3,198 matches
-
la un grec pe East 56th Street. Da, Sammler știa multe despre Wharton Horricker. Hrana specială. Horricker chiar Îi adusese sticluțe cu praf de drojdie. Sammler găsea că drojdia Îi era benefică. Apoi era chestiunea cravatelor. Colecția lui Horricker de cravate superbe! De la acest punct comparația cu hoțul lui de buzunare era inevitabilă. Acest cult al eleganței masculine trebuie gândit. Ceva important, Încă nebulos, despre Solomon În toată slava lui contra crinilor câmpului. Vom vedea. Și totuși, În ciuda răsfățului de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tot te pisez. Spui că poartă un pardesiu de cămilă? — Aia cred că este. — Și eden? Ochelari Dior? — Eden sunt sigur. Diorul e o bănuială. Ești un bun observator, o să te cred pe cuvânt. Și mustață, cămăși la modă și cravate psihedelice. E un fel de prinț sau asta se crede. — Da, spuse Sammler, Își atribuie o anumită maiestate — Am o oarecare idee despre el. Dă-i pace. Lasă-l În pace, sfatul meu. Nu m-aș băga pe el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
subraț și Între picioare de noile sale haine americane. Probabil că Wallace Îl dusese la unul din acele execrabile magazine de modă pentru bărbați, ca Barney’s. Poate la unul din magazinele unisex. Nebunul purta o cămașă siclam cu o cravată de culoarea prunei, lată ca limba de bou. Posomoreala râsului său neîntrerupt, strălucirea dinților perfecți, nevătămați de asediul de la Stalingrad și neatinși de foamete când trecuse șchiopătând Carpații și Alpii. Dinți ca ai lui meritau un cap mai sănătos. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ale mele, de altfel. Sammler, În interiorul surd al Rolls-ului, vedea asemănarea. Felsher și Kitto Îl făceau pe Elya să arate mult prea spilcuit. Pantalonii erau mult prea strâmți. Proeminența virilă care ieșea În evidență când stătea jos era necuviincioasă. Folosea cravate și batiste asortate de la Countess Mara și pantofi ascuțiți, ultrașic, ce aminteau mai puțin de medicină și mai mult de Las Vegas și de viața de petreceri, cu curse, dame și cântărețe. Lucruri legate În mod echivoc de bunătatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i se clintiseră de pe nasul turtit. Feffer Îi prinsese În pumn cravata roșie ieșită În afară, dar nu putea să facă nimic cu ea. Cum să-l salvăm pe băiatul ăsta idiot și băgăcios? Poate fi rănit. Și trebuie să plec. Nu mai e timp. — Unii dintre voi, ordonă Sammler. Hai! Ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
negrului - puterea enormă de sălbăticiune cu care strângea și apăsa În jos, venele gâtului Îngrozitor de umflate, Încordarea feselor așa cum stătea, ridicat pe vârfuri. Cu pantofi Încordați din piele de aligator! În pantaloni brun-roșcați! Cu o curea care se asorta cu cravata - o curea purpurie! Cât de biciuită era conștiința de o asemenea imagine! — Eisen! spuse Sammler, furios. Da, tată socrule. Își cer să faci ceva. — Să facă ei ceva. Arătă cu geanta de postav spre spectatori. Eu n-am ajuns decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea douăzeci de ani, Jina s-ar fi simțit jignită și ar fi suferit dac-ar fi știut cât de prudentă și de demnă avea să devină într-o zi. Acum, Mike a intrat în dormitor lărgindu-și nodul de la cravată - zâmbea, era normal, tăcut. Mai mult de-atât și situația ar fi virat către înspăimântător. Ar fi fost prea înfiorătoare ca să mai fie povestită. Bună, iubito, a spus Mike. Jina s-a dus la fereastră. Afară, curtea din spate fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înece tăcerea cu blândețe; cu grație și fără istovire s-o facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi bună ? a întrebat Jina înțepenită. Mike și-a abandonat cravata pe pat, s-a așezat și și-a scos pantofii lustruiți. Ca de obicei. Lui Mike nu i se permite să vorbească despre ceea ce face la serviciu, ceea ce desigur înseamnă că Jina își imaginează tot felul de lucruri mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-o sune. Acum Irene a auzit niște pași și-a sărit ca arsă. Dar nu era decât Ahmad. La unsprezece noaptea, acesta era îmbrăcat în pantaloni bine călcați, de-un verde întunecat, pantofi lustruiți oglindă, o cămașă apretată și cravată. Mersul era același ca de la birou: puțin aplecat înspre în față. Ahmad își lovea limba de dinți. Omul a venit până lângă ea. Ca de obicei, mirosea delicios, a un parfum condimentat și a țigări arăbești. Ahmad era micuț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tu, tu poți să scrii despre situația gravă a somonului. Despre substanțele toxice deversate în râu zilnic. Tu chiar poți să schimbi mentalități. Între timp, soțul lui Alice a coborât și el din avion, luptându-se cu două valize grele. Cravata i s-a ridicat din cauza vântului și l-a pocnit peste față. În sfârșit, Alice a încheiat discuția cu Drew și s-a întors cu o ridicare mândră de cap. Irene trebuia să admită că, deși vrednică de dispreț, Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
