1,492 matches
-
plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea. Și iată: 25 iulie! În schimb, adaugă Duma, "Rex" bate toba! Trage clopotele! Zăngăne armele! Să se audă zăngăneala hăt în hotarele Europei: Că el, "Sabia Creștinătății", s-a ridicat și a pornit crunt război împotriva Antihristului!". La ce bun toată "comèdia" aiasta? întreabă Țamblac. La ce bun?! "Comèdia" e cu cântec, spune Ștefan cu revoltă în glas. Vor veni! Știi când?! La spartul iarmarocului! Vor veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a stins. Și-apoi aveam tractate, jurăminte, aurul Papii, primejdia comună... Dar... să mă lase de tot singur... Singur! Mateiaș aista n-a înțeles că aicea nu e vorba de o măruntă răfuială între două țări. E în joc "Creștinătatea"! spune cu un zâmbet ironic. Suntem doar ,,Oștenii lui Hristos"! hohotește el batjocoritor. Că mult îi arde lui Mateiaș de război, de "Creștinătate"... E obosit, ca mirele după nuntă în luna de miere, hâhâie Mihail cu subînțeles. Încă un pumnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a înțeles că aicea nu e vorba de o măruntă răfuială între două țări. E în joc "Creștinătatea"! spune cu un zâmbet ironic. Suntem doar ,,Oștenii lui Hristos"! hohotește el batjocoritor. Că mult îi arde lui Mateiaș de război, de "Creștinătate"... E obosit, ca mirele după nuntă în luna de miere, hâhâie Mihail cu subînțeles. Încă un pumnal înfipt în spate, oftează Ștefan. Am crezut... M-am bizuit... Barem să-mi fi spus cinstit că mă lasă baltă. M-au înșelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-acuma, acuma ce facem? Singuri-singurei... Și ajutor de nici o parte. Ni s-a năruit și ultima speranță, îngână Stanciu. Ștefan izbucnește într-un hohot sarcastic: Cum nu?! Arhanghelul cu cetele lui îngerești!... Să sfârșim, dar, comèdia aiasta cu "Preasfânta Creștinătate"! schimbă el brusc tonul. Acu, cel puțin, am aflat adevărul: "Suntem singuri!"... Prea bine! Nu datorăm nimănui nimic! Știm că nu ne bizuim decât pe noi înșine, pe puterea noastră, așa mică cum e! Numai de s-ar înturna oștenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Năzdrăvanul acela cu tuleie, mare căpitan. Omenirea are nevoie de eroi, și de sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior. Crezi că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înalță un imn soarelui ce răsare... ADDENDA "O Samă de Cuvinte" Mărturie despre cel ce a fost și este și astăzi poate "cel mai Mare Român" "...Suntem din toată inima pregătiți întru totul, având de gând să ne batem pentru Creștinătate din toate puterile. Dar împreună cu ceilalți preaputernici regi și principi, și să se silească astfel, ca noi nu singuri, ci cu ajutorul acelor principi să putem duce războiul până la capăt". Fragment din scrisoarea lui Ștefan Voievod adresată Papei Sixt al IV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt Vaslui. Păgânul Împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune... și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă" care e țara noastră , va fi pierdută, atunci toată creștinătatea va fi în primejdie ... De aceea, ne rugăm, să ne trimiteți într-ajutor oștile voastre până nu va fi prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la locul de-i zice Podul Înalt Vaslui. Păgânul Împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune... și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă" care e țara noastră , va fi pierdută, atunci toată creștinătatea va fi în primejdie ... De aceea, ne rugăm, să ne trimiteți într-ajutor oștile voastre până nu va fi prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună să putem duce războiul până la capăt... Iar noi, din partea noastră, jurăm că vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
