51,775 matches
-
ale criticii de verdict. O alta, propusă, bunăoară, de Stanley Fish, ca răspuns la întrebarea "de ce (mai) citim critică?", este prejudecata, într-un fel, că înțelegi mai bine un text, extrăgînd din el mai mult sens, dacă parcurgi "părerile despre". Critica e văzută, în ambele cazuri, ca un manual al bunului cititor, cu deosebirea că în prima variantă permite confruntarea ipotezelor individuale cu niște rezultate "standard", pe cînd în a doua oferă o metodă de "înaintare"așa-zicînd etalon, fără de care există
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
o metodă de "înaintare"așa-zicînd etalon, fără de care există riscul opririi în dreptul unor praguri comode. De rostul comentariilor avizate dă seama, schimbînd ce e de schimbat, îndemnul ambiguu din Le Figaro, "chassez quelques idées reçues...": pentru unii cititori, recursul la critică e fuga după certitudinile de-a gata, pentru alții e tocmai fuga de ele. Cartea lui Lucian Raicu, reeditată de curînd în colecția "Collegium. Litere" a Editurii Polirom, are ca titlu o metaforă alunecoasă: "calea de acces". În termenii "împărțirii
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
în cultură. De aceea, Calea de acces nu este, decît prin generalizare, o "metodă" care să-și ajute cititorii să afle mai mult despre patru scriitori, de altfel, foarte cunoscuți. L. Raicu se eliberează, prevenitor, și de această parțială prejudecată: critica nu supralicitează, nici nu face mai multă lumină, doar sucește altfel lucrurile știute. Sigur, criticul poate alege să scrie așa încît să sune bine, adecvat, adică "limpede și fals", amăgindu-se cu satisfacția unui discurs care "se leagă". Nu o
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua, trimițîndu-ne, după jumătate de secol (la data primei apariții) la textele despre care vorbește. De aici de-abia, critica "aplicată" poate începe.
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
bine zona filmului feminist și știind că feminismul francez e, cel puțin din punct de vedere teoretic, inovativ, eram încântată să văd ultima producție a Catherinei Breillat (regizoare și scenaristă), adaptare a cărții ei, Pornocratie. Pelicula e însă sub orice critică, iar "mesajul" nu e câtuși de puțin feminist, ci misandrin și homofob... Un bărbat homosexual (Rocco Siffredi, actor de filme porno, aflat la a doua apariție într-un film de Breillat) salvează de la sinucidere o femeie (Amira Casar); ea îi
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
debutul său, copleșit de toate onorurile și de toate recunoașterile. Sărbătoarea a fost întrucâtva umbrită de atacul virulent lansat în noiembrie 1905 de H. Sanielevici în revista "Curentul nou" de la Galați, cu articolul Morala domnului Sadoveanu, defăimare susținută cu alte critici severe în numerele din ianuarie, februarie și martie 1906, prin care proza sadoveniană e redusă la beție, crimă, viol, adulter și bestialitate, demonstrând astfel "atitudinea amorală" dominantă în viziunea asupra satului și caracterul reacționar al poporanismului. Sadoveanu era o victimă
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
Tipul de limbaj, relaxat, deloc prețios fără rost, aerisit și ludic se constituie într-un stil identificabil, elegant, șugubăț. "Chenzina literară" se poate citi în fiecare săptămînă, fiind una dintre vocile plăcute și viguroase, proaspete, care se aud clar în critica actuală. Revenirea Taniei Radu la scris mi se pare în avantajul literaturii noastre. Comentariul, de pildă, din numărul 760 al revistei "22", de la începutul lui octombrie, la mult discutata carte "Băgău" a tinerei Ioana Bradea mi se pare a fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
care o privesc de sus, filosofie despre care spun că nu există... Așa că cea mai mare parte din treabă - din cercetarea filosofică a culturii române și din cercetarea filosofiei românești - a fost și este lăsată pe seama filologilor: a istoricilor și criticilor literari, a eseiștilor de formație literară. Care fac și ei ce pot: de la lucruri temeinice, pînă la ierarhizări filosofice după ureche. Eugen Ionescu scria, în anii lui românești, că " Suntem o țară nenorocită de gazetari, cu nenorociți gazetari, care sunt
