3,235 matches
-
a isprăvit cu asta. Vă asigur că n-am făcut-o intenționat. Cred -știu -că aceasta va fi ultima mea însemnare cu privire la „fizic“. N-are decât să pară ilar. Dar aș vrea să limpezesc aerul înainte de a mă duce la culcare. E vorba de o Anecdotă, îngropați-mă și tot am s-o las să iasă la iveală. Pe la nouă ani, aveam foarte plăcuta convingere că eram cel mai iute alergător din lume. Sunt tentat să adaug că era genul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ei și Îl ingurgita. Asemenea rațelor, găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu brațele Întinse, stătea lângă cumpăna fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior cu apă, În care Își transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mă port frumos și cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te uiți la el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte cizme de cauciuc și haine ce curg pe dânsul!? Sau unul care să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se târască În patru labe după tine. Dar dă-le un pic de nas și ai să vezi ce vei păți!“ „Dacă Îmi dai un pupic, Îi propusese Extraterestrul, adorm pe loc. La noi e obiceiul, adăugase el, ca, Înainte de culcare, să fii sărutat pe tălpi...“ „Nu-mi mai Împuiați capul cu obiceiurile voastre, aveți așternutul făcut, faceți bine și vă culcați... V-am adus și o cană cu apă și v-am pus-o aici, pe scaun. În caz că vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lei reprezenta, În mintea Mașei, o sumă de-a dreptul fabuloasă. Cu o sută de lei nici nu știai ce să-ți cumperi. Mașa Își umpluse ghizdanul cu tot felul de biscuiți, napolitane și bomboane. Le ronțăia seara, Înainte de culcare, cu plapuma trasă peste cap, ca să n-o vadă nici bunica, nici șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scuzele cuvenite...! Tremurând de emoție, Tony Pavone Întrezări o Înfricoșetoare speranță, o speranță mai mare decât ce-a pătimită cu peștele otrăvit, o iluzie de Libertate...! VIII DREPTATEA CELUI PUTERNIC Se obișnuia În penetenciar cu o seară Înainte de ora de culcare a deținuților, să se strige de către un Liber, numele celor care vor trebui să rămână a doua zi În Închisoare pentru a fi distribuiți. Unii către alte Închisori din țară, grav bolnavi ce urmau să fie internați la Închisoarea Jilava
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevestelor de ofițeri...! După aceea intram În dormitor unde urma curățirea hainelor militare și mai ales pușca din dotare ce trebuia lustruită până ce făceam cârcel la ambele mâini...! Și ca să fie ziua de instrucție militară terminată, cu o oră Înainte de culcare apărea ofițerul politic ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la doctrina comunistă. Având ceva cunoștințe În ale medicinei Îmi trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire când, ca de fiecare dată norocul Îmi veni repede În ajutor, la timpul prezent benefic Însă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Fața ei de satin se simțea plăcut la vârful degetelor. Încă era adormit, dar nici nu Îi venea să doarmă. Venise vremea să se trezească. Se ridică În capul oaselor și băgă În priză ochiul electric. Apa fusese pregătită la culcare. Îi plăcea să privească schimbările sârmelor ca cenușa. Se trezeau la viață furios aruncând mici scântei și se afundau În rigiditate roșie sub sticla recipientului Pyrex. Mai adânc. Pălind. Avea un singur ochi bun. Stângul distingea doar lumina și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de mile așternute. De către aceste genii, cei treji. Cei adormiți, brute, fanteziști, visând. Apoi se trezeau și cealaltă jumătate se ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a întoarce și a verifica dacă casa era încă în picioare, dacă nu dispăruse în eter, ca o magie de zâne. Mai târziu, când m-am așezat în pat, am încercat să-mi imaginez familia Hart care se pregătea de culcare: fiecare membru al familiei făcându-și excursia la baie - fâșâitul periuțelor de dinți, strigătele pe scări, hohotele de râs și apoi zgomotul care se stinge încet până când singurul zgomot din casă rămâne foșnetul cearceafurilor și al paginilor de carte. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
evident voise să-mi spună de la bun început. Nu era cu mintea limpede. Avea o aventură sexuală cu un elev, pentru Dumnezeu. Evident, trecea printr-un soi de depresie. Era 2 noaptea când m-am ridicat să mă pregătesc de culcare. În oglina din baie mi-am văzut fața obosită, verde. Sheba e prietena mea, i-am spun reflexiei. Acum are nevoie de mine. Portia stătea pe o margine a căzii și se uita cum mă spăl pe dinți cu obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Și am stat și până foarte târziu aseară cu Steven. A zâmbit șugubăț. — Oh, am zis. — Mă tem că am făcut chiar un lucru periculos, a continuat ea. L-am băgat în casă după ce Richard și Ben se duseseră la culcare. Am stat la subsol împreună o oră. M-am holbat la ea, mai puțin mirată de riscul pe care și-l asumase, decât de evidenta satisfacție cu care povestea. — Steven purta un polover oribil pe care i-l dăduseră părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei și sunetele furtunoase care ieșeau din stomacul meu. După o vreme, Sheba a zis plictisită: — Cred că n-aș mai fi făcut niciodată copii dacă aș fi știut că așa o să fie. Mai târziu, după ce toată lumea se dusese la culcare, m-am sculat să mă duc la baie și am găsit-o pe Sheba în hol. Stătea în întuneric și forma un număr la telefon. A pus repede receptorul în furcă când m-a văzut. — E totul în regulă? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
