1,261 matches
-
fost un boxer iugoslav de origine croată, și medaliat olimpic cu aur, câștigător al Campionatului European și a celui Mondial la amatori și profesioniști. Parlov este considerat cel mai mare boxer croat din toate timpurile, și cel mai mare sportiv croat al secolului XX. În cariera sa la amatori a participat la 310 meciuri și a pierdut 13. El a fost un de opt ori campion al Iugoslaviei la categoria grea (1967-1974), de cinci ori campion în Balcani (1970-1974), de două
Mate Parlov () [Corola-website/Science/336258_a_337587]
-
Birou, a fost realizat de Romul Ladea și dezvelit la 3 august 2010. A fost un compozitor, pianist, muzicolog și folclorist de origine maghiară. În colaborare cu compozitorul Kodály Zoltán a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, în 12 volume. A compus 153 piese pentru pian și șase cvartete de coarde. Bustul său a fost realizat de Péter Jecza în 1973 și dezvelit la 30 noiembrie 2009. Primar al Timișoarei, în 1884 a introdus
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
1949 apare versiunea suedeză a romanului, în traducerea lui Börje Knös, prieten al autorului. În anii următori apar traduceri și în alte limbi străine: portugheză (1951), germană și engleză (1952), norvegiană (1953), spaniolă, daneză, finlandeză și ebraică (1954), italiană și croată (1955). "Zorba Grecul" obține în iunie 1954 Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului 1954 la Târgul Internațional de Carte de la Paris, pe care autorul îl consideră un „lucru deosebit de important din punct de vedere moral”. Acest premiu
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
slave, iar mormintele călăreților bogați erau maghiare. Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie. Cultură este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea satului croat Bijelo Brdo și excavat din 1895. Datarea sitului 1 în secolul al VII-lea a fost stabilită de Zdenko Vinski. Conform arheologului rus Valentin Vasilievici Sedov, teritoriul culturii Bijelo Brdo include părți din Ungaria, sudul Slovaciei și din Voivodina.
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Croația a fost condusă de și s-a bucurat de un anumit grad de autonomie în cadrul federației Iugoslave. În 1967, un grup de autori și lingviști croați a publicat , cerând o mai mare autonomie pentru limba croată. Declarația a contribuit la o mișcare națională care cerea extinderea și descentralizarea economiei Iugoslave, culminând cu din 1971, care a fost suprimată de către conducerea Iugoslavă. a dat o autonomie sporită unităților federale, îndeplinind în esență un obiectiv al Primăverii Croate
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
asupra teritoriilor unde locuiau, și votând pentru ca aceste zone să devină autonome. s-au unit la scurt timp formând Republica Sârbă Krajna (RSK), stat fără recunoaștere internațională, al cărui scop era obținerea independenței față de Croația. La 25 aprilie 1991, Parlamentul croat a decis să organizeze un referendum pe 19 mai. Decizia a fost publicată în și a devenit oficial pe 2 mai 1991. Referendumul punea două întrebări. În primul rând, cerea acordul pentru ca Croația să devină un stat independent și suveran
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
pentru Securitate și Cooperare în Europa a cerut autorităților croate să pună decizia sub un de trei luni. Croația a să înghețe declarația de independență pentru trei luni, ceea ce la început a dus la relaxarea tensiunilor. Cu toate acestea, Războiul Croat de Independență a escaladat. Pe 7 octombrie, în ajunul de expirării moratoriului, Forțele Aeriene Iugoslave au , principala clădire a din Zagreb. Pe 8 octombrie 1991, moratoriul a expirat, iar Parlamentul croat a rupt toate legăturile rămase cu Iugoslavia. O ședință
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
a dus la relaxarea tensiunilor. Cu toate acestea, Războiul Croat de Independență a escaladat. Pe 7 octombrie, în ajunul de expirării moratoriului, Forțele Aeriene Iugoslave au , principala clădire a din Zagreb. Pe 8 octombrie 1991, moratoriul a expirat, iar Parlamentul croat a rupt toate legăturile rămase cu Iugoslavia. O ședință specială a parlamentului a avut loc în clădirea de pe din Zagreb, din cauza temerilor provocate de recentul iugoslav; în mod special, exista temerea că Forțele Aeriene Iugoslave ar putea ataca clădirea parlamentului
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
violențele în zonele locuite de sârbi. Ei i se opuneau Franța, Regatul Unit și Țările de Jos, dar toate țările au convenit să urmeze o abordare comună și să evite acțiunile unilaterale. Pe 10 octombrie, la două zile după ce Parlamentul croat a confirmat declarația de independență, CEE a decis să amâne orice decizie de recunoaștere a Croației timp de două luni, hotărând să recunoască independența Croației în două luni dacă războiul nu se termină până atunci. După ce termenul limită a expirat