6 martie 1475 către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "Cazimir regele Poloniei bucuros de această veste (biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută și norocoasă pentru regatul său și pentru întreaga Creștinătate... îi făgădui lui Ștefan că-l va ajuta din toate puterile în planurile sale... pentru că văzu puternicul dușman turc de care se îngrozea întreg pământul că a fost stropșit de puterea nebăgată în seamă până acum al lui Ștefan Voievod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a întâmplat nenorocirea, care socotesc că a fost voia lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele... Nu vreau să mai spun, cât de importantă este țara mea, care este cetatea de apărare a Ungariei, a Poloniei, și straja "Creștinătății", că turcii s-au împiedicat de mine și mulți creștini au rămas în liniște... Dacă nu voi fi ajutat... ori această țară Moldova va pieri, ori, voi fi silit, de voie, de nevoie, să mă supun păgânilor. Aceasta însă, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sultanul El s-a măsurat, Oastea i s-a sfărâmat Dar bine s-a luptat. Acesta este ghiaurul care, Multe oști a împrăștiat." Asika pașa Zade Ahmed, Cronicile casei otomane * "Moldova este Cetatea de apărare a Ungariei, Poloniei și Poarta Creștinătății! Voi și mulți creștini ați stat în liniște pentru că turcii s-au împiedicat de mine... Când voi cădea eu, vă veți aduce aminte că v-a fost bine cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 23 B. SIHASTRUL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 26 PARTEA ÎNTÂI IZBÂNDA PODUL ÎNALT -VASLUI ianuarie 1475 41 1 "Pentru Moldova și Ștefan !" 43 2 Strălucită izbândă ! 54 PARTEA A DOUA AIASTĂ "POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 75 3 Maria și Constantinopolul 77 4 "Atletul lui Hristos" 106 5 Voichița de Sânziene 125 6 Podagra și ciuma 140 PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 147 7 Județul Măriei sale 149 8 Cetățile Mării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mitropolie, pentru toate ținuturile acestei domnii a românilor. Acolo, la noi, la Putna, ctitoria lui Ștefan cel Mare...și-a ales veșnicul loc de odihnă a oaselor lui trudite, nu numai pentru apărarea nației sale, ci și pentru aceea a creștinătății răsăritene întregi [...]. Această țară ți-o închinăm Măria ta, noi toți,..., plecați puțini, ne întoarcem acum mai mulți. Sufletul cel vechi e neschimbat. L-am transmis oaspeților și fraților noștri de alt neam, care împreună cu noi vin înaintea majestății voastre
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
opt studenți primind demnitatea clericală de citeți. La predica de după Liturghie, mitropolitul a vorbit despre vrednicia Sfinților trei Ierarhi, îndemnând pe studenții teologi „să urmeze învățăturilor pline de jertfă, umilință și credință ce se resfiră din viața acelor îndrumători ai creștinătății”. În același an, pe 29 iunie, Mitropolitul Nectarie a făcut o sfințire la biserica din Cornuluncii - Stănilești, vizitând înainte bisericile din Lucăcești, Măzănăiești și Brăiești. În cuvântările ținute după Liturghie, mitropolitul Nectarie îndemna poporul la păstrarea credinței strămoșești și la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Seminar. Părintele Giovanni Calabria nu e o plantă exotică și rară, apărută în Biserică printr-o vrajă, ci un vlăstar răsărit pe un trunchi viguros care își afundă rădăcinile într-una din pământurile cele mai mănoase de sfințenie ale întregii creștinătăți: Verona. Nenumărați predecesori veronezi, iviți mai ales în prima jumătate a secolului XIX, au dat viață unor «Instituții», «Opere de binefacere», «Fundații», «Opere educative», care au marcat profund conștiința religioasă și civilă a unei întregi societăți. Acest fenomen, explodat după
