1,813 matches
-
trei. Se poate să fi fost mai mulți. Așadar, unde erați la ora aia ? — Aici, răspunse Maca. Procurorul mai aștepta ceva. — Fetița asta ne citea o poveste, spuse Tili. Citește foarte frumos. Bătrânul Coropciuc ieși din spatele tejghelei și fata se cuibări lângă el, ascunzându-și fața în șorțul umed. — E nepoata mea, spuse bătrânul. Are o voce foarte frumoasă, cântă și în corul bisericii Jelaboi. O să se facă actriță. — Îi cunoști pe ăștia trei ? Coropciuc încuviință. — De când erau copii... Procurorul se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum se apleca să șteargă praful de pe măsuța din sufragerie. Adoram modul în care își încrețea fruntea ori de căte ori vedea ceva ce îi displăcea profund. Mă făcea să îmi doresc să o apuc de mănă și să ne cuibărim amăndoi în fotoliu. Să o cuprind în brațe și să mă lase să îi sărut fiecare cută apărută pe frunte. Însă, mă opream de fiecare dată, știam că asta ar fi scos-o din starea de calimitate în care mi
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că sânt un impostor de anvergură. Știam, totuși, că e prea devreme pentru a-i deconspira neștiința mea: era în ceasul când avea nevoie să mă vadă așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spune, ăsta s-a ajuns, domnul Wurm. Și tu vei rămâne singură, ca o femeie bătrână ce ești. DOAMNA WURM: Aș fi primul om care s-ar bucura dacă omenirea și-ar elibera o gaură, în care să te poți cuibări. Dar o asemenea prostie nu face nimeni, nicăieri pe pământul ăsta, să vrea să dea drumul înăuntru unuia ca tine. Și numai pentru că domnul Proprietar ți-a cumpărat odată un tablou pentru camera copiilor, nu ești deja un pictor oficial
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îi vin statului de la cer. Deci statul e cel care i-a făcut pe oameni și lumea asta omenească. MAMA LUI MARIEDL (lingând untură): Liniște. Totul e făcut pe bune și gros de piele. Și statul lui Dumnezeu s-a cuibărit în însăși jungla adevărului nostru personal. FRATELE LUI MARIEDL: Totul este stat, tot ce noi nu putem fi. Totul este cer, tot ce noi nu avem voie să fim. Totul este natură de la natură sânge sugând, numai noi nu. Sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dotați, cu muzica, construindu-și singuri instrumente cum ar fi trișca (instrument muzical făcut din trestie, soc etc., ca fluierul), cimpoiul, ocarina, țambalul cobza. Numeroase sate s-au format pe seama despăduririlor, a golurilor de pădure și poartă denumirea asociațiilor vegetale. Cuibărești, Lazu și Bărboasa sunt satele formate în pădurile care nu mai există astăzi, în locuri adăpostite și ușor de apărat (ca și Taula, Gorghești sau Valea Boului). Denumirea de Oncești se presupune că vine de la numele a trei frați
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de acces, reînființării școlii, dezvoltându-se socio-cultural și sanitar. Pe Valea Berheciului, în sec. al XV-lea, era moșia lui Tomozei, care includea teritoriul actualelor sate: Valea Boului (Livezi), Gorghești, Taula, Dealu Perjului, Onceștii- Vechi, precum și siliștile: Urzica, Chiliana și Cuibărești. Moșia făcea parte din trupul moșiei Mănăstirii Răchitoasa ce era subordonată Mânăstirii „Sf. Spiridon” din Iași („Epitropia Casei Sf. Spiridon”) și se mărginea la est cu moșia Papadopol și la vest cu moșia lui Crețu. Proprietarul Tomozei se obliga să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de o bogată faună piscicolă: crap, plătică și pești sagnofili (carasul, linul, chișcarul, porcușorul ș.a.). Ecologizarea pârâului Berheci în anul 2004 a dus la distrugerea faunei (rațe sălbatice, bâtlani, cocostârci și multe alte păsări migratoare care-și găseau loc pentru cuibărit). Lunca, stuful și papura au dispărut, oferind loc agriculturii de pe dealuri și șesuri 1. Panta versanților variază între 10-40%. Expunerea versanților este vestică și estică, fiind determinată de orientarea nord-sud a cumpenelor de apă, acest lucru influențând circulația oamenilor. Greu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