refuză să iasă, refuză să vorbească cu mine sau să mănânce mâncarea pe care am pregătit-o pentru ea. Iese doar ca să se ducă la baie și să-și facă o gustare când știe că eu m-am dus la culcare. Găsesc mica mizerie pe care o face în bucătărie, dimineața. Noaptea trecută m-am trezit din cauza plânsului ei - de fapt a urletului. A durat ore în șir. M-am îngrijorat așa de tare, că am fost pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tuns bob, care astfel ar fi căpătat nuanța chihlimbarie de pe cutia de vopsea și nu varianta sepia care-i ieșise de fapt. Metamorfoza lui Alice trebuie să se fi petrecut în felul următor: într-o seară, s-a dus la culcare săracă și nefericită, cu o carieră scriitoricească de șaisprezece ani moleșită, asemenea pijamalelor pe care le purta când lucra. Toate propozițiile pe care le scrisese în ziua respectivă fiind pocăite și prudente, marcate de teamă. Ca să adoarmă, probabil că Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
felul de lucruri, i-a spus cu blândețe învățătoarea. Ați observat ? Vorbește cu o persoană care nu există. Sigur c-am observat, i-a sărit muștarul Jinei. Cele mai grozave conversații ale fiului ei erau purtate atunci când Danny mergea la culcare singur. Copilul punea întrebări, după care râdea la răspunsurile inaudibile. Și ce-i cu asta ? După felul în care-l tratau ceilalți copii din clasă, după felul în care-l ostracizau, oare putea cineva să-l condamne pe Danny că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu bărbați care nici nu se puteau compara cu Zach, dar accepta ceea ce i se oferea. Măcar în vise era iubită. Asta până când Mike a intrat în viața lor. Din clipa aia, Jina a început să-și amâne ora de culcare, fiindcă stătea până târziu de vorbă cu Mike, apoi se trezea dimineața devreme, ca să facă dragoste înainte ca el să plece la birou. Avea niște zile așa de pline, încât a uitat de vise. Trecutul e mort. Păcat însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
soțul ei i-a lăudat vivacitatea, îndrăzneala și originea get-beget americană, iar Irene și-a lăsat capul pe-un umăr ca și când fiecare ar fi jucat după un alt scenariu. Timp de un an, Irene l-a testat ducându-se la culcare cu pete de mascara pe sub ochi, amenințându-l că renunță la rolul din telenovelă și se apucă de chiromanție și lansându-se în câteva aventuri extraconjugale care însă, deveneau din ce în ce mai dezamăgitoare. Și, timp de un an, Naji i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să mă asculți ? Există o diferență între adevăr și fapte, nu așa mi-ai zis odată ? Te rog, Naji. Te rog.” După cină, Irene a dus-o pe Mary acasă cu mașina, iar Jina l-a dus pe Danny la culcare. I-a ridicat păturile până sub bărbie, dar băiatul le-a dat la o parte și le-a coborât până la mijloc. Temperatura lui normală fusese întotdeauna mai ridicată decât media; în fiecare dimineață era mai slăbuț decât în seara precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primea un alt bărbat în casă. Și pentru asta l-a blamat pe Naji. Irene i-a transformat biroul de acasă într-o cameră pentru depozitarea hainelor, dădea petreceri în serile când Naji ar fi preferat să se ducă la culcare devreme, a acceptat o ședință fotografică semi-nud pentru Vanity Fair. Dar totul a fost în van. Irene îl iubea pe Naji. Și-n zilele în care se credea cea mai urâtă femeie, lângă el se simțea mai frumoasă decât lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Azi o să o luăm către Black Canyon, a anunțat-o Zach după micul dejun. Peisajul care te învață cel mai bine ce înseamnă modestia. Cu ochii încă împăienjeniți de somn, Jina a clătit farfuriile în apa râului. Se dusese la culcare după Zach și era deja lângă foc când soțul ei s-a târât afară din cort. Ar fi putut să se foiască toată noaptea lângă el, că Zach tot n-ar fi știut nimic. Întotdeauna când era lângă un râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi avut alte povești de spus. Imaginația ei era la pământ. Alice scria ceea ce credea că oamenii vor să citească, ceea ce credea c-avea să se vândă; de ani de zile nu mai scrisese pentru plăcerea ei. Du-te la culcare, i-a spus Irene și-a tras fermorul cortului. Te rog. Am auzit - Alice a prins iar un zgomot foșnit. Venise chiar din spatele ei. S-a întors, dar tabăra era pustie. Ultima bucată de lemn s-a prefăcut în scrum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în urmă pentru el. Mike s-a imaginat pe el ca bărbatul din visele puștiului. Da, Dan, a răspuns Mike. Danny încă mai avea urme de prăjitură pe la colțurile gurii. Mike nu-l pusese să se spele pe dinți înainte de culcare și nici n-avea de gând. Dacă avea ocazia, își pusese în minte să fie un educator îngrozitor de indulgent. Își jurase asta. Nu-l mai văd. Mike i-a dat la o parte părul din ochii. Vrei să spui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut dansând cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să visezi cu ochii deschiși Creațo. Fugi la culcare! Nu m a contrazis, a ascultat și-a plecat tăcută în camera ei. Afară începuse să plouă. Se strică vremea, îmi spuneam speriat, în timp ce picuri reci de ploaie îmi curgeau pe obraz ca un șir de lacrimi de gheață. Vin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]