1,599 matches
-
3,4 mil. unguri, 1,6 mil. români, 1,6 mil. croați și sârbi, 1 mil. polonezi și ucraineni și 2-3 mil. alte naționalități. Sârbii și croații erau considerați oameni sinceri și „războinici bravi”, cu un gust aparte pentru băutură. „Croații obișnuiți nu căutau să obțină avansarea în armată sau în societate, însă erau de obicei oameni înalți și puternici care dădeau dovadă de un uimitor curaj în fața foamei și setei, înghețului și căldurii și a celor mai grele suferințe fizice
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
înghețului și căldurii și a celor mai grele suferințe fizice, chiar sub cuțitul chirurgului. Moartea nu îi sperie. Pe meleagurile lor toate îi aminteau străinului că te afli într-o colonie de soldați... Loialitatea croată era legendară... Și totuși, dacă croații detectau sau își imaginau că există vreun motiv de îndoială față de autorități, ei recurgeau la ceva care putea fi mult mai periculos, respectiv sfidarea ofițerilor și plecarea acasă, cu forța dacă era necesar, și indiferent de stadiul campaniei sau de
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
luptă, deprinse în Spania. Datorită faptului că partizanii erau uniți de aceeasi ideologie, ei așteptau aproape același nivel de sprijin popular în toate colțurile țării, spre deosebire de alte formațiuni paramilitare, care erau limitate în acțiunile lor doar la teritoriile locuite de croați sau sârbi. Această deosebire fundamentală le-a permis partizanilor să-și completeze efectivele cu numeroși recruți din toate colțurile țării. Puterile Axei erau conștiente de amenințarea reprezentată de partizani. Axa a încercat să distrugă partizanii în cadrul mai multor ofensive minore
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
atât miniștri comuniști cât și miniștri regaliști. Acordul făcea un apel la unificarea „Comitetului antifascist pentru eliberarea națională a Iugoslaviei” ("Antifašističko V(ij)eće Narodnog Oslobođenja Jugoslavije", AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că forța armata regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
plus, grupul mai dispunea de sprijinul mai multor nave militare, aflate însă sub atacul neîntrerupt al RAF, a forțelor polițienești puternice care asigurau securitatea spatelui frontului și a resturilor a vreo 20 de divizii crotate și sârbe. În rândul luptătorilor croați erau înrolați ustași și soldați ai Gărzii Teritoriale Croate. Printre sârbii care luptau de partea germanilor se aflau militarii Gărzii Teritoriale Sârbe și ai Corpului Voluntarilor din Administrația Militară a Șerbiei (Șerbia lui Nedić). Alături de germani mai luptau și sloveni
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
pentru a sărbători nașterea copilului unuia dintre colegii săi. A avut loc o altercație, Cozma fiind atacat de un grup de trei țigani, fiind înjunghiat de trei ori, inclusiv în inimă. Această plaga i-a cauzat decesul. Alți doi colegi, croatul Ivan Pešić și sârbul Žarko Šešum au fost și ei atacați, primul fiind înjunghiat în rinichi, iar cel de-al doilea suferind un traumatism cranio-cerebral. Un alt handbalist maghiar, dar născut în România, Ferenc Ilyés, a încercat să-l salveze
Marian Cozma () [Corola-website/Science/314888_a_316217]
-
În timpul primului război mondial, Muntenegru a fost cucerit de către forțele austro-ungare, în 1915. Puterile Centrale au fost scoase din Metohia de armata sârbă, în 1918. Ulterior, Muntenegru, a aderat la Regatul Șerbiei, care a fost urmată de formarea Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Regatul a fost reformat în Regatul Iugoslaviei în 1929. Regatul a suferit o invazie din partea Axei în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1941, și regiunea Metohia a fost introdusă în Albania controlată de italieni. După tratatul
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
pe prințul napolitan, Carol Robert. Când, în anul următor, arhiepiscopul a refuzat deschis să apară la adunarea „prelaților și nobililor”, regele a confiscat pământurile arhiepiscopiei. În august 1300, Carol Robert a debarcat la Split și a ocupat Zagrebul cu susținerea croaților. Andrei a fost împiedicat să contraatace de faptul că mama sa a murit și apoi și el s-a îmbolnăvit și a murit. A fost înmormântat la Buda. Moartea la 14 ianuarie 1301 a lui Andrei al III-lea a
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
său. Banovina a fost desființată împreună cu Regatul Iugoslaviei după invadarea puterilor Axei în aprilie 1941. Șubașici s-a alăturat lui Dusan Simovici și guvernului său în exil, dar înainte să plece, a refuzat să autorizeze eliberarea unui număr mare de croați comuniști și de extremă stânga, arestați și ținuți sub supravegherea să în închisori. În emigrație, Șubașici a reprezentat primul guvern regal iugoslav în SUA. Treptat, lărgirea decalajului dintre guvernul regalist și mișcările de rezistență majore iugoslave incorporate lui Tito și
Ivan Șubașici () [Corola-website/Science/320417_a_321746]
-
emigrație, Șubașici a reprezentat primul guvern regal iugoslav în SUA. Treptat, lărgirea decalajului dintre guvernul regalist și mișcările de rezistență majore iugoslave incorporate lui Tito și a partizanilor săi comuniști l-au forțat pe Winston Churchill să medieze. Șubașici, un croat non-comunist, a fost numit noul prim-ministru pentru a ajunge la un compromis între Tito - a cărui forțe a reprezentat de facto guvernul teritoriilor eliberate - si monarhia, care-l preferă pe Draža Mihailovici și cetnicii lui dominat de sârbi. După ce
Ivan Șubașici () [Corola-website/Science/320417_a_321746]
-
directorul acesteia. În perioada 1896-1897, încercările sale de a se înapoia în Slovacia se soldează cu eșec. În 1904 se căsătorește, iar în 1908 emigrează în America de Sud și se stabilește la Punta Arenas, Chile, unde se afla o comunitate de croați. În perioada 1922-1924, trăiește în Slovacia (regiune care pe atunci era inclusă în Cehoslovacia), ca apoi între 1924 și 1925 să se stabilească în Croația, iar în 1925 să revină în Chile. În anul următor, se stbilește în Croația la
Martin Kukučín () [Corola-website/Science/323433_a_324762]
