2,639 matches
-
văzut. Poliția turcă a fost alertată încă de duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir, inclusiv la morgă. Cercetările continuă. Unii dintre noi se arată mefienți. Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un tangaj foarte puternic care poate zdrobi vesela vasului. Până acum nu s-au luat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de șef de promoție pe țară care îi dădea dreptul la o bursă de specializare în străinătate. Dar când s-a prezentat, în București, să-și încaseze premiul, în lei-aur, s-a pomenit dat la o parte. Aranjamente bizantine de culise îi trecuseră bursa unui absolvent ieșit pe locul al treilea. "Să te trimită Blajul în străinătate", i s-a spus "unchiului George", fără menajamente. "De aceea m-am bătut eu pentru România Mare?" a strigat el în cabinetul înaltului personaj
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ele, o vilă, cu etaj, cochetă, aproape lipită de gardul curții liceului. La plecarea în vacanță, concediase slujnica și, încă, nu angajase alta. Am dormit, deci, vreo două săptămâni în odaia de serviciu. În acea toamnă, istoria se precipita în culise. La Palatul Regal, se vor fi succedat consfătuiri de taină provocate de ascensiunea legionarilor și de pericolele externe. Carol al II-lea era, încă, monarh constituțional, dar suporta din ce în ce mai greu Constituția din 1923. La Ministerul de Externe, aflat și el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că nu și umbrele, ci numai titularii lor, au fost trecuți în convocator. Cu toate acestea, umbrele, în inocența lor, dau senzația aflării în preajma unui spectacol, toți cei prezenți acum în sală situându-se, parcă, în pântecul imens al unor culise. “Scena”, liberă până acum, se umple deodată: pe ușa sălii apar: Niculina, Epaminonda Apostol, Emil Lambru,... ...” De ce nu încerci să te aperi, domnule? Nu vezi că ăștia... De ce nu-i întrebi: cu ce drept își permit să facă afirmații fără
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el evidența înfăptuirilor ascunse care l-au scos pe Omar Hayssam din țară. Ai lor stau lângă banul public și-l toacă. Spală, spoliază, mint cu sofisticării financiar-contabile și prin fonduri de investiții. Informatorii lor au fost prezenți prin toate culisele guvernării, informatorii lor primesc telefoane la ore de noapte, decid aberații prin partide. Ai lor sapă temeinic în urma telefoanelor pe care le primesc la ore târzii. Decid să-l pună pe rege să candideze la președinție. Ai lor strigă la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
strategii se regăsește în proverbul: apa trece, pietrele rămân. Mulți rezistă cu gândul că puterea este trecătoare, un ministru vine și pleacă în timp ce ei vor rămâne. Asta va fi luptă politică de până la integrare, ea se va purta aprig, prin culise, dincolo de vorbe, de discursuri euroconforme și de asigurări că stăm bine, atât de bine încât, vorba unuia, am depășit deja Bulgaria. Am intrat la UE Așadar, am intrat la UE, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! S-a împlinit un vis secular
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
era în... 1884, toamna, țin minte și ziua, cum s-o uit, 2 octombrie, de ziua mamei voastre. Așa ceva n am mai văzut, oamenii îi cădeau pur și simplu în genunchi, sala era cutremurată, ovaționa minute în șir și-n culise erau toți în lacrimi... Teatrul de azi îmi pare palid, searbăd în comparație cu ce-am prins noi, mama și cu mine, în tinerețe - și papa s-a uitat cu zâmbet la mama. L-am întrebat dacă știe când și cum a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la alta (și s-a uitat ca un tată supărat spre Dan Crețu, mai că ziceai că are vreun drept asupra lui, să-l mustre; pentru papa suntem toți niște copii). În ultimul lui spectacol, cum ieșea de pe scenă în culise, cum cădea în brațele doctorilor. L-au îngropat cu paginile din Hamlet pe piept, cum a lăsat scris în testament, cu alai de oameni care plângeau. Am fost și eu, m-am dus direct la cimitir. Și-acolo a fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lideri de stat ar face anunțul public. Maggie urmări conferința de presă la televizor. Ar fi fost distractiv să fie acolo, dar nu voia să mai provoace un circ media ca acela de la secția de poliție. Și oricum, ea aparținea culiselor. Dacă voia ca toată treaba să funcționeze, cuvintele trebuiau să vină din partea lui Yariv și a lui Al-Shafi, a nimănui altcuiva. Se întrebă cum aveau să o facă. Yariv va vorbi primul în ebraică, apoi Al-Shafi în arabă, urmați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cheia pentru cunoaștere și cheia pentru viitor! După ce le spusese ceea ce voiau să audă, părăsi scena în obișnuitele aplauze tumultoase. Numai câțiva observară că șchiopăta puțin și că brațul lui drept nu se mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise ea. Watson înjură, apoi se sprijini de femeie și ieșiră afară, unde-i aștepta limuzina. Noaptea era rece și puțin umedă. — Doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
le ațintea asupra lor. La doisprezece ani, reușise să-l Întîlnească pe Sabu care, după ce cunoscuse celebritatea În lumea Întreagă, fusese pînă la urmă nevoit să se producă la circ. La sfîrșitul spectacolului, sărise peste gradene și se strecurase În culise. Fusese sfătuit să aștepte artiștii În fața unui grilaj, În afara circului, lîngă niște lăzi. Cu inima bătîndu-i tare În piept, se apropiase de Sabu, care Își păstrase turbanul și avea o mantie lungă din cașmir de culoarea nisipului. Două femei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
treilea, sunt tot timpul o singură piesă. E adevărat că unele accesorii au fost scoase din scenă, dar lutul din care se vor face accesoriile noi e același ca ieri, iar actorii, mâine, când se vor trezi din somn în culise, își vor pune piciorul drept pe urma piciorului stâng, apoi îl vor pune pe stângul înaintea dreptului, și, orice s-ar întâmpla, nu se vor abate din drum. În ciuda oboselii bărbatului, Marta și Marçal vor repeta, de parcă ar fi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi capabilă să ne facă concurență În aceste arte ar putea fi aceea a iezuiților. Dar am reușit să-i discredităm pe iezuiți În ochii plebei nepricepute pentru motivul că această societate este organizată pe față, În timp ce noi rămânem În culise, păstrând secretul. (Protocoale, V) Protocoalele sunt un șir de douăzeci și patru de declarații programatice atribuite Înțelepților din Sion. Tezele acestor Înțelepți ni se păruseră destul de contradictorii: vor când să abolească libertatea tiparului, când să Încurajeze libertinismul. Critică liberalismul, dar par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înainte ca rictusul să aibă timp să se instaleze pe chipul lui Wakefield, toată lumea ține deodată În mînă cîte o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă scîrțîind medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun electric de modă veche: balerina se așează pe scaun și Își face singură o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze. Eu am Învățat o mulțime de lucruri. Maggie Îl Împinge pe Wakefield spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de teren Înainte ca mulțimea să poată să-i urmărească și, probabil, să pună mînă de la mînă și să-l jumulească nițel. În seara aceea, Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise, În „camera vedetelor“. SÎnt Însoțiți de doi tipi musculoși În costume, care scanează cu privirile camera goală Înainte de a Închide ușa. Doris oftează. — Ah, companiile private de securitate. Ce să faci, sîntem nevoiți. Paznicii noștri de la muzeu nici măcar nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
