1,286 matches
-
egoismului conscvent cu intenții armonizante (care nu este altceva decît dorința esențială) care acoperă cele mai mici detalii ale vieții cotidiene și mai ales cortegiul resentimemelor dizarmoni-zante. Grație eliminării succesive a egoismului pervers de către resentimente și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitos orbită. Ar fi cu siguranță mai bine să nu ne facem nici o imagine asupra vieții de după moarte mister de nepătruns și să studiem mai curînd faptul real: injustiția egocentrismului vanitos, care poartă în el însuși propria sa sancțiune, angoasa culpabilă, care, nefondat justificată, proiectată în lumea altora și reproiectată de fiecare asupra tuturor celorlalți duce la crearea cercului vicios al plîngerilor generalizate față de lume și de viață. Greșeală comună pe care fiecare ar trebui să o combată în el însuși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Sanctificarea este ilustrarea cea mai decisivă a justiției imanente, deoarece ea este o dovadă a faptului că prin forța sufletului excepțional și, totuși, la grade diferite de intensitate, comună tuturor omul poate invinge suferințele întîmplătoare și chiar suferința esențială,angoasa culpabilă, pe care o poate transforma în bucurie, însăși suferința este justificată: ea apare ca fiind condiția indispensabilă a bucuriei, obstacolul care trebuie depășit. Pentru a demonstra pe deplin existența justiției temporale este deci necesar să analizăm acest fenomen fizic, sanctificarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu-i pot afecta în mod decisiv organizarea intimă, armonia si bucuria. Bucuria sa se reface după fiecare asalt și rezistă chiar și în fața amenințării mortale. Eroul ia asupra lui după cum afirmă mitul păcatul lumii, adică acceptă să suporte acțiunea culpabilă, "păcatul" celorlalți, și suferind înfrîngrea exterioară o transformă în victorie interioară. El învinge păcatul lumii, îl desființează și îl face să fie neputincios prin rezistența lui sublimă. La modul simbolic: "El se sacrifică pentru a distruge păcatul". Sensul ascuns și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ca să nu fie victima amenințărilor și a seducțiilor, orice imitator trebuie să fugă, iar fuga aceasta este ea înșiși dovada unei false motivații, oricît de secretă și de nemărturisită ar fi ea, a unui sentimentalism acuzator și a unei vanități culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale, că exaltă și crispează, se înduioșează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pedepsirea dizarmoniei. Pedeapsa nu se supra-adugă în acest context. Dizarmonia portă în ea însăși pdeapsa care i se cuvine. Ea este forțată să trăiască în forul interior al fiecărui om, în contextul consecințelor situațiilor inter-reactive. Odată proiectată asupra lumii, angoasa culpabilă subconștient legată de vanități devine cupiditate colectivă. În măsura în care poartă în el vanitatea culpabilă, proiectînd-o în acuzații și plîngeri revendicative, fiecare om devine vinovat de starea actuală a lumii, deoarece el poartă în el principiul vanității ("Prințul lumii"), greșeală esențială care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însăși pdeapsa care i se cuvine. Ea este forțată să trăiască în forul interior al fiecărui om, în contextul consecințelor situațiilor inter-reactive. Odată proiectată asupra lumii, angoasa culpabilă subconștient legată de vanități devine cupiditate colectivă. În măsura în care poartă în el vanitatea culpabilă, proiectînd-o în acuzații și plîngeri revendicative, fiecare om devine vinovat de starea actuală a lumii, deoarece el poartă în el principiul vanității ("Prințul lumii"), greșeală esențială care nu poate fi atribuită pe jumătate unuia și pe jumătate celorlalți. Falsa motivație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței etice și a elanului ei animant, la "moartea sufletului": dezlănțuirea sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și fără rușine. Legea dizarmoniei subconștiente reprezantată de Satan domnește în locul legii supraconștiente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan este încercarea zadarnică de a restabili armonia, îmbucurătoare dat fiind că este condiția acordului cu sinele. Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile materialității și ale sexualității și pentru euforiile convenționale ale reușitei sociale, bazate pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
autentic valori-ficatoare a spiritului și forța sublimantă a acceptării, a cărei sublimitate constă tocmai în rezistența lucidă în fața tentațiilor perverse, atît a celor de resemnare, cît și a celor de agresiune cu orice preț. Indignarea este trăsătura comună tuturor vanităților culpabile și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar ea este și un proces dinamic, cauza și totodată efectul oricăror deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim treptat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
secrete, atît la cele perverse, cît și la cele sublime. Fiind un motiv sublim, bunătatea este o formă de acceptare, acceptarea adevărului obiectiv față de sine: un motivator fals printre motivatorii falși. Ea este cea mai reconciliantă valorificare, opusă egocentrismului vanităților culpabile și al acuzațiilor tînguitoare și agresive, contrară tuturor resentimentelor condensate în indignare. Bunătatea, indice al motivațiilor juste, constituie legătura ideală dintre oameni. Bunătatea perfectă este la fel de irealizabilă ca și dragostea perfectă și bucuria desăvîrșită, dar rămîne totuși idealul director. Bunătatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice, transformarea falselor valorificări
