3,251 matches
-
urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunîndu-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine politist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deșerturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
energia ta", apoi am plecat trântind ușa. Din întîmplare, pașii m-au dus în noaptea aceea în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încît i-am făcut semn cu mâna. Atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trăiau și se înmulțeau nenumărați cerbi. Nu știu cum se pripășiseră tocmai acolo și ce anume îi făcea să nu plece, mai ales că nu exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau să-și fi pierdut calitățile speciei; dormind în iarba miloasă dintre sălciile bătrâne, se îmbolnăviseră de un soi de încetineală în mișcări, abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încît nu ne-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpăm eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpăm eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel ― voi mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpăm eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel ― voi mai vorbi despre asta ― cu ideea fixă că nu trebuia să mă leg de nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpăm eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel ― voi mai vorbi despre asta ― cu ideea fixă că nu trebuia să mă leg de nimic, să mă atașez de nimic, pentru a fi liber. Îmi spuneam că orice devotament, orice fidelitate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întîmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să dorm în același pat, într-atît mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiți exact ceea ce ai vrea să uiți; încît îmi aminteam mereu școala de corecție, spitalul, noaptea când dormisem în cușca de la circ, moartea Emiliei, anii de pușcărie... Într-o zi m-am dus să-l caut pe tata. Luchi nu mi-a dat voie să-l văd decât în fugă, motivând că era bolnav și că o ceartă cu mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: Nu mai stau aici, nu-mi place. Plec". Visul îl visezi și îi aparții. Te lovești de gratiile lui ca de o cușcă... Am aprins lumina și am luat de jos cartea. Am recunoscut ultimul rând citit: "Humanitas, Felicitas, Libertas erau cuvintele înscrise pe monedele din timpul lui Hadrian". Ba chiar am zâmbit amintindu-mi de visul lui Caligula, ca întreaga omenire să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încît am ajuns să mă port ca atare. Meșterul de cruci m-ar fi dat afară mai din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atît: dorința mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic și, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginîndu-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau să joc rolul eroului care se pocăiește. Dacă sânt sincer, e tot dintr-un motiv profund egoist. Îmi caut în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
libertatea? mă întrebam. Să trăiești fără un gardian care să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă înăbușeam uneori chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă înăbușeam uneori chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo nu mă simțeam liber. Oamenii treceau pe lângă mine ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo nu mă simțeam liber. Oamenii treceau pe lângă mine ca pe lângă un obiect. Îi uram pentru nepăsarea lor, fără să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gîndit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați. Cu ochii țintă la mine, așteptând. Eram ca un cobai închis într-o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un leu în cușcă. Leul îmbătrînise și era bolnav. Se așeza seară de seară la masa de răchită ca un rege, dar nu mai cunoștea nimic din ce se întîmpla în regatul său. ― Crezi, domnule sculptor, că moartea e un punct final? mă cercetă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs. Asemenea vise naive erau bune pentru era rațiunii. Acum puteam să-mi sporesc ambițiile și pretențiile. Puteam să fiu pilot de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. "De ce Prințul, domnule Filip?" l-am întrebat ca să nu-l înjur. "Așa. De ce să nu fie prinț? Poate că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alții. Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învîrti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut", mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar... Tata dispăruse însă între timp. Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spun că lumina e dulce și că nevoia de a iubi nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta a cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pasărea ta, Darlene. Siguranța e cea mai importantă. — O, Lana! Darlene era distrusă. Dă-ne o șansă! Tocma-ncepuse să meargă bine. Ba nu. Mișcă! Ia jivina asta de pe baru’ meu pân-nu face un găinaț. Lana aruncă învelitoarea peste cușcă. Ăia, știi tu care, nu mai vin și poți să-ți iai locu’ pe scaun, lângă bar. — Mă gândesc să-i spun, știi tu cui, despre știi tu cine și să-l fac pe știi tu care să se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]