luminii. Cred că am găsit și noi unul dintre ei. Wakefield se Îndreaptă către tribună și primește un rînd de aplauze vioaie. Gărzile lui de corp, cu ochelari cu vedere În infraroșu, stau de-o parte și de alta În culise, scanînd sala Întunecoasă. Nu poate vedea publicul, dar Îi poate simți energia, o fiară cu o mie cinci sute de capete care-și ține răsuflarea. CÎnd aplauzele se sting, Wakefield se adresează fiarei. — Tovarăși! RÎsete, șuierături, huiduieli. — Muncitori, țărani, soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-și dea seama că Își Încheiase cîntecul de dragoste dulce-amărui. Aude În urma lui un sunet bubuitor, dar dacă sînt aplauze sau huiduieli, asta nu-și poate da seama. Își scurtase discursul dar psihodrama neașteptată compensase cu vîrf și Îndesat. În culise, Doris Îi Înmînează cecul cu onorariul. Îl pune În buzunarul interior al hainei. Agenții de se pun În mișcare În fața și În spatele lui și iată-l În camera de odihnă, transpirat, ostenit și temîndu-se de Întîlnirea cu Mariana. Bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pompier“ (4 octombrie) și „Din amintirile unei telegrame“ (17 octombrie). „Era considerat, astfel, trio-ul de bază al Contimporanului”, notează Geo Șerban în postfața ediției 2002. Textele decupează cu umor sec și enigmatic scene de banalitate cotidiană neliniștitoare, „caragialisme” din culisele teatrului sau „absurdități” ale birocrației poștale. În timpul războiului și al refugiului de la Iași al guvernului român, „Jac” colaborează la Chemarea lui N.D. Cocea (devenită pentru o vreme Depeșa) cu articole politice. Student în Drept și publicist, devine coacționar la Arena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte, și târându-mă prin sistemul de ventilație. Sau aș putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorbesc la mobil. — ... clientul nu poate accepta termenii contractului... — ... atenție asupra clauzei numărul patru, virgulă, cu toate acestea... Nimeni dintre cei prezenți nu pare să aibă nici cea mai mică grabă de a intra În sală, așa că mă duc În culise, să-i dau lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gînd să i-l arunc pe scenă la final, dar sînt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi dat În judecată că i-ai zgîriat mașina. Sau că i-ai provocat daune iremediabile În zona genitală. Pufnesc În rîs, fără voia mea. Ușa e deschisă violent și tipul cu pene În păr pe care Îl văzusem În culise aruncă o privire Înăuntru. — Lissy ! Aici erai ! Hai, că au adus mîncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi, Colin. Vin imediat. Tipul pleacă și Lissy se Întoarce spre mine. — Vrei să mănînci ceva ? — Nu mi-e foame. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
E-e! Las’ că-l face noi. BRUNO: Fă-l! (Pauză; o vreme se privesc încurcați.) GRUBI: Ia du-te și întreabă pe careva. BRUNO: Pe cine? GRUBI: Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (Arată spre culise.) BRUNO: Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? GRUBI (Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Zău, nu e vina noastră... MAJORDOMUL: Știu eu a cui e vina. Da’ dacă se mai întâmplă... GRUBI: Nu se mai întâmplă, șefule. MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întâmple. (Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda - FETIȘCANA - s-a agitat în culise și a tot încercat să atragă atenția personajelor de pe marginea gropii.) FETIȘCANA (Din culise, șoptit.): Acum? GRUBI (Către MAJORDOM.): Acum, șefule? MAJORDOMUL: Să mai aștepte. GRUBI și BRUNO (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Mai așteaptă! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR care, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se mai întâmplă... GRUBI: Nu se mai întâmplă, șefule. MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întâmple. (Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda - FETIȘCANA - s-a agitat în culise și a tot încercat să atragă atenția personajelor de pe marginea gropii.) FETIȘCANA (Din culise, șoptit.): Acum? GRUBI (Către MAJORDOM.): Acum, șefule? MAJORDOMUL: Să mai aștepte. GRUBI și BRUNO (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Mai așteaptă! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR care, între timp, și-a scos și el pantofii și și-a suflecat pantalonii.): Ei? VIZITATORUL: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]