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de la registrul pozitiv la cel negativ nu există decît la nivel uman. Ea ține de faptul ca scopul energei vitale este încă de la originea vieții căutarea satisfacțiilor, dar care la om se poate rătăci în autosatisfacțiile vanitoase și în autoinsatisfacțiile culpabile. Ca atare, chiar și valorile-călăuză ale supraconștiinței etice și satisfacțiile lor autentice sînt nu o vom repeta niciodată îndeajuns fondate biogenetic. Trăsătura caracteristică comună tuturor ființelor vii este excitabililatea față de căutarea reactivității adaptate (care le face apte să trăiască), dar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care au depistat 22.899 familii românești cu 80.364 de persoane. Comisiile constituite au primit dispoziții să permită trecerea la vest de Bug și Nistru numai a persoanelor de origine română necompromise în acțiunea comunistă, care nu se făcuseră culpabile de acte de ostilitate față de armata română și de interesele românești și care au avut, la 28 iunie 1940, domiciliul în Transnistria, Basarabia și Bucovina 1. După cucerirea Basarabiei și Bucovinei de nord, Antonescu i-a adresat o scrisoare lui
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
care au depistat 22.899 familii românești cu 80.364 de persoane. Comisiile constituite au primit dispoziții să permită trecerea la vest de Bug și Nistru numai a persoanelor de origine română necompromise în acțiunea comunistă, care nu se făcuseră culpabile de acte de ostilitate față de armata română și de interesele românești și care au avut, la 28 iunie 1940, domiciliul în Transnistria, Basarabia și Bucovina. După cucerirea Basarabiei și Bucovinei de nord, Antonescu i-a adresat o scrisoare lui Hitler
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
C. Paulescu (foto pg 305). Exemplaritatea vieții sale, trăită în duhul credinței și al științei, cât și monumentalitatea operei sale, neegalată în istoria științei românești, sunt redate astăzi în toată splendoarea lor. Acest fapt, de notorietate astăzi, face și mai culpabilă tăcerea lumii academice autohtone în care Paulescu nu și-a găsit locul decât postum, culpabilitate care se extinde și asupra autorităților timpului său, sau a acelora care s-au succedat de-a lungul timpului și care l- au privit, dacă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
organizarea socială și formarea statului cu structurile sale, în care legislativul elaborează legi cu scopul reglementării raporturilor dintre membrii societății în ceea ce privește drepturile și obligațiile, executivul asigură funcționarea mecanismelor sociale, iar puterea judecătorească veghează asupra aplicării legilor prin constrângerea recalcitranților, pedepsirea culpabililor și apărarea cetățeanului. În plus puterea judecătorească este aceea care menține echilibrul și restabilește echitatea între membrii societății prin rezolvarea litigiilor absolut inerente conviețuirii sociale. Raporturile dintre aceste structuri au constituit de-a lungul istoriei o permanentă sursă de frământări
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului muncitor" (Roller, 1952, p. 488). Tot Carol I este culpabil pentru bravii români căzuți victime pe frontul luptei pentru independență datorită proastei aprozivionări a armatei: "Burghezia și moșierimea română, în frunte cu regele Carol, poartă răspunderea pentru faptul că ostașii români au fost trimiși pe front fără echipament, fără armament
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frecvent are o voce care afirmă cu tărie nevoia de afișare a unei independențe față de tirania masculină care nu doar o denigrează misogin, dar îi interzice și libertatea în plan social, intelectual sau moral. Deși are slăbiciuni și se face culpabilă de numeroase păcate, donnei demonicata îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de a dobândi un contur precis, de a tinde să devină un personaj cu o personalitate remarcabilă. Giovanni Boccaccio și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire de sub imperiul dictatorial al sentinței: „Crede și nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate și datorită faptului că aici ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia care îi 152 călăuzeau pe oameni spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de imaginea unei idealități, cum este aceea a unei donna angelicata, dar trăirile intense, pasionale, vor determina o decădere a personajului, care nu mai este exemplar prin virtute, ci stărnește compasiunea prin destinul nefericit, de al cărui deznodământ este oarecum culpabilă. Opera aceasta poate fi comparată cu un text boccaccesc mai timpuriu, Comedia delle ninfe fiorentine: „Ca scriere pastorală, Ninfale reprezintă un nou echilibru. Africo o caută pe Mensola în pădure amintindu-ne de predecesorul său Ameto în căutarea Liei, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poet, îl văzuse fugind din Botoșani, îl urmărea, iar în aceste zile se interesa insistent de fratele ei. Este de presupus, aș adăuga, că Harietta era cunoscută ca personaj în lumea lui Eminescu. Această minciună juridică rămâne de explicat. Este culpabilă, desigur, dar nu numai pentru Maiorescu ci și pentru I.L.Caragiale, de pildă, care știa chiar mai multe lucruri despre Harietta, chiar de la Mihai Eminescu. Rămâne, însă, de explicat în termeni juridici de ce acum, în 1889, Titu Maiorescu poate face
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
său, care, ca orice convingeri și pasiuni, sînt exclusiviste. * „În genere, bunătatea sau răutatea faptelor omenești se judecă după potriveala lor cu interese plănuite. Dacă cel căruia-i faci nedreptatea, o dorește, atunci, deși din punct de vedere absolut ești culpabil, totuși fapta ta e bună. Așa dară iei unui om muierea, de care el nu dorea să scape.” (Mihai Eminescu) Așa se explică, bineînțeles, faptul paradoxal că nu-i poți face omului un bine, dacă el nu-l Înțelege sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau pentru sănătatea alimentară, sunt, totuși, pași către descentralizare, care trebuie făcuți. Numai că, fără inversarea procentelor de constituire a bugetelor locale față de cel central și fără depolitizarea acestor instituții, nu vom avea decât un caraghioslâc de descentralizare, prin deresponsabilizarea culpabilă a unui guvern impotent, care-și transferă neputința în ograda aleșilor locali. 14 septembrie 2009 La patru decenii de la aselenizarea americană (reală sau, dacă ar fi să dăm crezare scepticilor, filmată la Hollywood), am devenit și noi jucători în tehnologia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]