1,976 matches
-
mulți elevi nu și-l amintesc prea bine. Toate aceste episoade au fost însă sporadice, atmosfera generală ce caracteriza Târgșorul fiind una de relaxare și optimism, nespecifică unui penitenciar. Grupul lui Stoian era puțin numeros și, de cele mai multe ori, tolerat. Crăciunul lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii 4 fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciaruluitc " Evadarea. Evacuarea penitenciarului" În jurul datei de 1 mai
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
această perioadă, noiembrie - decembrie 1950, Sobolveschi și Prisăcaru au încercat să racoleze noi oameni pentru începerea acțiunii la camera 5, care era mai mare, dar au eșuat, pentru că cei bătuți în prima etapă i-au avertizat pe ceilalți. În ajunul Crăciunului lui 1950, Sobolevschi a fost pus de planton în locul lui Prisăcaru, care intrase în spital. Sobolevschi îi preda un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. În infirmerie, Prisăcaru s-a împrietenit cu Slătineanu și l-a determinat pe acesta
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mătură în rect până a început să sângereze și a fost obligat să își batjocorească propria fiică, în bătaia de joc a agresorilor. Alteori, deținuții erau cei care asociau sărbătorile cu momentele înjositoare. Iordan Răitaru își aduce aminte că de Crăciunul lui 1949 a reușit să-și curețe degetele de fecale cu salivă, ca să poată mânca sfertul de pâine pe care îl primea zilnic 2. După momentul bătăii generale, în care erau torturați absolut toți cei care urmau a fi trecuți
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nou (1943), Logica lui Hegel (1944) sau Valoarea idealului (1945) se publică, de altfel, în colecția „Caietelor de filosofie”. Colaborează, de asemenea, la „Ecoul” (1944) și „Democrația” (1944-1945), precum și la alte numeroase publicații, mai mult sau mai puțin culturale. De Crăciunul lui 1942, Radio București îi difuzează Noaptea sfântă, „motiv religios în patru tablouri”, în versuri. În 1947 emigrează în Franța. Prezența lui în presa românească a exilului este sporadică și nesemnificativă, reducându-se la publicarea unor poeme („Revista scriitorilor români
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea. Fustițe roz, manșete de dantelă, fundițe colorate În păr. Nu-mi plăceau hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dwight că era cel mai mare terorist dintre toți cei cu care avusese de-a face, lucru care Îl lăsase pe Dwight cu un gust amar.) Vera, după cum au aflat, avea doi copii mari, care acum Își aminteau de un Crăciun când ea dăduse bani nevoiașilor În loc să le cumpere cadouri. (De fapt, Vera le cumpărase biciclete, dar nu casetofoanele uriașe pe care și le doreau ei.) Fuseseră furioși atunci, au recunoscut, dar ulterior Își dăduseră seama, după cum a formulat unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de meritată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de meritată odihnă, cu speranța de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor decăt singurătatea!! Întreaga lui ființă fu cuprinsă Într-o stare de apatie, de somnolență bolnăvicioasă care-i măcina sufletul, murind cu Încetinitorul...! Se apropiau Sărbătorile Crăciunului. Cu acest prilej, Tony Pavone spera punerea În libertate intuind faptul bine conturat: inchizitorii nu aveau nici un fel de probă a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era complet izolat. Atâta timp cât dura cercetările nu avea voie să stea de vorbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pot. De fapt am profitat știi, sunt singur pe unitate și... având puțin timp liber, hai mai bine să ciocnim un păhărel...!” Din sertarul biroului dădu la iveală două păhărele pe care le umplu toastând. “Pentru ziua de mâine...!” “Un Crăciun fericit și, La Mulți Ani...!” Tony Pavone dădu de gol paharul privind cu simpatie la omul din fața lui. Regulamentul de ordine interioară nu permitea introducerea și consumarea băuturilor alcolice, cu atât mai mult intimitatea cu cei arestați. Paharele se umplură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
întotdeauna, ca să petrec câteva zile cu sora mea mai mică, Marjorie. Marjorie și soțul ei, Dave, sunt adventiști de ziua a șaptea. Ei și copiii lor - Martin de douăzeci și patru de ani și Lorraine de douăzeci și șase - își petrec cele mai multe Crăciunuri servindu-i cu supă pe cei fără adăpost ca parte a programului de „extindere“ a bisericii. Eu am stat în pat și m-am uitat la televizor. Sunt absolul de acord să tolerăm oamenii care cred în povești cu zâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă țin departe de asemenea fantasme. Am cu sora mea un acord tacit cu privire la non-participarea mea în activități religioase. Ea e gata să accepte asta, atâta timp cât mă mai vait din când în când că mă simt „rău“. Am petrecut atâtea Crăciunuri în casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin invalidă. M-am întors la școală pentru noul semestru, simțindu-mă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era doar o bănuială? — Asta n-aș putea să spun, Sheba. Părea destul de sigur. Uite, nu ți-am spus până acum pentru că nu voiam să te îngrijorezi. — Să mă îngrijorez. Nu știu cum te-ai putut gândi... — Am vrut să ai un Crăciun liniștit... — O, Barbara. O, la dracu. Asta e foarte rău. — Știu. — Oare cum a aflat? Crezi că are de gând să spună? — Nu știu. N-a spus că ar avea de gând. Dar, Sheba, cred că trebuie să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dându-și ochii peste cap spre mine. Eddie și familia lui vin în fiecare an de Crăciun și de Boxing Day la Peebles, dar Sheba n-a mai fost de cinci ani. Scuza e că Richard vrea să-și petreacă Crăciunul cu fiicele lui (Marcia și fetele vin la masa de Crăciun la Sheba și Richard). Dar e doar o scuză. Adevărul e, zice ea, că nu vrea ca mama ei să-i strice o sărbătoare așa mare cum e Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
