blugi, pulover și cizme, fata își îmbrățișează iubitul, fluturi pe varză, asta am să-ți fac de mâncare, hai la crâșmă! Se lipesc unul de altul în mijlocul holului, lângă ușa de la ieșire, el o sărută ca un actor care are și suflet, și tehnică. Cum mă iubești? — Ca sarea-n bucate, îi răspunde fata... * — Ca sarea-n bucate... N-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]