13,465 matches
-
Să nu plecați fără noi. Nu plecăm nicăieri, ne găsiți tot aici, i-am asigurat eu și am privit întreaga poiană... Iasomia dispăruse deja printre pomi, uitându-se după acea plantă. Hamsterii au pornit și ei în altă direcție, adunând crengi. Portocala s-a întins în iarbă, părând să adoarmă nestingherită. Ghidușa a venit lângă mine, nehotărâtă, și m-a luat de mână, căutând parcă un fel de siguranță și protecție. Și, eventual, răspunsuri la întrebări. Și acum, ce facem mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pare. O să rămânem aici până mâine. Și dacă plouă?... Or să construiască Hamsterii un adăpost. Îi ajutăm și noi. Ea n-a mai zis nimic. Începuse să se întunece și umbrele pomilor se întindeau peste pădure. Hamsterii au apărut aducând crengi frunzoase cu ei, abia se mai zăreau prin poiană, trebăluind de colo-colo. Iasomia încă nu se întorsese. Ghidușa se ținea în continuare de brațul meu, și privea în jur absentă, părea să nu se mai gândească la nimic, o ajunsese
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ea la ei. Poate chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în noapte. Portocala dormea în iarbă, iar Hamsterii puneau crengi pe acoperișul adăpostului. Iasomia nu se zărea nicăieri. M-am întrebat dacă nu cumva renunțase la expediție și ne lăsase acolo, însă aveam încredere, dincolo de orice motiv, că n-avea să procedeze așa, și că avea să se întoarcă. M-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spus... Nu m-am mai gândit însă la asta, pentru că îmi era somn. Iasomia a trezit-o pe Portocala ca să-i dea planta, iar eu am luat-o pe sus pe Ghidușa adormită și am dus-o în adăpostul din crengi, și ea nici măcar nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare, netulburată, cu acea uimitoare capacitate a copiilor de a face abstracție de orice. Am rămas apoi afară cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat că poiana
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat că poiana nu mai era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
n-are rost să stăm aici, le-am propus eu și ne-am luat cu toții rucsacii, urmând cărarea care ducea la vale. Am ajuns aproape de niște stânci, care se găseau dincolo de poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la intrarea în grota de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
foame. Mai aveam pâine în rucsaci, și am ajuns la o livadă de cireși. Copiii au alergat să mănânce cireșe, iar eu m-am așezat în iarbă. Între timp, Hamsterul Colțos a găsit un solz auriu într-un cireș, printre crengi, în timp ce mânca fructe. L-a păstrat în harta pe care o desenaseră în ziua precedentă, împăturind-o în buzunar. Acum aveam cu toții câte un solz. Încă n-o găsisem pe Ghidușa, dar poate în ziua următoare aveam s-o găsim
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
privată pe care țăranii le foloseau pe timp de secetă modalitățile de exploatare erau reglementate. În acțiunea de exploatare, sătenii „nu au voie să facă stricăciuni copacilor cu pricină la hrana vitelor, ei sunt obligați să taie mlădiță și nu crengi sau copacul din rădăcină” (Stahl, 1998, vol. I, p. 241). În cazul pădurilor, diferențierea între regulile formale și cele informale a avut efecte majore asupra modului de exploatare și menținere a resurselor. La nivel operațional, regula de exploatare era cea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
București, 1972; Nisipul memoriei, roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978; Dincolo de dragoste, roman, Ed. Eminescu, București, 1979; Eternități de o clipă, schițe, Ed. Eminescu, București, 1982; Singurătatea pământului, roman, Ed. Eminescu, București, 1985; Prietenii lui Arthur, carte pentru copii, Ed. Ion Creangă, București,1986; Commentarius perpetuus, parabole, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986; Maia, roman, Ed. Eminescu, București, 1988; Împăratul vrăjitor, carte pentru copii, Ed. Transilvania, Sibiu, 1990; Ce povestesc icoanele, Ed. Transilvania, Sibiu, 1991; Fluturele negru, roman, Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cine sunt eu, peșteri nesfârșite ale universului ce palpită întunecat? sunt firava lumină a primului meu zâmbet conștient. cine sunt eu, lumină a conștiinței, răsărind ca limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a petrecerii. Nedeia Ține de duminică până marți. Tradiția spune că înainte ,în dimineața Rusaliilor, prima zi de nedeie după măturatul drumului, ferestrele caselor erau împodobite cu pături Țesute în casă< ponevi> și <perini> lucrate manual. Tot atunci se puneau crengi de nuc sau tei și cine vroia sădea chiar și câte o creangă mare în fața casei.Din acest obicei nu s-a mai păstrat decât acela de a pune frunze de nuc în ferestrele caselor.Un alt obicei care cu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
