11,160 matches
-
politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
zilelor noastre și, pe de altă parte, una cu coeficient simbolic ridicat. Această pluralitate a codurilor și registrelor utilizate ar fi putut reprezenta o calitate a cărții, dacă autorul ne-ar fi dat sentimentul că o controlează și o modulează creator. Dar confuzia planurilor și amestecul lumilor sunt mai degrabă mijloace de ieșire din câte un impas narativ. Când logica alternării secvențelor și cursivitatea desfășurării unui fir epic întâmpină obstacole sau prezintă simptome de epuizare, prozatorul intervine - în nouă cazuri din
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
Gheorghe Grigurcu Una din vinovățiile cele mai grave ale totalitarismului comunist este cea a încercării de a înăbuși spiritul creator, prin măsuri ce ilustrau un evantai sinistru, de la cenzură pînă la prigoana administrativă și suprimarea fizică a celor socotiți inconformiști. Comunismul cuprinde mormîntul nu doar al unor creații zădărnicite sau distruse, ci și al unor destine umane și adesea chiar
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
și legăturile pe care ea le produce nu pot fi observate și trebuie întotdeauna deduse cu un anumit risc" (R.Ruyer). Astfel analiza structuralistă nu ia în seamă întîia treaptă a procesului estetic care nu este structura, ci un impuls creator entelehial ce insuflă viață structurii. Rămînînd la figura imobilă a celei din urmă, concepția în discuție și-a vădit inadecvarea îndeosebi în raport cu arta modernă, teren prin excelență al labilității, al metamorfozei, țintind unicitatea fiecărei opere, deci refractar la îndemnul de
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
unei identități inedite: "am depășit unele limite și praguri, și m-a ridicat la un alt nivel moral, spiritual și cultural". Spre deosebire de unii compatrioți care s-au pierdut în diaspora, autorul Jurnalului infidel și-a putut continua în Franța activitatea creatoare, s-a bucurat de succese, ceea ce-l determină a mărturisi compensator: "Exilul a fost o mare șansă și mulțumesc Cerului că mi-a trimis-o! Exilul a fost înscris în destinul meu. Exilul a fost o sursă de inspirație". Indiscutabil
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
țesut fibros subcortical al unui arbore, zis liber, de unde numele latin al cărții, liber; și, de aici, francezul livre. Sorgintea vegetală a cărții se străvede și prin faptul că și ea, și arborii, au foi, - iar incredibilul amerindian Sequoyah, analfabetul creator al unui silabar, valabil încă, al limbii sale cherokee, numea epistolele și gazetele pe care le buchiseau albii, «frunze vorbitoare»... Ai în vedere forma (sau formatul) obiectului acestuia livresc, ce poate fi volumen-ul rulabil sau actuala «cărămidă» ce «clivează», «feliată
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
comparată o artă prin intermediul căreia operele abordate își luminează reciproc valoarea. În nici un alt domeniu al Ťștiinței literaturiiť, perspectiva sincronică asupra faptelor literare nu se îmbină mai bine cu perspectiva diacronică decât în literatura comparată, valorizându-le într-un sens creator. Literatura comparată se diferențiază astfel de teoria, istoria și critica literară, evoluând din proximitatea acestora către o fundamentare și formulare eseistică a judecății de valoare." (pag. 5) Afirmația are entuziasmul unui coup de foudre metodologic. Chioaru nu doar adoptă această
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
care este deformatoare - cum apreciază el însuși în prologul cărții - prin libertatea dobândită Ťsă intervii activ în textul cititť. Lectura devine pentru el, ca și pentru colegul său din Cercul Literar de la Sibiu, Radu Stanca, din studiul Problema cititului, una creatoare, năzuind Ťspre producerea unor forme noiť." (pag. 41) Cât din cartea lui Dumitru Chioaru respectă sugestiile de aici? Iată o nouă problemă. Nu neapărat una a cititului, cât mai degrabă una care stă de-a curmezișul lecturii. Nu o dată, autorul
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
Condusă cu mână sigură, cu o plăcere de a nara întâlnită arareori la un debutant, intriga izbucnește parcă de la sine, pentru a se răspândi apoi pe întreaga întindere a aceastei proto-Yoknapatawpha, numită Charlestown, Georgia. Firește că Faulkner, racordat la obsesiile creatoare ale vremii, concentrează în discursul său "fascinația față de multiplicitatea răspunsurilor date de omenire experienței comune a timpului, limbajului, acțiunii și de strădania omului de a se autodefini." (Vickery, 1995: 1). Știm că în 1924 bunul său prieten, mentor și sprijinitor
