4,763 matches
-
poate face un popas la restaurant, dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revărsă în gol, creând în jur o zarvă asurzitoare, ce se înălță către crestele care plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de deplasarea masei de apă în gol, rostogolirea acesteia pe stânci, precum și stropii purtați de curent te revigorează cu noi energii. Este un spectacol fascinant oferit de mama natură pe
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
de toate națiile fac fotografii, filmează, admiră hăul ce se deschide pe partea nordică cu șerpuirea șoselei printre stânci și palele de ceață ce se cațără pe abrupți ca niște adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră ale masivului. De la Bâlea Lac se trece din Ardeal, pe sub muchia muntelui printr-un tunel, în partea cealaltă către Argeș. Și aici ești întâmpinat de vârfurile pleșuve și conturul dantelat al crestelor. Masivul Făgăraș este cel mai mare din țară și cu vârfurile cele mai înalte, Moldoveanu și Negoiu dominând ținuturile dintre cele două principate, Transilvania și vechiul regat, Țara Românească. În depărtare, piscurile munților se înalță deasupra norilor. Nori albi sau
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
un pas de cer, totul este complex, un conglomerat de nori, ceață, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. (capitolul 3, „Transfăgărășanul și splendorile sale”) De pe Transfăgărășan coborâm și o luăm la stânga pe sub poala munților și ajungem în mirifica și sacra vatră a Vâlcii, populată în antichitate de tribul burilor
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
căruțe sau pe spinarea animalelor, plecau dintr-un loc în altul. Unii dintre aceștia veneau din Sud, din Balcani, Dalmația sau Macedonia, unde, se pare, erau populații numeroase, care ajunseseră nevoite să migreze. Ei migrau spre Nord, de-a lungul crestelor Carpaților, ajungând până în Maramureș, valea Bistriței, chiar și până în Munții Podoliei, din sudul Poloniei. Și s-ar fi dus și mai în sus, dar încolo era mai rău de trăit. Și atunci se opreau și-și făceau sate pe înălțimi
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
dacă rămâneau cu marfa nevândută, știind că vor încerca a doua zi să vină din nou în târg. Într-un fel, era pitoresc să mergi dimineața spre târgul din cetate, vedeai o mulțime de oameni urcând-coborând pe cărările rătăcitoare spre creasta muntelui, cărând pe spinare fie desăgi cu marfă, fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea fata cea
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Starea aceea de disperare se datora celor ce se petreceau în sufletul meu. Căci zilele din acea toamnă erau splendide, cu cer albastru-curat, cu pajiști verzi de otava satului de la poalele muntelui... În jur, până departe în zare se vedeau crestele înalte ale munților, cu acele vârfuri stâncoase însemnate pe mai toate hărțile turistice. Spectacolul cel mai mare a venit abia când au început să se îmbrace în haine aurii ori roșii coroanele tuturor fagilor și mestecenilor de prin pădurile verzi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
drumul acela vreo cinci kilometri, până ajungi la capătul drumului... D-acolo mai e dă mers vro trei kilometri prin niște plaiuri de pădure, drept înainte... până ajungi în Poiană... Acolo, cum te uiți în dreapta să și vede Observatorul, pe creasta muntelui... Nu-mi era deloc limpede. Mi-am zis totuși s-o pornesc întâi și apoi voi mai vedea ce-i de făcut. - Îți mulțumesc mult, bade! Spor la treabă și multă sănătate!... - Să trăiești, fecior! Umblă cu bine!... Ridic
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
începe... - Crezi că ajung la Observator în seara asta? - Ajungem noi, nu-i bai, că nu-i prima oară cân' bat eu drumurile aistea!... Târziu de tot am ajuns la capătul drumului pietruit. În fața mea se desfășura muntele, înalt, pe creasta căruia ar fi trebuit să zăresc Observatorul. De fapt, chiar am zărit o casă mare, cenușie, în vârful acela de creastă. - Acela-i Observatorul? întreb eu. - Da, băiete, acela-i ! Las' că-i vedea mai bine de amu’ înainte!... Trecurăm
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
eu drumurile aistea!... Târziu de tot am ajuns la capătul drumului pietruit. În fața mea se desfășura muntele, înalt, pe creasta căruia ar fi trebuit să zăresc Observatorul. De fapt, chiar am zărit o casă mare, cenușie, în vârful acela de creastă. - Acela-i Observatorul? întreb eu. - Da, băiete, acela-i ! Las' că-i vedea mai bine de amu’ înainte!... Trecurăm pe lângă o veche cabană, pe care însă am ocolit-o. Ne abatem apoi spre dreapta, pe un fel de plai neted
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
de pâlcuri albe de oi păstorite de ciobani doinitori din fluier, frunză, bucium... și încă alte instrumente arhaice care, cu glasul au mers și au cântat prin munți, în urma turmelor, veacuri după veacuri. Artista Lucreția Ciobanu preia în cântec povestea crestelor munților, pădurilor, ciobanilor cu norii de oi urcând prin iarba scurtă și grasă a culmilor, apoi o înapoiază fermecată de glasul ei, tot lor. Rar au fost, sunt sau vor mai fi cântece păstorești care să răsune într-un chip
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DACĂ AI ȘOPTI Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-ai șopti un cuvânt ce-l aștept... Aripi mi-ar creste din piept, inima mi-ar cânta fericită munte sub aripă... Pe o boare de vânt aș desena flori de măr- sărutate de dor; din puf de păpădie, din stele și raze de lună ți-aș împleti cunună... Și-un vis
DACĂ AI ȘOPTI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381899_a_383228]
