119,108 matches
-
Albini este de acord cu studiul unor limbi de cultură și civilizație pentru lărgirea orizontului de pregătire umanista; dar, ca și Eminescu mai tarziu, Septimiu Albini arată că scopul principal al școlii primare și liceale nu este dobândirea de multe cunoștințe ci educația: "Școlile noastre românești pentru noi sunt o necesitate națională. Să le păzim cu scumpătate, să le apărăm cu toate puterile noastre!... Și, daca este vorba de limbile străine, cine poate zice că acestea în școlile românești nu se
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
bine, eminescologi) punctul de vedere al lui Petru Creția în materie de editare al liricii eminesciene (și, să nu uit, dramaturgiei)? Nu e sigur deloc. Însă, oricum, neuitatul meu prieten Petru Creția a ținut să lase scris legatul sau de cunoștințe și opinii, care reprezintă un adevărat tezaur, posibil și necesar de valorificat cîndva. Să spun mai întîi că autorul acestui testament reabilitează termenul de eminescolog, tratat, cu dreptate, în deriziune de Călinescu, restituindu-i partea de reală științificitate care îi
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
narata de Olender că într-un adevărat Bildungsroman și tocmai de aceea ea e exemplara. Catolic că formație spirituală, ebraist că formație intelectuală, Renan suferă două convertiri radicale sub influența ideilor vremii: despărțirea de Biserică catolică și specularea valoroaselor sale cunoștințe despre semiți și ebraică, inițial pentru a stabili o serie de teorii despre "rase" lingvistice, legătura dintre limba și religie, dintre civilizație și profilul lingvistic al unui neam, teorii relativ generale și cumva chiar favorabile semiților, pe care însă ulterior
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
din Jurnalul literar este descoperirea romancierului N.I.Herescu, rămas necunoscut pînă acum. În 1960, la editură pariziana "Le Mont Saint-Clair", apărea un roman intitulat L^Agonie sans mort, semnat de un necunoscut, Ch. Séverin. N.I. Herescu a recomandat prietenilor și cunoștințelor sale această carte (care avea printre personaje și români exilați la Paris), trecînd cu discreție peste identitatea autorului. Nimeni nu a bănuit atunci că sub pseudonimul Ch. Séverin se ascunde cel pe care Occidentul îl recunoscuse că o somitate în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
7 noiembrie 1921, si cerea stăruitor bani lunar: "Nu știu primită cea scrisoare, dara pe scurt vă spun că șunt avizata la ajutorul vostru, pe care cred că nu-m/i/ vet lua în nume de rău... Veți lua la cunoștința durerea mea și nu mă vet lasă aruncată pe drumuri și fără ajutor, im/ i/ veți scrie că mă poteti ajuta lunar cu ceva anumită sumă". Scriitorul, care tocmai se săltase bine în îndeletnicirile sale, n-a răspuns disperatei scrisori
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
impas catastrofal, pus în fața unei ecuații nu cu una sau două, ci cu un abis de necunoscute, în chiar clipă când trebuie să se pronunțe. În timp, motivul se impalidează, piere, așa cum dispar din memorie loturi întregi de nume și cunoștințe care, la vremea lor dădeau tonul unei personalități, permiteau insului social o rapidă și integratoare înșurubare în lumea intereselor lui. Semn, în același timp, ca înseși interesele evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
violată refuză să dialogheze și în cele din urmă dialoghează inutil cu o americancă de la un centru medical al NATO. Între ele există o prăpastie. Prima își strigă deznădejdea, în timp ce a doua îi acordă... asistență psihiatrică, folosind în mod mecanic cunoștințele conspectate din manualele de specialitate. Că orice melodrama, si aceasta are un happy-end. Dorra, femeia violată, o anunță pe Kate, americancă naivă în conștiinciozitatea ei, ca a luat hotărârea să păstreze copilul. Cu mențiunea, însă, ca aceasta rezolvare fericită nu
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
istorisește curgerea - de la izvoare și până la vărsarea în fluviul culturii române - a unei ideologii din a doua jumătate a secolului trecut. Ca să explice și într-o oarecare măsură să justifice meandrele făcute de junimism, istoricul literar descrie cu claritate, în cunoștință de cauză, peisajul cultural și politic al epocii. Autorul are un admirabil simt al nuanțelor (ceea ce nu înseamnă că se împotmolește în nuanțări interminabile). Junimismul, considerat de alți cercetători, în mod simplist, o expresie a conservatorismului, este definit de exemplu
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
sau cel puțin paginile sale antisemite. Nu, totul se oprea aici: era opinia care trăgea cortina asupra unei emisiuni despre români. Dacă un înțelept precum celebrul nostru compatriot da asemenea sentințe, păreau să zică bravii realizatori, el le dă în cunoștință de cauză. El este convocat că un expert, ca o autoritate: așa sunt românii. El era invitat să tragă concluziile. De obicei, încercam să închidem ochii asupra paginilor nefericite, conjuncturale, ale compatrioților noștri. Fiindcă există asemenea pagini sinucigașe, chiar în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
