3,021 matches
-
plus, el avea pentru bătrânul înțelept o adevărată venerație. Intră cu inima strânsă în camera audiențelor și, apropiindu-se cu respect, sărută mâna rabinului care trona pe un jilț cu spătarul înalt. La rândul lui, bătrânul îi acoperi cu palma creștetul capului și rosti câteva cuvinte de binecuvântare. Apoi, fixându-l cu ochi ageri, își trecu degetele prin barba albă și pătrată care-i ajungea până la piept și-i făcu semn să se așeze în fața lui pe un scaun octogonal din
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
plus, el avea pentru bătrânul înțelept o adevărată venerație. Intră cu inima strânsă în camera audiențelor și, apropiindu-se cu respect, sărută mâna rabinului care trona pe un jilț cu spătarul înalt. La rândul lui, bătrânul îi acoperi cu palma creștetul capului și rosti câteva cuvinte de binecuvântare. Apoi, fixându-l cu ochi ageri, își trecu degetele prin barba albă și pătrată care-i ajungea până la piept și-i făcu semn să se așeze în fața lui pe un scaun octogonal din
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
pentru că am mai vorbit despre suflet, unde crezi că ar fi locul lui în corpul nostru? Îmi amintesc că tânăr fiind, eram aproape sigur, fără să pot spune de ce, că el se află în locul de deasupra frunții, acolo unde pipăind creștetul unui copil, simți cutia lui craniană incomplet închisă. De parcă i s-ar transmite printr-un releu necunoscut, ultimele instrucțiuni privind pregătirea pentru viața în jungla noastră umană. Închei cu urarea de noapte bună, adresată tuturor copiilor cuminți din lume, cărora
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
prin jungla aceea necunoscută, până când, răpus de oboseală, căzu și leșină. ******************************* Fu găsit zbătându-se între viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
am să o scriu! Era terminată, așadar, în etapa de bine, a alcătuirii ideilor, dar urma așternerea lor pe hârtie, întâi, apoi în computer, aceasta cerând timp și condiția îndemânării și rezistenței de a țăcăni de la buricele degetelor până în vârful creștetului, la inevitabilul computer. Lipsea, însă, din șirul acestor idei, Valentin Uritescu, actorul care dă impresia că e cel mai timid dintre oameni și că o convorbire cu el stă iremediabil sub semnul grijei de o parte și de cealaltă, de
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
atât așteaptă concurența. Pe mâine! Și plecă rapid să rezolve alte treburi, lăsându-l pe Dumitrache Mototolea năuc. Nici nu apucase să-l salute. Se uita ca zăbăucul la cartea de vizită, fără să realizeze că norocul îi aruncase în creștet o pleașcă, parcă aruncată de o vacă zburătoare. Vorba ceea cu prostul și norocul. Dacă ar fi fost măcar un taxi în jur când el dormea ca un tolomac...dar uite că pleașca a picat tocmai când dormea. Deși nu
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
cu luna, să-mi vindece furtuna, vorbesc cu stelele, să-mi înșire mărgelele, ascult șoaptele pământului și mângâierea veșmântului vântului. Murmurul florii când înflorește, îl aud și inima-mi crește. Al norilor îl știu și plânsul cocorilor, semnându-se pe creștetul zorilor. Simt pulsul pământului pe carotidele râurilor. Mă oglindesc în bobul de rouă și mâinile-mi le spăl pe amândouă. Aud pașii iubitului meu printre aștri, și știi doctore, îl văd umblând cu tălpile goale, pe vechile străduțe pietruite din
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește. Iubirea primăverii M-ai legănat pe brațe, te-am mângâiat pe suflet Când mi-ai cântat tot dorul ce se revarsă-n flori. Te-am legănat în vise, m-ai mângâiat pe creștet Și-n primăvara asta, tu iar îmi dai fiori! M-a legănat zefirul ce l-ai trimis cu șoapte Și mi-a întins potirul miresmelor din ape. Te-am mângâiat cu raza, care-a irumpt din piept Și-ai înflorit
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