-
Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din uitare, Iar pe margini de abisuri Unde haosul domnește Se trezesc la viață visuri Înălțându-se spre creste! Referință Bibliografică: Apocaliptic II / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
de ostroave domoale, de canale, de ogoare și heleșteie bogate în pește. Locul în care are loc povestirea noastră, era situat chiar pe un ostrov întins și înalt de lângă apele cele mari ale fluviului, înconjurat de malurile înalte. Sus, pe creasta colinei, se vedea un sat, precum miile de sate din Deltă, cu căsuțe mărunte, multe, pierdute printre pâlcuri de copaci de rodii, curmale și măsline, iar peste toate, cel mai încântător, străjuiau pâlcurile de palmieri. Ajungând în satul de pe ostrov
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
dictează Ce se întâmplă aici pe pământ, Gândul meu degeaba cutează Să se opună adevărului sfânt! Și totuși luminii din sufletul meu Nu poate nimenea să-i pună căpestre, Împăcat sunt cu mine, cu Dumnezeu Și soarele-amiezii e încă pe creste... ............................................ Puterea scrie, puterea e-n toate, Cuvântul pe buze mă doare învins, Unde și cine te-a ascuns, Dreptate? Întrebarea se mistuie ca rugul aprins... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Puterea scrie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PUTEREA SCRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380372_a_381701]
-
aș vrea să știu și eu- răspunse mama ei. Mâine urmează să plece și Dumnezeu știe pe unde umblă toată ziua. -Dar nici nu bănuiți pe unde ar putea fi? -Nici habar! Dar tu urcă pe coastă și mergi pe creasta ei privind în toate părțile, până la sfârșit. De acolo se va vedea. El așa făcu. "A zis până la sfârșit"- gândi el, căutând din ochi. Coasta i se părea interminabilă, întinzându-se de-a lungul văii. De o parte se zărea
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
ZEFIR Autor: Margareta Mariana Saimac Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ZEFIR Pe o îngustă cărare de munte, Treceai acum cu firele cărunte. Dar glasul viguros încă-ți mai este, *Nălțându-se sublim spre albe creste. Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult de atunci? Sau poate nu. Asta o știm în suflet doar eu
ZEFIR de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380508_a_381837]
-
Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ești liniștea mea, îndelung căutată, minunea aceea-ndelung așteptată, motiv pentru zâmbet în orișice clipă, uimirea când zboru-n aripi se-nfiripă. Ești pasul ce veșnic mă duce pe creste și-mi pune în ochi străluciri de poveste, ești cuibul în care-mi găsesc alinarea când valul de umbre îmi sfâșie marea. Ești râsul năvalnic și sete crescândă, ești taina aceea de taină flămândă, ești trup de lumină sub pledul
DOAR TU de AURA POPA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380519_a_381848]
-
verso dosarului.... VIII. ZEFIR, de Margareta Mariana Saimac , publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. ZEFIR Pe o îngustă cărare de munte, Treceai acum cu firele cărunte. Dar glasul viguros încă-ți mai este, * Nălțându-se sublim spre albe creste. Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult de atunci? Sau poate nu. Asta o știm în suflet doar eu
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
început timid Din timpul nostru cel fraged și limpid. Membră în Liga Scriitorilor din România ... Citește mai mult ZEFIRPe o îngustă cărare de munte,Treceai acum cu firele cărunte.Dar glasul viguros încă-ți mai este,*Nălțându-se sublim spre albe creste.Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirulUnui cioban cu oile măiestrePe care le purta din veci campestre.E oare mult de atunci? Sau poate nu.Asta o știm în suflet doar eu și tu
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
amintească nimic de pămîntul unde am fost atît de tare rănit. O TOAMNĂ ÎMPRĂȘTIATĂ O toamnă împrăștiată trece mereu peste mine cînd soarele răsare de dincolo de răsfrîngerea clipei unde veșnicia-mi sparge liniștită cerul și ferestrele soarelui zvîrlindu-mă pe o creastă de vînt. copyro/Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografică: ZORI FURATE si încă 3 poeme / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorela Codreanu Tiron : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ZORI FURATE SI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380607_a_381936]
-
cetinile brazilor Se rup sub greutatea lor. Cad fulgi, Si sunt și țurțuri,aici...acolo... Se lasă seară Și tot mai picura,cum pică ceară. Cad fulgi Din ce in ce mai rar și mici. Într-un ocean de sentimente Mă las purtat pe creste de torente. Cad fulgi? Ori s-au mutat din ceruri norii. Nu ști,să scapi,să vi, să fugi, Poate că nu...ba da...priveste-n zare! Cad fulgi. Referință Bibliografica: FULGI DE ZĂPADĂ / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
FULGI DE ZAPADA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380605_a_381934]
-
Copilului-Inorog, prin autoarea poveștii de față, o pledoarie irefutabilă, pentru LUMEA POVEȘTILOR, ca fiind LUMEA SACRĂ A VISULUI: „Poveștile sunt frumoase. Lumea lor e o lume a visului. Acolo poți spera, poți îndrăzni, poți cuteza...Și eu sunt inorog. Ciocănitoarea Creastă Roșie mi-a spus că inorogii poartă visele tuturor, că semănăm cu îngerii. Vă las cu bine. Merg spre ai mei și spre lumea mea. Cei din Pădurea Albă vor primi viața și culoarea înapoi și mă voi întâlni cu
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o filă din calendar așteptând să te ascunzi în prima înserare. Eu
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]