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-lea și vizita împăratului Wilhelm, urmată de cea a lui Eduard al VII-lea. Este vorba de canonizarea fericitului La Salle. Tocmai în astfel de ocazii imensa navă a Sfîntului Petru își găsește adevărata frumusețe de salon de primire a creștinătății catolice, iar ornamentele baroce supraîncărcate se topesc într-un ansamblu de apoteoză teatrală, cînd trompetele de argint sună din înaltul cupolei, cînd norii de tămîie se leagănă sus, iar stolurile de porumbei albi se învîrtesc pe deasupra. În mijlocul acestei pompe regale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mitic" și istoric) - tip (urmă; iluzie); în sistemul imaginarului medieval, ea se va transforma într-o chestiune teologică, în raportul dintre, pe de o parte, divinitatea invizibilă și imaginea sa filială (christică) și, pe de alta, planul Întrupării oikonomice ("corpul" creștinătății, echivalat cu corpul mistic al lui Iisus) și imaginea artificială (icoana). A doua ontologie, cea a copiei și a iluziei (simulacrul), va face ca mímēsis-ul însuși să joace un rol în diferențierea de simbol a imaginii−fantezie sau a celei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al acestui sumbru peisaj este recunoscut, adesea, drept un trup zdrobit, ce stă să se stingă sub apăsarea violențelor fizice care-i inundă frivolitatea. Acest chin agonic pare a fi nucleul în jurul căruia gravitează teribila scenă mereu amintită în tradiția creștinătății. Însă viziunea unei corporalități supusă însângeratei sfârtecări, impactul dur al imaginii cruzimii dezlănțuite într-un spectacol grotesc-oripilant pot reduce șansele de-a percepe mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mână demiurgică peste istoria și înțelesurile vremelnice ale omului? Textul Apocalipsei lui Ioan Teologul își deschide amplul evantai simbolistico-mistic prin enunțarea mesajelor divine către șapte biserici în jurul cărora se construiau comunitățile primilor creștini. Plecând dinspre necesitatea consolidării temeiurilor primare ale creștinătății prin stabilizarea întru credință și virtute a acestor comunități, el inaugurează seria descrierilor alegorice ale evenimentelor premergătoare stopării finale a istoriei prin erupția Divinității în imanent și stingerea transcendentă a timpului. Etapa de tranzitare spre acest demers al evocării momentelor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
definitivă a fluxului temporal prin apariția divină ar putea fi rezumată la două afirmații. Prima ni se arată ca o concluzie la mesajele trimise celor șapte biserici, drept o atenționare concluzivă ce arată că aceste mesaje vizează de fapt întreaga creștinătate: "Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" (Apocalipsa 3.20). Fiecare dintre noi este despărțit de mundaneitate printr-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Apoi, din cadrul catolicismului se desprinde protestantismul, așa cum din Mahăyăna se conturează o nouă direcție, Vajrayăna. Dovezi clare despre o cunoaștere a buddhismului în Occident avem abia din secolele II-III d. Hr. E cert că una dintre cărțile favorite ale întregii creștinătăți din Evul Mediu, romanul Balaam și Iosafat, a fost scrisă de un creștin evlavios, care spune că a auzit povestea de la niște oameni care au adus-o din India. E însă probabil că autorul a avut înaintea ochilor chiar lucrarea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
turcii ar fi avut cavalerie, ar fi fost un dezastru: armata centrală rusească, care era armata principală, ar fi fost nimicită. În fața acestei catastrofe, țarul Alexandru adresează prințului Carol telegrama istorică prin care-i cere să alerge în ajutorul cauzei creștinătății, ori pe unde ar voi și în orice condițiuni.112 Colonelul Gheorghe Manu, care comanda una din divizii în apropiere de Zimnicea, primind ordinul ca să treacă Dunărea, ordin venit de la cartierul general rusesc, a refuzat să se execute, declarând, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a trecut Dunărea. Bătuți la Plevna și fugăriți spre Dunăre, rușii sunt amenințați de a fi aruncați în apele acestui fluviu. Întreaga armată rusă este amenințată cu un dezastru. Atunci împăratul Alexandru trimite cunoscuta telegramă plină de accentul deznădejdii: „Cauza creștinătății fiind în primejdie, treceți Dunărea în ce condițiuni vreți, dar treceți cât mai grabnic“.97 Telegrama era trimisă generalului Manu, care declară că nu se poate mișca decât dacă va primi ordinul de la guvernul român.98 Această atitudine foarte corectă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]