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
pe etape din destinele acelorași eroi), cu succes enorm la public și cu transpuneri cinematografice prestigioase la Hollywood. Seria care l-a consacrat prin excelență e cea dedicată lui Harry Angstrom, cunoscut sub apelativul Rabbit/Iepure, serie întinsă - ca efort creator - pe parcursul a patruzeci de ani. Ea constă în patru romane - Rabbit, Run/Fugi, Rabbit (1960), Rabbit Redux/Întoarcerea lui Rabbit (1971), Rabbit Is Rich/Rabbit, bogat (1981), Rabbit at Rest/Rabbit se retrage (1990) - și o nuvelă - Rabbit Remembered/ În
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
aporturi): sincronizarea cu "ritmul epocii" primea acolo eticheta de sursă futuristo-constructivistă a "fazei activiste industriale", identificabilă și în " expresia plastică, strictă și precisă a aparatelor Morse", în exaltarea figurii "reporterului iscusit", a "teatrului de pură emotivitate", a identificării cu colectivitatea creatoare dinamică - dincolo de sloganul necruțător, reluat aproape ad litteram, "Să ne ucidem morții!". În paginile revistei vor fi, de altfel, prezente în acești ani nume importante ale mișcării futuriste, în frunte cu Marinetti, iar referințele la documentele doctrinare, cu traduceri în
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
În paginile revistei vor fi, de altfel, prezente în acești ani nume importante ale mișcării futuriste, în frunte cu Marinetti, iar referințele la documentele doctrinare, cu traduceri în sprijin, nu vor lipsi nici ele. În ce măsură asemenea sloganuri au mobilizat conștiințele creatoare ale vremii se poate urmări în prelungirile de ecouri către grupări de avangardă românești precum cea din jurul revistei Integral, care dedica un număr special mișcării lui Marinetti în aprilie 1927, apoi în Manifest-ul, încă "integralist", semnat de Sașa Pană
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
ele, pentru generarea surprizei, a noului, a unei dinamici și disponiblități absolute a sensibilității, ca extindere la extrem a "analogiilor mereu mai largi", a "imaginației fără șir", a "cuvintelor în libertate". Totul, în vederea asigurării unei autenticități a trăirii, a spontaneității creatoare. Iar când constructiviștii vor glorifica mașina și civilizația epocii industriale, oricine își va reaminti formula marinettiană ce asocia energia umană celei a mașinii, vorbind despre "omul mecanic cu părți înlocuibile". E o perspectivă ce se va deschide și spre artele
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Eremia a fost să exprime, prin ficțiunea literară, despărțirea sa netă de o mare utopie a omenirii (după propriile sale cuvinte din prefața romanului: "...deși fusese unul dintre partizanii și fruntașii regimului, divorțase de mult de el"). Rezultatul eforturilor sale creatoare este o antiutopie pură care urmează exemplul cunoscutelor antiutopii-modele din secolul XX, printre care unele au fost scrise tot de intelectualii inițial cu convingeri socialiste (George Orwell, Arthur Koestler, în România Panait Istrati). A doua întrebare: în ce constă originalitatea
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
prin simplism, departe chiar de părerile paradoxale ale lui Agopian, și deci incongruent cu spiritul acestora. Transcriu o idee care, lansată într-un studiu anterior, reapare astăzi în prefața Operelor de la Polirom: "Cărțile lui Agopian reprezintă o victorie a imaginației creatoare și veriga lipsă a evoluției prozei noastre dominate vreme de un secol și jumătate de redare și memorie, o proză rareori aflată în zona ficțiunii și care e săracă în produse ale fanteziei pure. Romanele sale constituie un punct extrem
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
profesioniști, de la Perpessicius la Matei Călinescu, de la T. Vianu la Nicolae Balotă, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul proxim și diferența specifică: absurdul și fantasticitatea, dinamitarea formelor consacrate, sfidarea conveniențelor cu înțelesul mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior, derizoriul și ironia grandioasă
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, artistul s-a sustras și coroziunii timpului, continuînd să înfrumusețeze lumea și să transmită același mesaj plin de puritate și de gingășie. III. Dispărut în plină formă creatoare, Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un om al materiei, un exponent al manualității și al eficienței nemijlocite. Maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