numărul de telefon notat în grabă de Jina și post script-ul în care îl anunța că rareori telefonul prin satelit funcționa în mijlocul pustietății. Femeia își lăsase brățara de aur în farfuriuța cu bomboane, împreună cu cerceii cu rubine, cadoul lui de la Crăciunul precedent. Atunci când probabil că Jina sperase să primească un inel de logodnă. Poate că râul Salmon nu era un loc unde să mergi cu bijuterii sau poate că Jina se pregătea pentru despărțire. Mike nu știa sigur decât că Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Din zările în care m-am pierdut, Mi-e dor cumplit, atât de dor de tine. Mai văd în pragul casei pasul tău. În ochii blânzi o lacrimă suspină. Nu pot veni și-mi este-atât de greu Că simt Crăciunul ăsta ca pe-o vină. Departe-ți sunt, ca-n fiecare an, Departe-mi ești măicuța mea cea bună, Că toate sărbătorile-s în van Și nu le mai petrecem împreună, Dar te privesc în rama de tablou, Sărut cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eram adolescentă și habar n-aveam ce va să vină. Mihaela: Go West via East Tu îmi scrii că noi avem doar imaginea Vestului la care ne uitam în 1989 ca la Moș Crăciun. Ei bine, în anul acela, Moș Crăciunul meu social era chiar Uniunea Sovietică. Nu râde, fiindcă, de nu ni s-a ras memoria din cauza lozincii: „Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!”, putem să ne scotocim mai realist locul de unde venim spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot ce era sfârșit de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
etaj de scări). Am ascultat Colibri și Jean Moscopol, Codruț a fost revelația serii, stând și la Nick în brațe 20 de minute. Am vorbit ca niște vechi și buni prietenei, bucuroși că ne avem unii pe alții și plănuind Crăciunul și mai ales Thanksgiving-ul lor (Ziua Recunoștinței), o mare sărbătoare de familie! Spre deosebire de Halloween, de asta îmi pare rău că nu o avem: o sărbătoare a recunoștinței, în care copiii merg la părinți și mulțumesc împreună primilor aventurieri din familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai pot democrații să se mai ridice de pe jos după această lovitură dată de republicani, care, iată, au ajuns și în găurica de 2 pe 2 unde ședea Spaima Ciorilor și l-au prins ca să îl pună sub bradul de Crăciun al lui SUA Army? Colcăiau ecranele de analiști politici, recte jurnaliști, și câte un academic rătăcit, specialist în Orientul Mijlociu. Mie cu adevărat televizorul mi-a făcut rău la lucru. Tentație mare să îl deschid: ziua din cauza știrilor, seara fiindcă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Pe la 6 îl așteptăm pe Dan să ne ducă la pădure unde Adi este și Moș Crăciun pentru Dylan și o fetiță evreică, în condițiile în care ei (evreii) au avut Hanukkah alaltăieri seara. Aici e o mare problemă cu Crăciunul Toată această perioadă se numește generic Hollidays (Sărbători) și încearcă să fie echidistantă: Creștinii au Crăciunul, evreii - Hanukkah, afro-americanii au și ei o sărbătoare: Kwanzaa. Dacă trimiți pe e-mail o felicitare, trebuie să ai grijă să fie Happy Holliday, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
găsit o singură sticlă, din păcate”. Și femeia de la casă, și cea care îmi punea cumpărăturile în pachete (o negresă tare grăsuță) ne-au surâs din toată inima și ne-au zis: „Dacă vă pregătiți după cum se vede, vă urăm Crăciun fericit și să vă bucurați de viață”. Șoferul de pe autobuz se poartă de parcă i-am fi nepoți, proprietarul iranian de la Sahara Mart, de parcă i-am fi frați. Da, poate că este adevărat că America trăiește și din exploatarea lumii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că prietenia nu are vârstă. De la 28 la 94 de ani, toți ne simțeam de o seamă. Am cântat colinde împreună cu Nick. Cu o seară înainte avusese dureri foarte mari, dar a venit ca să se întâlnească cu noi, să facem Crăciunul împreună, chiar dacă pentru el și Pauline, ca evrei, seculari pe deasupra, Crăciunul nu există. Dar nu există nici Hanukkah. S-a dovedit ultima întâlnire. De a doua zi, Nick practic a căzut treptat până în ziua în care își aniversa nașterea, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mal. Puseră din nou masa și spre seară mâncarăm împreună, domnul Pavel destupând, vesel - o veselie ușor întristată, răspunzând unui gând numai de el știut - ultima sticlă de șampanie. Se sfârșea, astfel, la masa aceea de seară prima zi a Crăciunului acelui an, căldura molatecă a camerei cuprinzându-ne ca-n povestirile lui Dickens. Ușoara tristețe a domnului Pavel: gândea, pensionar fiind, viitorii ani ca pe niște pustiuri fără nici o perspectivă... Încerca convingerea, nemărturisită, că a trăit degeaba. „Iată ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
blândului învățător, fui nevoit să-i răspund cu refuzul, deoarece fusesem invitat (exprimarea corectă este „chemat”), cu mult înainte (și chiar să fi fost mai târziu aș fi anunțat că revin asupra promisiunii), de către tatăl meu, care ținea să sărbătorim Crăciunul și Anul Nou împreună, toți „ai casei”, or pe el nu-l puteam refuza în nici un fel, el era pentru mine fără egal în ordinea biologică și spirituală a lumii. El era pentru mine chiar universul, nu putea fi ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]