nașterea copilului său, iar moașa să închine nou-născutul în fața unui brad. Câtă pătrundere în sensurile pe care înțelepciunea închinării la divin l-au tot călăuzit în drumul său prin viață pe valahul obosit de săbiile care i se ridicau deasupra creștetului. Câtă dorință pentru colindul din noaptea de Ajun a copilului român care ura tuturor binețe și lumină. Unele colinde românești erau adevărate cuplete de teatru popular, jucate, declamate și cântate pe la casele sătenilor. Acest ritual al fericirii și înnoirii se
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale Să țâie în veci aprinsă- Flacăra Vie De Neam, de Glie- Pământul Străbun Din bucium să sune. Fuioare de fum să zgârâie, Al Muntelui Sfânt creștet în vânt. De-ar fi ca alt neam de coloni să se-mbie De-al Țării pământ și Apa cea Vie. În veci să rămână această poruncă Zis-a Zamolxe cu Piatra cea Sacră în mână Că cine-o pofti
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
dat codul ?! - Cum să nu i-l dau lui Romeo? - Nu era Romeo, Tușă! Fratele meu s-a întors în țară de o săptămână! - N-am știut. Tușei i se tăie respirația și un val de căldură o cuprinse din creștet până în vârful degetelor de la picioare. Câteva momente nu fu în stare să mai scoată nici un cuvânt, privind ca hipnotizată castronul uriaș în care străluceau gogoșile înecate în zahăr. Am făcut gogoși, murmură într-un târziu, să veniți să le mâncați
GOGOŞI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373168_a_374497]
-
ar sta alături cartea, pe verdele câmpiei, Din buchia de-acasă, aș țese vers ce-mbie, Zburdalnicele vise să le opresc,doar pe o clipă, Reala mea dorință s-o simt în vara neînchipuită. Cununa florilor s-o port pe creștet și-n acest alai, Să vină dulcea zână, pe neînchipuitul drum bălai, Atâtea vești să îmi aducă cu buzele-i cuminți- În vara neînchipuită să-mi fie dor de -ai mei părinți. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: ÎN VARA NEÎNCHIPUITĂ / Lilia
ÎN VARA NEÎNCHIPUITĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373179_a_374508]
-
auzi iar același scâncet. Atunci începu să caute prin împrejurimi și, în sfârșit, mare i-a fost mirarea când, într-un tufiș, dădu de un copil părăsit. Când îl văzu, nu mai știu ce să facă și se scărpină în creștetul capului cu o mână, în cealaltă ținându-și pălăria. Controlă imediat regiunea, poate, poate va vedea pe cineva, probabil, pe cel care părăsise copilul sau pe mama copilului, însă, negăsind pe nimeni, se întoarse înapoi la copil. După mai multe
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
rând Ne satura privirea stăruind În clipele tăcute pelerine Și-n gândurile ce-s Ondine... Prin nepătrunsul firii dor Pe aripile de cocor în zbor E-întregul lumii ...frumos vis..! Miresme-n zbor din floarea de cais! Iarbă crudă cu creștet mătăsos.. Aduce doru-n basm misterios Vegheata de-ai vremi aștrii Cartea cea cu ochi albaștri! Primăvara-n sânii și-a pus.... Albastre viorele și gingași ghiocei Toporași ce-s parfumații...și Firavi-i brebenei! Din lutul moale, abur cald, Renasc
PRIMĂVARA A VENIT de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376239_a_377568]
-
cu păsările Am învățat să zâmbesc cu ochii Am învățat să privesc oamenii așa cum sunt Am învățat cum să descopăr lumea Am învățat cum să mă bucur de bucurie Am învățat cum să plâng în necaz Am învățat să mângâi creștetul unui copil Am învățat cum să găsesc bogății în suflet Am învățat cum să descopăr măști Am învățat cum să nu mă mai doară Când nu trebuie să mă doară Am învățat că eu sunt eu indiferent de ce cred alții
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
de mireasma florilorAm învățat să cânt cu păsărileAm învățat să zâmbesc cu ochiiAm învățat să privesc oamenii așa cum suntAm învățat cum să descopăr lumeaAm învățat cum să mă bucur de bucurieAm învățat cum să plâng în necazAm învățat să mângâi creștetul unui copilAm învățat cum să găsesc bogății în sufletAm învățat cum să descopăr măștiAm învățat cum să nu mă mai doarăCând nu trebuie să mă doarăAm învățat că eu sunt eu indiferent de ce cred alțiiAm învățat să iert greșeli pentru că
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