imprimate digital cu motive preluate din grafică monumentelor funerare vesele. "Pur și simplu m-a inspirat foarte mult Cimitirul Vesel de la Săpânța, care îmi place foarte tare. Eu întotdeauna am apreciat artă naivă de orice fel", a spus Lâna Dumitru. Creatoare a adăugat ca feedback-ul a fost surprinzător, deoarece foarte multă lume a reacționat pozitiv. Mi-ar plăcea să le poarte toate fețele, pentru că se adresează oricui. Presupun că e nevoie doar să ai puțin umor. În rest, nu văd
Cimitirul românesc de pe catwalk by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/72784_a_74109]
-
aștepta să vezi un ins volubil, sentimental și ardent. Nimic din toate acestea. O modestie grațioasă își ascunde în mișcări și în privirea-i scânteind ca la insomniaci. Nu-i greu să-ți dai seama că autorul Reflecțiilor asupra spiritului creator face parte dintre acei împătimiți deopotrivă de "practica scrisului și experiența lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoțiul său implică multă "petrecere", tandrețe, febricitate, precum și celebrare a "ușurinței" cu care intră în relație cu Cartea. Ultimul capitol al volumului său
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
puțin ciudată de la un om cu o așa largă deschidere teoretică. Lucian Raicu, preocupat în permanență de miracolul creativității, glosează sârguincios despre ceea ce el numește "practica scrisului", căutând semnificația existențială, experiența și mobilul operei. Criticul visează o fenomenologie a actului creator, se străduiește să releve tâlcurile creației, cuantumul ei de existență, întrebările esențiale, evidențele superioare. Cărțile - iată un adevăr care nicicând nu-i de prisos a-l repeta - comprimă în ele o vastă experiență de viață: "nu numai tehnici literare și
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
în capacitatea de a găsi întâmplări și de a fi în stare să le primească: "Aș zice, acum, că toată viața activă a unui mare scriitor e alcătuită din astfel de momente revelatoare; câtă vreme ele sunt probabile încă, scrisul creator (și nu repetarea, rescrierea) este cu putință". Sunt acestea adevăruri care nu pot fi contrazise și de aceea simpla lor enunțare pare ternă. S-ar putea spune numai că asta e condiția artei "înalte", dar există și o fantasticitate a
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
în toate Ťîntâmplărileť importante ale scenei literare". Aceste considerații de reală acuitate, deși au aparența unor lucruri știute de mult și de către toată lumea, reprezintă unul din capitolele forte ale scrisului lui Lucian Raicu (Critica - formă de viață, Reflecții asupra spiritului creator, Scene din romanul literaturii). Condiția de căpătâi a criticului veritabil: să iubească literatura: "iubirea condiționează și, oricum, adâncește înțelegerea operei". Era acesta și postulatul lui Rilke: "Operele de artă sunt de o infinită solitudine și nu poți să le ajungi
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, în Viața lui Eminescu de G. Călinescu, în Goethe de Gundolf, în marile analize tematiste ale lui Jean Pierre Richard". Lucian Raicu susține în repetate rânduri ideea foarte răspândită (dar nu de toți admisă) a criticii creatoare, numai că el împinge lucrurile pe un drum al său, nu prea mult bătut, fapt care se răsfrânge, într-un fel special, chiar în exercițiile sale de lectură. El se socotește - și pe drept cuvânt - scriitor: Neprevăzut, luând totul de la
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
a socialismului științific, a concepției materialist-dialectice și istorice despre lume și viața, formarea de oameni înaintați, constructori activi ai socialismului și comunismului; ... c) formarea și dezvoltarea atitudinii înaintate față de muncă, de avutul obștesc și de îndatoririle sociale, a spiritului revoluționar, creator, a devotamentului față de cauză socialismului și comunismului; ... d) cultivarea dragostei față de patrie, partid și popor, de trecutul de luptă pentru libertate socială și națională a poporului român, față de tradițiile comune de luptă împreună cu naționalitățile conlocuitoare, față de luptă revoluționară a clasei
LEGE nr. 28 din 21 decembrie 1978 legea educaţiei şi învăţămîntului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106519_a_107848]