dimineața Rusaliilor, prima zi de nedeie după măturatul drumului, ferestrele caselor erau împodobite cu pături Țesute în casă< ponevi> și <perini> lucrate manual. Tot atunci se puneau crengi de nuc sau tei și cine vroia sădea chiar și câte o creangă mare în fața casei.Din acest obicei nu s-a mai păstrat decât acela de a pune frunze de nuc în ferestrele caselor.Un alt obicei care cu ocazia nedeii s-a pierdut cu timpul, era acela de a merge la
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
o jucărie, dulciuri sau imagini din istoria Nașterii. Tot în prima zi a Adventului, în unele sate din Banat, se rupe o crenguță dintr-un pom fructifer - cireș, vișin, prun - și se pune într-un vas cu apă, la căldură. Creanga, care va înflori până la Crăciun, e Ținută în casă până la Bobotează, când e sfințită de preot, apoi e prinsă de un perete din grajd, pentru a proteja animalele din gospodărie. Crăciunul pe rit vechi la sârbi Deosebit de frumoase sunt și
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta mâncarea de plocon pe motiv că nu e gata făcută (i-ar veni să întrebe ca leneșul lui Creangă: "muieți-s posmagii?") și lehamitea de a se lăsa prins în brațele Dorinței (femeia are nume voit alegoric) dintr-o economie bolnăvicioasă de orice efort (libidoul erotic e sleit). Gabriel Dimancea nu evoluează, totuși, în sensul personajului lui Goncearov, pentru că el
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ău, majoritatea variante regionale, poate chiar creații accidentale, puțin cunoscute de majoritatea vorbitorilor: jarcalău, jarpalău, budalău, rapalău, zdrăngălău, babalău, zabalău, bujbalău, zdrobalău, dubalău, crancalău, șăncălău, pășcălău etc. Unii termeni sunt consacrați de literatură: de exemplu, porecla pomenită în Amintirile lui Creangă - Torcălău - sau titlul poeziei argheziene - Fătălăul; din Cireșarii lui C. Chiriță, adolescenții puteau afla și porecla țingălăul. Desigur că în ninjalău valoarea peiorativă se atenuează, prevalînd contrastul comic între mitul luptătorului japonez și spațiul rural, tradițional, autohton; într-un text
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește pe pictorița-diaristă: "îl părăsești ca să nu te mai întorci poate niciodată... Doamne, îngăduie, totuși, să revăd Saint-Paul-de-Vence și Golfe Juan
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
pentru ea/ asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic/prea copți/ se lichefiau albicioase prin crengi/ altele respirau lipicioase prin pielea de lemn/ rămâneau ca un prurit/ în porii deschiși/ incapabili să se apere./ Era un fel de pornografie în vânt/ aveai un trunchi găurit/ aveai un fel de păsări pe spate/ care-ți ciuguleau cheresteaua
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
scriitorul interbelic i-a anticipat "pe textualiștii de mai târziu". Tot astfel, în viziunea exegetului, o nuvelă precum Bunica se pregătește să moară ar releva, prin tematică (evocarea copilăriei), filiația dintre proza lui A. Holban și cea a lui I. Creangă și M. Sadoveanu. Desigur, la fel de bine apropierea se putea face și înspre lumea lui Marcel Proust, un autor căruia scriitorul nostru nu ascundea că îi este dator. Utilizarea tehnicii povestirii în ramă este identificată și apreciată în proza intitulată Două
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar (regia: Lia Bugnar și Dorina Chiriac) - la Teatrul Metopolis; Iluzii de Ivan Vârâpaev (regia: Criști Juncu), Shape of Things (Formă lucrurilor) de Neil LăBuțe (regia: Vlad Massaci), Capră cu trei iezi, după Ion Creangă (regia: Alexandru Dabija) - la Teatrul ACT. În prezent, îl puteți vedea la Teatrul Nottara în spectacolul Un pic prea intim, alături de Catrinel Dumitrescu și Dan Bordeianu.