-
o adunare organizată de sârbi la Podgorica a votat detronarea lui Nikola și anexarea Muntenegrului la Șerbia. Câteva luni mai tarziu, Șerbia (ce includea Muntenegru) s-a unit cu fostele teritorii slave sudice ale Austro-Ungariei pentru a forma Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, care a fost redenumit Iugoslavia în 1929. Nikola a plecat în exil în Franța în 1918, dar a continuat să-și revendice tronul până la moartea să ce a avut loc trei ani mai târziu la Antibes. El a
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
este un sat în districtul Bácsalmás, județul Bács-Kiskun, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de germani (%) și croați (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind persoane fără religie (%), reformați (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Bácsbokod () [Corola-website/Science/319867_a_321196]
-
este un sat în districtul Baja, județul Bács-Kiskun, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de croați (%) și germani (%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, existând și minorități de persoane fără religie (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Csávoly () [Corola-website/Science/319869_a_321198]
-
este un sat în districtul Kalocsa, județul Bács-Kiskun, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de croați (%) și romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau romano-catolici, existând și minorități de persoane fără religie (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Bátya () [Corola-website/Science/319868_a_321197]
-
consfințită de intrarea trupelor românești în Timișoara pe 3 august 1919. Deși România revendicase Banatul în cadrul granițelor sale naturale, până la Tisa și Dunăre, Banatul a fost în cele din urmă împărțit între Regatul României (aproximativ 2/3) și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (aproximativ 1/3). Administrația românească s-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfințită prin intrarea armatei române în Timișoara la 3 august 1919. Situația din Banat în toamna anului 1918 devenise tot mai tensionată. Acțiunile
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
și ale reprezentanților Consiliului Dirigent pe lângă Antantă, s-a decis retragerea treptată a trupelor sârbești și preluarea de către trupele franceze. Acestea au preluat estul Banatului în ianuarie 1919. În 1919, Banatul a fost împărțit între Regatul României și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Regatul Iugoslaviei). Revendicarea sârbilor nu se baza pe vreun drept istoric, ci pe existența a 250.000 de sârbi locuitori la nord de Dunăre. Alt argument al sârbilor a fost poziția geografică a capitalei Belgrad
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
sloveni din Carintia și Știria au fost reținuți pentru suspiciunea de a fi dușmani ai Imperiului Austriac, care a dus la o neîncredere între germano-austrieci și sloveni. După prăbușirea Austro-Ungariei în 1918, Maribor a fost pretins atât de Statul slovenilor, croaților și sârbilor cât și de către Austria Germană. După 1918, cei mai mulți dintre germano-austrieci, sloveni, croați și sârbi au părăsit Maribor pentru Austria, inclusiv oficialii vorbitori de limba germană, care nu provin din regiune. În 1941, Știria de Jos, o parte iugoslavă
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
ai Imperiului Austriac, care a dus la o neîncredere între germano-austrieci și sloveni. După prăbușirea Austro-Ungariei în 1918, Maribor a fost pretins atât de Statul slovenilor, croaților și sârbilor cât și de către Austria Germană. După 1918, cei mai mulți dintre germano-austrieci, sloveni, croați și sârbi au părăsit Maribor pentru Austria, inclusiv oficialii vorbitori de limba germană, care nu provin din regiune. În 1941, Știria de Jos, o parte iugoslavă a Știriei, a fost anexată de Germania nazistă. Trupele germane au intrat în oraș
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
este un oraș în cantonul Primorje-Gorski kotar, Croația, având o populație de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%), albanezi (%), italieni (%) și bosniaci (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), ortodocși (%), musulmani (%) și
Mali Lošinj () [Corola-website/Science/297249_a_298578]
-
este un oraș în cantonul Sisak-Moslavina, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%), romi (%) și cehi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de ortodocși (%) și persoane fără religie și atei (%). Pentru % din
Kutina () [Corola-website/Science/297248_a_298577]
-
este un oraș în cantonul Koprivnica-Križevci, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, cu o minoritate de romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, cu o minoritate de persoane fără religie și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența
Đurđevac () [Corola-website/Science/297245_a_298574]
-
este un oraș în cantonul Primorje-Gorski kotar, Croația, având o populație de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%) și albanezi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), ortodocși (%), musulmani (%) și agnostici și
Novi Vinodolski () [Corola-website/Science/297250_a_298579]
-
este un oraș în cantonul Bjelovar-Bilogora, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați. Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%) și ortodocși Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Čazma () [Corola-website/Science/297244_a_298573]
-
refugiații italieni din orașul Epidaurum; și "Dubrava" (denumit după cuvântul slavic "dub" care înseamnă "stejar"), o așezare târzie a migratorilor slavi creată la poalele dealului Srđ. Strâmtoarea de mare dintre fortăreața Ragusa fost ștearsă treptat prin umplerea cu pământ de către croații dornici să fie acceptați în cetate: astfel orașul croat Dubrava de sub pădure s-a extins spre poarta nordică a fortăreței Ragusa, cea care se continua cu Stradone și Piazza (astăzi "Stradun" și "Placa"). Folosirea glagoliticului durează până la sfârșitul secolului al
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]