patru pisici atașate și apoi, pe fundalul acesta, un individ cu bărbia rezemată În mîini, al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese paltonul și cravata neagră Îi atîrna neglijent. Fruntea Îi era acoperită de broboane de sudoare și Îmi rînji cu un aer de superioritate. Nu arăta atît de bine fără palton... era slab și adus de spate. Oare ce caută el aici?... Ce joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dăm examen, da... De exemplu, am dat o raită cu examinatorul printr-un magazin universal și apoi a trebuit să precizez cîte fete au fost Îmbrăcate În fuste roșii sau ce culoare aveau pantofii purtați de bărbatul care-și cumpăra cravată... Dar testul de culegere de informații a fost altfel... Mi se dădeau diferite situații și eu trebuia să răspund cu „da” sau „nu”; cui Îi e adresată Întrebarea, ce Întrebare i se pune, cum trebuie rezolvată... Am răspuns la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu. Ai văzut că s-a Întîmplat cum am zis ? Cine să fie purcelul ăsta sur? Vocea Îmi era cunoscută. A, da... tipul din microbuzul de aseară. Dacă nu i-aș fi auzit vocea, nu l-aș fi recunoscut. Purta cravată, Își ajustase barba și-ți era imposibil să-ți imaginezi că era unul și același cu cel care ne servise cu rămen. Unde-i era fața umflată și buhăită de ieri ? Mi-am Îndoit brațul abia perceptibil și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a ispitirii ce mă Încerca să fie dată tocmai de sarcina de a o cuceri. Privind În fereastra-oglindă, mi-am aranjat cu mîna un smoc de păr răvășit de la tîmple. Mi-am Întins bărbia și mi-am Îndreptat nodul de la cravată - nu era ea prea scumpă, dar avea un imprimeu modern. Nu mă puteam lăuda că aș fi un educator nemaipomenit, dar mă aflam Într-o poziție cert avantajoasă... ca o simplă ecuație chimică: Îi smulgeam unui bărbat care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
năpârlise puiul de țăran din ea și de abia își însușise româna literară. Ei bine, acea fetiță care eram și-a umflat pieptul de bucurie în burnițoasa zi de februarie în care comandantul de unitate i-a legat la gât cravata de pionier. Și tot acea fetiță, trei ani mai târziu, era la fel de mândră că este printre primii copii care poartă cravata roșie cu tricolor. Între cele două momente de negrăită plăcere a recunoașterii sociale s-au strecurat schimbări de fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
umflat pieptul de bucurie în burnițoasa zi de februarie în care comandantul de unitate i-a legat la gât cravata de pionier. Și tot acea fetiță, trei ani mai târziu, era la fel de mândră că este printre primii copii care poartă cravata roșie cu tricolor. Între cele două momente de negrăită plăcere a recunoașterii sociale s-au strecurat schimbări de fond. Murise Dej în martie 1965. N-am știut cum să reacționez. Nu-mi venea deloc să plâng după el cum făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru un lucru pe care nu-l înțelegeam deloc: „decretul”. N-am avut nici un motiv serios ca atunci când am fost invitată la prima conferință națională a pionierilor să nu mă simt foarte mândră de pantofii noi de lac, de prima cravată cu tricolor, de faptul că Ceaușescu a mâncat și a vorbit cu noi și că, pe deasupra, am avut parte pentru prima oară în viața mea de ceea ce nu mai văzusem decât în filme: banane, curmale și ananas. Sigur, cineva poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de mizerie, putoarea de cartofi stricați apucase să-mi intre în corp, în păr. Ei apăreau din Dacii break negre, curăței, în costum sau în taior, cu cravate. Aveau unghiile curate și miroseau a BOB sector IV. Ne priveau și pe mine, și pe „sclifosiții ăia de plozi de la MF3” cu o doză de dispreț asociat cu scârbă. Cel mult aruncau peste umăr: - Fără comentarii, tovarășa! Ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De mine voiam să scap, pe mine voiam să mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela, tot regimul, tot, tot, tot, de la discursul lui Ceaușescu la cravata lui Todea. Atunci am descoperit cât de hidos e tot ce ține de regim, și faptul că dacă eu fac abstracție de el nu înseamnă că el nu există. Și-am început să urăsc, să urăsc cumplit, organic, visceral, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Lukacs („dumneavoastră ați auzit de el, nu? V-au învățat activiștii de la „Ștefan Gheoghiu”, cum credeți că se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat să-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate umilințele pe care le îndura într-o lună în orașul ăla amărât, unde partidul îi oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai ridicau de la mese, cu chiftelele în gât, și se țucau pe amândoi obrajii: liberalii cu România Mare, țărăniștii cu pedeseriștii, pediștii cu cine mai apucau. Apoi, ca să-și arate juneța de spirit, se apucau, așa cum erau, în costume și cravate, cu madamele în strasuri și mătăsuri grele, să încingă o horă, să chiuie și să se țuce iar, într-un consens fripturisto-țuicăresc pe care „boboru” nu-l vede niciodată în mass-media. Pe fondul cu pricina, într-o pauză de chiuituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
străbate, premoniția pieirii și renașterii lui infinite. Simțeam că se întâmplase ceva nerepetabil, că un adevăr fantastic se descoperise pentru prima dată și pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis, cămașă albă și cravată la culoarea costumului, în ciuda unei benzi înguste de mătase neagră ce-o visam înnodându-se lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemându-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi închipuit, văzându-mă cu tâmplele ușor albite, bărbat între două vârste, corect îmbrăcat, scorțos, cu nelipsita cravată burgheză la gât - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că în urmă cu câteva decenii, tot tânăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași bancă și că aici sub frunzișul aceluiași copac mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu. Ironia era că el încerca să submineze sobrietatea costumelor lui purtând cravate și ciorapi nostimi- reproduceri după Warhol, trandafirași roz, personaje din desene animate - iar eu tânjeam să mă îmbrac sobru, la costum. În timp ce eram online, mi-a venit o idee: o să-i citesc horoscopul ca să îmi pot face o idee despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]