specifice, dar mai cu seamă datorită intervenției omului. Nu greșesc și nici nu exagerez atunci când spun că poate cele mai frumoase clipe din vremea copilăriei, ale multor generații de tărniceni, bărboșeni sau lăzeni, sunt legate de această luncă. Ele se „cuibăresc” în sufletul omului, aidoma cuibăririi păsărilor din bazinul Berheciului în ierburile ce ajungeau altădată până la brâu, smălțuite cu flori multicolore. Apa curgea permanent și aproviziona periodic iazurile amenajate de către unii proprietari, cum ar fi : Avram, Căpraru, Chirilă, Ciuche, Lehănceanu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
efectul unui tranzit prin careu este unul apăsător. Trigonul și sextilul au, dimpotrivă, un efect liniștitor, armonizant. Or, ființa umană este astfel alcătuită Încât se gândește mai mult la picior când are o pietricică În pantof... Dacă această „anexă” se cuibărește confortabil Într-un papuc bine căptușit, uită de existența ei... până la următoarea pietricică! Diferența Între trigon și sextil este infimă, dar În același timp semnificativă: trigonul Înseamnă armonie, absența tensiunilor, În timp ce sextilul este un factor de integrare, de adaptare, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
care duc la Providență, ca în versurile „Curge vremea”: Curge vremea, curge‐ntr‐una Și pe toți ne face una! De‐ai fost mare, de‐ ai fost mic, Pânʹ la urmă, tot nimic!... Tot aceeași viermi cu anii Se vor cuibări în cranii Și vor ospăta din noi Ca o ironie - apoi! Tot ce ochiul azi ne‐alintă, Nu‐ i făcut decât să mintă Viața care mă închingă Până moartea o să‐nvingă, Până va veni o zi De la care n‐oi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lui Clement și a soției sale Domitilla, Domițian a privit cu alți ochi creștinismul infiltrat în aristocrația sa și chiar în familia imperială, continuând și amplifi-cându-și suspiciunea începută în timpul lui Nero. Datorită suspectării că dușmanii guvernării sale s-ar fi cuibărit în creștinism, a decis să-l persecute nu doar în Roma, ci în întreg Imperiul, făcând și alte victime. Însă acestea nu au fost multe pentru că împărații romani, adevărați stăpâni ai puterii absolute, îndeosebi în raport cu tiranii timpurilor noastre, au combătut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
m inunat, ele fiind zone de graniță și putând sprijini direct confrații noștri din Basarabia și nordul Bucovinei - Herța. Conducerile bibliotecii trec, dar salonul răm âne și sper să rămână și nu poate să nu rămână, întrucât ideea s-a cuibărit chiar în sufletul fiecăruia dintre participanți, este parte din el. Nu putea să nu rămână și pentru că obligă la aceasta tot acel freamăt pornit, încă de la jumătatea anului, dins pre Cernăuți și Chișinău, Panciova sau Skoplje, Malnó sau Panisxölu, Timișoara
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
orfan de ambii părinți. Nu se știe dacă poate fi numit noroc faptul că, la scurt timp după ce tatăl său a căzut la datorie, mama s-a sfârșit și ea în timpul bombardamentului căzând victimă unei schije ce i s-a cuibărit în plămânul stâng, undeva aproape de inimă. Nu a rezistat operației și a murit, lăsându-l pe Doru în grija mătușii. Aceasta, o femeie cu frica lui Dumnezeu, de grosimea și înălțimea unui măturoi uscat la soare, vrednică și gospodină în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de Dumnezeu, cu munca și cu grija față de aproapele. Acestea sunt valori ce pot coagula o societate și da forță respectivei comunități; ha-zardul moral și individualismul exacerbat, egoismul nu pot decît să o distrugă. Așadar, răul e adînc și e cuibărit în sufletele noastre. Cînd va fi scos la lumină și înlocuit cu opusul său (vezi Vladimir Soloviov Îndreptățirea binelui), lucrurile se vor schimba. Pînă atunci vom orbecăi doar în cețurile financiare ale propriilor păcate și lipsei de virtute. Căci un
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