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
bine cunoscută nu numai prin aparițiile sale spectaculoase, ci și prin genealogie (este vlăstarul ilustrei familii de aristocrați, magnați europeni, mecenați, și abili oameni politici). Peter, matematician prin formație, a avut împreună cu ai săi de suferit de pe urma prigoanei comuniste. Unii critici literari cred că prozatorul ungar ar fi "uns cu toate alifiile modernismului" în textele pe care le-a scris pînă acum și care sunt în bună parte traduse în germană: Cartea lui Hrabal, Pe Dunăre în jos, Francisco da Pinta
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
a acestei energii, ușor dezabuzată, ce te îmboldea să dai cu tifla în manieră ,post". Încă nu venise vremea afirmării depline pentru această postumitate Ťŕ la roumaineť. Deci generațiile și promoțiile, atît de de abuziv confiscate mai apoi de taxinomia criticilor, puteau citi laolaltă și amestecat cele dintîi texte ale generației beat care pătrundeau tardiv în România, odată cu primele texte, și ele tîrziu ajunse pe la noi, ale poeților ,canibali" brazilieni sau în concomitență cu receptarea primilor deconstructiviști francezi, fără să fie
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
un model al genului, un exemplu de cum trebuie recunoscut, asimilat și depășit efortul predecesorilor. Pe de altă parte, ediția Arghezi nu-și propune decât o sistematizare a operei și acuratețea restituirii, fără alte ambiții cerute de o ediție cu adevărat critică: recunoscând dificultățile, Mitzura Arghezi și Traian Radu califică încercarea lor drept "o ediție de referință". G. Pienescu a acuzat că ei ar fi beneficiat subteran de cercetarea sa anterioară și de experiența pe care o dobândise în relația cu poetul
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
bibliografică datorată d-lui Iuliu A. Zanne". Iar B. Delavrancea, în Drapelul (1897, nr.-ele 121-122), scria, la puțin timp după ce Academia Română premiase lucrarea: "într-altă țară, în Occident, acest eveniment literar ar fi fost ocazia unei epice bătălii de critici, ar fi dat naștere la polemici, din care publicul cititor ar fi putut extrage substanțială hrană intelectuală... Câtă nedreptate în această indiferență." Salutând începerea restituirii marii colecții, Otilia Hedeșan (în România literară, 2004, nr. 12), deplora "receptarea absolut aberantă a
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
simplă concluzia la care trebuie să ajungă Faust, dacă este vorba să ajungă în stăpînirea formulei fericirii, este: omul își este suficient lui însuși, omul poate să trăiască singur, împăcat cu el însuși". Atingem aci un punct delicat și anume critica acerbă pe care Nae Ionescu a făcut-o sistemului democratic, în numele individualității periclitate, al culturii, din acest motiv, distorsionate, pîndite de disoluție. în vederile sale, democrația înseamnă ,efectiv egala îndreptățire a tuturor de a hotărî în chestiunile publice și care
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
probleme. Note explicative -Câini roșii, vietăți autohtone crezând în dinamismul propriu, dar luptându-se neputincioase cu partizanii... (documentar SF transmis de TVR 1 în seara zilei de 30.09.2004, ora 20.00). -Contraforți, (v. lucrarea Variante de plural în critica literară, de Ion Manolescu, primă audiție la TVR Cultural, emisiunea "Restanțele criticii literare").
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
luptându-se neputincioase cu partizanii... (documentar SF transmis de TVR 1 în seara zilei de 30.09.2004, ora 20.00). -Contraforți, (v. lucrarea Variante de plural în critica literară, de Ion Manolescu, primă audiție la TVR Cultural, emisiunea "Restanțele criticii literare").