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
Leipzig, Haga, Vatican, Roma, Padova, Madrid, Barcelona, Valencia, Zaragoza, Sevilia, Granada, Cracovia, Sofia, Plovdiv, Varna, Ruse, Tehran, Tel Aviv, Erevan etc., și câteva zeci de orașe ale României. În anul 2017 urmează să apară traducerile "Cărții șoaptelor" în norvegiană, sârbă, croată, engleză și ucraineană. Iată unele bucăți ale recenziilor de peste 1000 de pagini, apărute în presa internațională despre "Cartea șoaptelor": Estandarte (Spania) "- Cartea șoaptelor" este una dintre cărțile poate cele mai importante ale literaturii europene din utimii ani. Editorial Pre-Textos (Spania
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
Iugoslavia în același an. Căderea să de la putere a marcat începutul sfârșitului structurii centralizate de putere din cadrul Ligii Comuniștilor din Iugoslavia în întreaga țară, precum și începutul unei lungi perioade de mișcări social-politice autonomiste și separatiste care au culminat cu Primăvară Croată și cu Iugoslavia descentralizata, care s-a format în urmă reformelor constituționale din 1971 și, mai tarziu, a adoptării Constituției din 1974. Ranković și-a petrecut ultimii ani într-un exil politic la Dubrovnik până la moartea sa, ce a avut
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
nici pentru tot aurul”. Inițial denumită "Communitas Ragusina" („Comunitatea Ragusană”), în secolul al XIV-lea a fost rebotezată în "Respublica Ragusina", denumire atestată la 1385. În italian i se spune "Repubblica di Ragusa"; în croată se numește "Dubrovačka Republika". Denumirea croată de "Dubrovnik" provine de la cuvântul "dubrava", „dumbravă”; printr-o neobișnuită etimologie populară, turcii au modificat acest nume în "Dobro-Venedik", adică Veneția-Bună. Denumirea a început să fie folosită în paralel cu cea de "Ragusa" încă din secolul al XIV-lea. Numele
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
slavii alogeni au păstrat o dușmănie permanentă, deși cele două așezări se unificaseră în secolul al XII-lea. Canalul care împărțea orașul a fost astupat formând strada principală de astăzi ("") care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii recente bazate pe săpături arheologice cum că orașul ar data de mult mai demult, cel puțin din secolul al V-lea, dacă nu din perioada Greciei Antice (cum afirmă Antun Ničetić, în cartea sa "Povijest
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
rezultat pe seama Sfântului Blasiu (în croată: "Sveti Vlaho"), pe care l-au adoptat drept sfânt protector. Ragusa era în Evul Mediu timpuriu o insulă și avea o populație de origine romanică, vorbitoare a propriei limbi romanice, dalmata. În 1050, regele croat , domnitor în Croația și Dalmația, a acordat niște pământ de-a lungul coastei, prin care s-au extins limitele Ragusei până la , 16 km nord de oraș, și prin care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul . Teritoriul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
numărau unsprezece membri ai familiei Sorgo, opt Gozze, șase Ghetaldi, șase Pozza, patru Zamagna și trei din familia "Saraka". Cetățeni ragusani aparținând confreriilor Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr dețineau terenuri considerabile în afara orașului. Orașul a fost asediat de o forță croată condusă de Todor Milutinović și susținută de Marina Regală Britanică, care dominase incontestabil Marea Adriatică. Căpitanul la sfârșitul lui ianuarie 1814 cu vasele HMS "Bacchante" and HMS "Saracen". Ei și-au înălțat tunurile pe dealuri și, după două zile de bombardament
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
în rândul negustorimii înstărite, vorbitoare de dalmată, ca urmare a influenței venețiene. Limba dalmată era încă în uz când Ragusa a fost anexată Regatului Napoleonian al Italiei, între 1808 și 1810. Literatura ragusană, în care coexistau limbile latină, dalmată și croată, a înflorit în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Graubard scria: Limba croată era folosită de regulă de clasele de jos, dalmata de cea de sus. Ragusanii erau de regulă bilingvi: vorbeau croata în viața de zi cu
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
încă în uz când Ragusa a fost anexată Regatului Napoleonian al Italiei, între 1808 și 1810. Literatura ragusană, în care coexistau limbile latină, dalmată și croată, a înflorit în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Graubard scria: Limba croată era folosită de regulă de clasele de jos, dalmata de cea de sus. Ragusanii erau de regulă bilingvi: vorbeau croata în viața de zi cu zi, iar la ocazii oficiale vorbind dalmata sau un amestec de ambele. Operele literare celebre