teorie a echilibrului cu subocupare, încercînd totuși să nu cadă în statism, ci să abordeze lucrurile în di-namică. Spre deosebire de economiștii dinaintea sa, Keynes nu vedea depresiunea ca pe un purgativ necesar după excesele unei perioade de prosperitate. El înlătură credința cuibărită în suflete cum că suferința economică are și ceva mîntuitor. Așa cum arată Paul Krugman în prefața sa la această nouă ediție: "Teoria generală este o lucrare de un radicalism informat, disciplinat, intelectual. Ea a transformat felul în ca-re toată lumea, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cu tocuri înalte, o rochie de mătase, ochelari de soare imenși și cercei cu diamante uriașe. Se opresc în fața bărcii, iar bărbatul îți spune „E o barcă foarte frumoasă, tinere. E cumva de vânzare?” La care prietena sa i se cuibărește în brațe și îi spune „Iubițel, hai să o cumpărăm . Ne vom distra așa de bine!” Simți că inima îți explodează de bucurie, iar mintea îți cântă „Mulțumesc Doamne! Mulțumesc Doamne!” Dacă îți arăți aceste sentimente, în mod sigur nu
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea de convingere din coincidența cu intuițiile „sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu mai căuta acum să afle, ci să arate că aflase și că nimeni nu se putea feri de privirea pătrunzătoare și vigilentă a ochiului... nu divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spermatozoid să fecundeze ovulul, penetrându-l cu capul lui țuguiat. Vasăzică, bietul ovul nici nu ajunge în uter, că se și trezește fecundat; imediat după aceea, el va suferi diviziuni succesive și va călători către partea de sus a uterului, cuibărindu-se acolo. De acum înainte, modificări rapide vor avea loc nu numai în embrion, ci și în corpul viitoarei mame. Cum să nu rămâi gravidă Poate tocmai modificările produse de sarcină în corpul tău sau frica de consecințele ei sociale
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu un singur înger). Dar are, în același timp, capacitatea de a-și conștientiza destinul cu totul aparte: cel de a putea converti, poematic, zgura existențială
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
următoare îi este dedicată și este urmată de o privire mai atentă asupra alăturărilor îndrăznețe, frapante, indiferent dacă acestea iau formă metaforei, a epitetului sau a oximoronului. Quasimodo separă cuvintele de contextul lor prin veritabile pauze ritmice: o oboseală se cuibărește / în mine (În străvechea lumină a mareelor); Ceasul bătea pe cel din urmă / liman al Europei, insistent (Într-un oraș îndepărtat); Sunetul n-are ecou, cuprinde un cerc / transparent, imi aminteste de-al meu nume (Liniștea nu mă înșală).271
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu seamă, francofonul se vede pus față în față cu o civilizație diferită de a sa, cu care nu are în comun nici referințele, nici imaginarul. El poate, bineînțeles, să se încăpățîneze să rostească această diferență, sau se poate alina "cuibărindu-se" într-un loc lipsit de contururi fizice, un loc formidabil de libertate și creativitate transculturale, un adevărat spațiu identitar, capabil să producă forme noi, ce nu pot fi atașate unei configurații geografice, etnice sau lingvistice prestabilite. Experiență fascinantă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
temporar reconcilierea, regăsirea, fuziunea. Scriitoarea a dorit această uniune nedisociabilă a eu-lui exilat și a eu-lui reconstituit al unei identități spațiale și expresive, fără a reuși vreodată; în schimb, această nereușită i-a permis, poate împotriva voinței sale, să se cuibărească într-un teritoriu unic, ce nu seamănă cu niciun altul. În cele din urmă, rana se închide unilateral, într-un eu care nu aderă la sine, instalînd nedumerire și angoasă, fără putință de scăpare de această dată. Noul referent scriptural
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
român, să nu practici nici o meserie sau, cel mult, pe cea de rege, precum Solomon, căci munca frenetică nu e decît negarea sensului eternității. Spirit de contradicție sau necesitate vitală? Cert este că, în calitate de perpetuu juisor al neîmplinirii, Cioran se cuibărește în euforia inutilului, considerînd că a trăi e suficient de extenuant și dificil, ocupație deplină ce descurajează orice veleitate de gest suplimentar, amintind de o zicere latinească: Nu sunt niciodată mai ocupat decît atunci cînd nu am nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]