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
prietenilor poeți, acele articole referitoare la soarta poeziei în lume și acasă, în vremuri, și astăzi. Ce spun despre poezia lor și a altora, poeții înșiși, în interviuri luate de poeți. Ce fel de piese de teatru, ce proză, ce critică scriu la maturitate cei care au debutat ca poeți. Cititorul-poet sfârșește prin a citi până la urmă totul, sumarul întreg al revistei, grijuliu să nu-i scape cumva ceva din ce, sub masca altui gen, s-ar putea ascunde: o învățătură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
Și chiar este, cel puțin pentru autorii manualelor de scenaristică, autori care recomandă ca textul să fie doar o sursă de inspirație, nu literă de lege, de unde și deja celebrul "bazat pe". Dar lucrurile stau altfel când vine vorba de critici (și literari, și de film), mai ales când se confruntă cu trei tipuri de adaptare. Primul ar fi cel bazat pe texte vechi și deci pe povești ultra-cunoscute de public; e tipul cel mai ieftin (legea de copyright nu funcționează
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
e de dorit) ca Blaga să devină peste noapte un Dimov sau un Foarță; însă nu e mai puțin adevărat că, pentru orice scriitor, stagnarea și inerția constituie preambulul uitării. În aceste condiții, rezultatul întâlnirii dintre poezia lui Blaga și critica lui V. Fanache părea destul de previzibil. Puțin prezent în critica de întâmpinare, universitarul clujean a dat în schimb câteva meticuloase studii monografice. Unele fundamentale. Apărute la un interval de aproximativ zece ani, Caragiale (1984), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
Dimov sau un Foarță; însă nu e mai puțin adevărat că, pentru orice scriitor, stagnarea și inerția constituie preambulul uitării. În aceste condiții, rezultatul întâlnirii dintre poezia lui Blaga și critica lui V. Fanache părea destul de previzibil. Puțin prezent în critica de întâmpinare, universitarul clujean a dat în schimb câteva meticuloase studii monografice. Unele fundamentale. Apărute la un interval de aproximativ zece ani, Caragiale (1984), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994) și, de curând, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
aproximativ zece ani, Caragiale (1984), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994) și, de curând, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga indică oscilarea autorului între analiza de text, poetica elementaristă a lui Bachelard și deschiderile filosofice (Heidegger, Cioran, Foucault). Critica lui V. Fanache impresionează mai puțin prin noutatea ideilor, cât prin capacitatea de a asambla datele existente într-un tot organic, care echivalează adesea cu o imagine cvasi-definitivă. De regulă, această imagine e prezentată în capitolul introductiv, pentru a fi
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
de a-i transporta pe scriitori de la Peștișani la Hobița cu un convoi de căruțe. În cadrul unei ceremonii organizate la Biserica de Lemn din Hobița au fost decernate Premiile Anuale "Serile de la Brădiceni": pentru poezie " lui Valentin Tașcu și pentru critica poeziei " lui Alex. Ștefănescu. Scriitorii care au jucat rolul de gazde au fost: Ion Popescu-Brădiceni, Spiridon Popescu, Ion Căpruciu, Romeo Ionescu, Silviu Doinaș Popescu, I. D. Sicore, Vasile Ponea, George Drăghescu, Cristian George Brebenel, Gelu Birău, Lazăr Popescu, Viorel Gârbaciu. Iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
Vasile Gorduz) s-a transformat într-un mic scandal, cu concursul unor voci din public, strident-negativiste, ca și al unor ziariști care cred că se pricep la orice. Specialiștilor nu li s-a cerut părerea. Unul dintre cei mai cunoscuți critici de artă ai noștri, Andrei Pleșu, de exemplu, nu a fost consultat. În DILEMA (nr. 36/ 17-23 septembrie), Andrei Pleșu se pronunță, din proprie inițiativă, în această problemă, în binecunoscutul său stil, de o ironie caustică: "Lucrarea a încăput, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
Baltagul, într-o nouă ediție în cadrul colecției. Romanele sunt însoțite de un aparat critic destul de cuprinzător (ar putea fi chiar ceva mai consistent), incluzând o prefață, repere biografice într-un curriculum vitae al autorului, o bibliografie critică, aparat alcătuit de critici și istorici literari cunoscuți. Se cuvine o stăruință asupra colaboratorilor. Campionii cu cele mai multe solicitări pentru prefețe și îngrijiri de ediții sunt Teodor Vârgolici (18 ediții), Aureliu Goci (16) și Valeriu Râpeanu (14 prezențe), cărora li se adaugă Constantin Mohanu (5
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
căci Al. Piru (de patru ori), Eugen Simion (de trei ori), Nicolae Manolescu (o dată), Dan Horia Mazilu (o dată), Mircea Tomuș (de două ori), Cornel Ungureanu (o dată), Eugen Negrici (o dată) apar sporadic. E adevărat că, în final, prin cele două sinteze, critica universitară își ia revanșa meritată. Aria de cuprindere a selecției este foarte mare, într-un ambitus istoric de la originile romanului românesc, adică de la Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir, scrisă în 1705 dar tipărită întâia oară în 1883, până în prezentul
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu au nevoie, pentru a emite judecăți de valoare despre scriitori, de ediții de opere complete, "savante", cu variante și note redactate după normele criticii de texte; de asemenea - ca să simplific -, refuzul cronicarilor de a se angaja în verificarea, fie și numai parțială, prin sondaj, a travaliului efectuat de îngrijitorul de ediție, verificare întotdeauna complicată, fastidioasă, în comparație cu excursul întotdeauna plăcut pentru că nu este constrâns de
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]