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Ignjat Đurđević, Ivan Gundulić, , . Următorii scriitori, printre alții, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea (înainte de Epoca Naționalismului Romantic) se declarau explicit croați și scriau în croată: Vladislav Menčetić, , , , , , , , , Peter Ignaz Sorgo, (1749-1826), (1706-71). Operele de limbă croată din Republica Ragusa au avut un rol important la dezvoltarea , precum și la cea a limbii croate moderne. Locuitorii de rând ai Republicii Ragusa erau catolici și vorbeau varianta locală a , același care stă la baza limbilor moderne croată, bosniacă, muntenegreană
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de limbă croată din Republica Ragusa au avut un rol important la dezvoltarea , precum și la cea a limbii croate moderne. Locuitorii de rând ai Republicii Ragusa erau catolici și vorbeau varianta locală a , același care stă la baza limbilor moderne croată, bosniacă, muntenegreană și sârbă. Din națiunile sud-slave moderne, ragusanii sunt cel mai mult asimilați croaților. Discuțiile pe tema etniei ragusanilor sunt însă mai ales bazate pe concepte revizuite care s-au dezvoltat după dispariția Republicii; în particular, pe perioada care
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
concepte unificatoare actuale cum ar fi națiunea, limba sau etnia, loialitatea fiind îndreptată mai ales spre familie, oraș și biserică. Marele cartograf Muhammad al-Idrisi considera în 1154 Dubrovnikul ca parte a Croației ("Grwasiah") și îl menționează ca fiind ultimul oraș croat de coastă în cartea sa "Nuzhat al-Mushataq fi ikhtiraq al-afaq" (Bucurie celor ce vor să navigheze prin lume). Republica Ragusa a utilizat de-a lungul timpului diferite monede din diferite sisteme:
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
eterogena s-ar putea destrăma dacă ar fi federalizata, în timp ce regentul pur și simplu nu dorea să împartă puterea cu alții, așa cum a dovedit opt ani mai tarziu, când a realizat o lovitură de stat. Stjepan Radić, un lider politic croat care nu și-a ascuns opinia că statul sârbo-croat este doar o soluție temporară pentru obținerea independenței depline a Croației, a cerut să fie formată o republică federală. Cum Pašić deținea majoritatea în Adunarea Națională, o nouă constituție a fost
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
1928-1929, toți prim-miniștrii din perioada 1918-1941 au fost sârbi). Fiind împotriva statului federal al slavilor sudici încă de la început, el a fost acuzat că a sustinut formarea Șerbiei Mari în care puterea să fie concentrată la Belgrad. Teoreticianul comunist croat Otokar Keršovani a inventat o expresie cu privire la Pašić: "numele lui va rămâne în istorie mai mult pentru că el este legat de evenimente istorice, mai degrabă decât că evenimentele istorice ar fi legate de numele lui", care a fost utilizată pe
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
este cea de-a doua traducere a romanului premiat de Academia Română (Premiul Ion Creangă, ediția 2014), finalist la Premiul literar Augustin Frățilă, ediția 2013, și câștigător al Premiului revistei Accente pentru proză. Romanul a mai apărut în 2014 la editura croată Bozicevic, traducere de Adrian Dumitru Oproiu și Ana Brnardić Oproiu. Hotel Universal a fost publicat în anul 2012 în colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom, iar în anul 2013, în colecția de bestselleruri a editurii, „Top 10+”, fiind disponibil și
Simona Sora la Salon du Livre des Balkans 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105502_a_106794]
-
Garda. Dar liniștea nu era făcută pentru acest scriitor fascinat de figura supraomului lui Nietzsche. Ducele l-a vizitat de patru ori, au navigat împreună pe Lacul Garda la bordul unui MAS, oferit scriitorului în amintirea raidului său din portul croat. D’Annunzio a decis să-și consacre ultimii ani de viață pentru a transforma vila și grădina. Pentru că istoria era în urma lui, a ridicat un muzeu al propriei sale glorii. A fost ultima sa operă de artă. Înainte de a muri
„Il Vittoriale”, refugiul lui D’Annunzio, între cer și apă, între oglinzile modei, literaturii, muzicii și baletului by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105558_a_106850]
-
Cel mai bun spectacol - la Festivalul Ibero-American de la Bogota-2012, precum și 9 premii din 12 nominalizări, la Festivalul Internațional de Teatru Rijeka, Croația, 2010) și Visul unei nopți de vară (Royal Național Theatre - Londra, Teatrul Național din Budapesta și Teatrul Național Croat, iar cel realizat pe scena teatrului pe care-l conduce din 2004, Teatrul Muzical și Dramatic de Stat Vaso Abashidze din Tbilisi, este producția îndelung aplaudata și de publicul nostru pe scena TNB, în deschiderea Festivalului Internațional de Teatru NETĂ
REGELE LEAR cucerește Scena Mare a TNB! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105920_a_107212]