frumoasă culoare cărămizie și pantalonii negri cu dungă impecabilă, erau suficient de sofisticate pentru a trăda o persoană complexă și stilată. Bărbatul îi eliberă cu o mângâiere blândă fruntea de cele câteva șuvițe de păr alunecate din cocul prins în creștet.. Mădălina izbucni într-un plâns necontrolat și se ghemui în brațele care se grăbiră să o cuprindă într-o îmbrățișare legănată. - Șșșșș, nu mai plânge! Oricât de grav ar fi motivul supărării tale, nu se face ca o fată atât
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
gust delicat, aromat, răcoritor, așa că bău și restul, întorcându-se ușor spre bărbatul care o privea atent, cu zâmbetul agățat de colțul gurii. - E o cameră frumoasă, dar eu nu am cine știe ce resurse... El întinse mâna liberă și îi mângâie creștetul, frământând o clipă șuvițele de păr auriu între degete, după care își apropie fruntea, lipind-o de a ei, căutându-i parcă sufletul în adâncul ochilor. Mădălina dădu să se ridice în picioare. Nu putea să îi permită astfel de
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi păngăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
PENTRU ULTIMA DATĂ, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. Și trandafirii au înflorit pentru ultima dată O dimineață de iarnă obișnuită. Ceața vălătucea în jurul caselor, ascunzându-le. Cerul mohorât își sprijinea norii de creștetul satului ascultându-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe și râdea ... Citește mai mult Și trandafirii au înflorit pentru ultima datăO dimineață de iarnă obișnuită. Ceața vălătucea în jurul caselor, ascunzându-le. Cerul mohorât își sprijinea norii de creștetul satului ascultându-l cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
dintre reprezentanții capiștei politice a ultimului sfert de veac au trecut în marea lor majoritate printr-un proces de metamorfozare internă care azi își atinge un apogeu extrem de dureros pentru nație. Pe măsură ce puterea i s-a revărsat în valuri peste creștet, chipurile, în mod democratic, zoon politikon a devenit miniatura unui diabolic personaj al perimetrului antic roman, destul de necunoscut contemporaneității - Sulla. Cum? Aidoma acestuia, prin jaf și dictatură personală. De ce? Pentru că inteligența nu i-a permis niciodată politicianului postmodern să-și
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
secunde, când mitul emblematic pentru vulg al individului înfipt în magia stranie a propriei sale avuții s-a spulberat cu bruschețe, aidoma unei dâre iluzorii de fum pe un cer care n-a existat, la rându-i, nici el deasupra creștetului cuiva. De la poarta principală a palatului construit pe tărâmul sumbru al morților și până la ușa veche și decolorată a oprelii, traseul omului politic postdecembrist ni se înfățișează a fi unul încărcat de semnificații negative pregnante, tocmai pentru că zoon politikon s-
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
Niciodată! Promit! o asigură el cu gravitate. Ești sigură că te simți bine? Mă așteptam la un linșaj, în toată regula! mărturisi el, cu naivitate. Lea izbucni într-un râs voios, ciufulindu-i cu dragoste părul rebel, sărutându-l pe creștet. - Consideră că am făcut-o, iar acum la culcare, viteazule Eros! Mâine va fi o zi interesantă, pentru noi toți! Noapte bună! - Noapte bună, surioară! Lea adormi într-un târziu, surâzând gândurilor și perspectivelor promițătoare. Dorul și incertitudinile, teama și
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
descifrăm misterul. Dar tot mai grea e vremea, greu și timpul, Iar jocul nu mai e la fel de lesne, Când drumul ni-l închide anotimpul Și în altar nu-mi mai aud pricesne, Chiar dacă văd cum ți se-nalță nimbul, Până la creștet, începând din glezne. priceasnă = cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește preotul(DEX 2009) Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PRICEASNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017
PRICEASNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375683_a_377012]