ANDI VASLUIANU, zi specială pe 23 iunie: Recunosc că îmi place cum sună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80459_a_81784]
-
o salată de fasole verde, cu ulei și oțet... În ce stare de decădere morală să fii ca să renunți la o felie de pâine prăjită cu unt?... Nu e nimic mai grațios, mai tonifiant decât un copac bătrân răspândindu-și crengile pe cerul înstelat, sorbind cenușile scânteietoare din înălțime...". George se zbate într-un continuu du-te-vino de la viață la literatură, de la suprafețe la sensuri: "Mai reale decât realitățile sunt înțelesurile pe care le dăm aparențelor, capacelor, casetelor în care par a
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
a formelor ei. Dacă lumea întreagă ar fi o pînză, cu o febrilitate pe care nimeni nu i-ar putea-o atenua, pictorul s-ar lansa într-un adevărat act al genezei. Ar născoci munți și arbori, liziere și arături, crengi și frunze, gîze și oameni, pietre și animale. în tușe largi, cît ține coasta unui deal, sau în vîrtejuri minuscule, clipocitoare și translucide ca o cădere de ape. Apoi ar face o expoziție și ar vedea că e bine așa
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
Majuru, Tudorel Urian, Ovidiu Hurduzeu, Radu Voinescu, Alexandru Mihalcea, Eugenia }arălungă, Cassian Maria Spiridon, Mihail Neamțu, Ioana Ganea, Marian Ilea, Ion Lazu, Răzvan Petrescu, Călin Stănculescu, Gabriel Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu, Corneliu Vlad, Iulia Blaga, Simona-Grazia Dima, Răzvan Codrescu, Mihai Creangă, Silviu Alupei, Ion Zubașcu, Pavel Chirilă, Răzvan Ionescu, George Ardeleanu (am semnat, bineînțeles, și eu protestul). Se pare că, în cele din urmă, această impresionantă mobilizare de forțe a convins conducerea ziarului să renunțe la eliminarea scriitorului din redacție. Dan
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
s-a declarat cutremurat de povestea unei familii care s-a dus să-și salveze animalele. Cinci ore un bărbat și o femeie s-au ținut de un buștean, singura lor șansă la viață. "Dumnezeu mi-a mai adus niște crengi", a spus bărbatul. Femeia, agățată de un alt copac, a spus că cinci ore s-a rugat la Dumnezeu. Cei doi nu au comunicat: "N-am putut vorbi, ne-am uitat unul în ochii celuilalt". Familia avea 17 animale și
Mihai Gâdea: Este una dintre cele mai puternice povești pe care le-am auzit vreodată by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77314_a_78639]
-
și resemnării. Despre gușă - când discretă, când pronunțată - nici nu mai vorbesc. Aerul stupid și greoi pe care mi-l descopăr de fiecare dată când mă uit în oglindă mă trimite tot mai des spre o fotografie a lui Ion Creangă, deși, ca tot condeierul plin de iluzii în legătură cu sine, m-aș dori mai degrabă în categoria eminescian-luciferică, a faimoasei fotografii a poetului de la nouăsprezece de ani. Iar părul... În fine, îmi fac singur curaj amintindu-mi că nu mi-aș
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]