azi". Lumea de azi se află în eroare, iar alianțele cu socialiștii evocă mai degrabă eroarea pe care o traversează lumea de azi. 8. Ordinea imperialăă și lumea de mâine. Popa Tanda începe printr-o veselă ceremonie prin care facem cunoștință cu un erou al lumii de ieri. Frază inițială a celebrei nuvele ("Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie") e urmată de altele previzibile, scoase din arsenalul genurilor popular-carnavalesti: "Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales când era
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Milano, cu trupa Comediei Franceze se înscrie în spațiul nobilelor vise. Oricît ai fi de informat, oricîte povești ai fi auzit, impactul pe viu, direct este cu totul altceva, filtrele proprii puse în mișcare refac ierarhii, sparg poate șabloane, în cunoștință de cauză, de data asta. Pe 19, 20 și 21 februarie a avut loc la București o astfel de întîlnire: după douăzeci și patru de ani, Comedia Franceză a sosit, din nou, în România. În 1975 au jucat Avarul de Molière, în
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
ale lui Franz Hodjak despre noțiunea de patrie (păcat însă că acestea din urmă au apărut, cu jumătate de an înainte, și în ediția română a revistei "Lettre internaționale", vara 1998 - lucru de care redactorii "Arhipelagului" nu par să aibă cunoștință) și de la interviul inedit cu Marin Sorescu, la precizările lui Ion Oana despre Cercul literar de la Sibiu. Fiecare din acestea merită comentarii. Cum plapuma cu număr fix de rînduri a Cronicarului e și de data asta prea scurtă, vă zăbovi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
sincere din romanul mai vechi Căderea în lume. Am observat mai demult: locurile care au un trecut mai îndepărtat conțin în ele un dar, mai rar, de a prilejui să se aștearnă pe hîrtie observații mai grele... Cum a fost cunoștința cu unul din cele trei clopote ale catedralei, - cel mai mare avînd diametrul de doi metri. Aceasta s-a petrecut în anul 1985, în luna lui mai. Revin asupra episodului, copleșitor pentru mine atît de instructiv, și nu mă tem
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
popoarelor, ar fi cerut un altfel de timp pentru ca sunetul clopotului catolic, bătrîn, bun mijlocitor, să se producă, să răzbată în fine bătaia grea, imensă de bronz menită să se audă pînă în Paradis, alții susțineau că în Iad, luîndu-se cunoștință pe-acolo de ea și de pămîntenii tînguind dispariția epocală; ... - cert e că totul dură peste orice așteptări;... dangătul, cel dintîi dangăt funebru, profund, răscolitor ca și viața și faptele nemuritoare ale Dispărutului plîns de întreaga omenire, unde se găsea
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
observația că, de astă dată, este nesocotit, falsificat an cartea "unui prieten". Singurul lucru pe care și l-a permis a fost să-i ămpărtăsească, ăntr-o conversație particulară, cuiva, și fără încriminări, nemulțumirea. Pe poziție contrară, G. Călinescu - după ce ia cunoștință de scrisoarea lui Vianu (Rosetti i-o pusese la dispoziție) - menționa la 2 aprilie 1935 aceluiași Rosetti că la finele volumului V din "Opera lui Eminescu" va da o mică postfața "unde voi explica de ce nu dau bibliografie". Ca să adauge
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Nicolae Manolescu Titlul editorialului meu nu este, din păcate, o glumă. Acuzația pe care el o conține a fost formulată și a circulat în media românească și europeană. Am luat cunoștință de ea din ziarul Adevărul, din 11 noiembrie. Indicînd drept sursă postul de radio Deutsche Welle, citat de Agenția RADOR, Adevărul se referea la două articole despre România din cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung (6 noiembrie). Din articolul d-lui
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
era un factotum la revista condusă de G. Ivașcu, pe care l-a urmat la România literară. Mai tîrziu, a pus în pagina Secolul XX și, astăzi, Lettre Internaționale. Am lucrat cu cu el în două rînduri, așa că vorbesc în cunoștință de cauză. Toată brumă de meserie pe care o știu în materie de revista culturală, am învățat-o de la trei oameni: de la G. Ivașcu, de la Mircea Grigorescu și de la Roger. Cînd i-am cunoscut eu, G. Ivașcu era cu concepția
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
Negruzzi. A procedat prin lungi pauze ăntre volume. Dar, finalmente, a ajuns la capătul ei, fiind și autorul unei bune, solide monografii despre creatorul nuvelei Alexandru Lăpusneanu. Am comentat unele dintre volumele acestei monumentale ediții și depun mărturie, ăn perfectă cunoștință de cauză, că e o ănfăptuire științifică remarcabilă, ăncăt, la acest capitol, dl. Liviu Leonte și-a făcut exemplar datoria. Poate că dacă toți istoricii literări i-ar fi urmat pildă am fi stat, azi, bine la capitolul ediții critice
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
volumului. Aici dl. Liviu Leonte ași da măsură convingătoare a capacității sale de analist al unei perioade a importanței, publicații literar-culturale. Am citit an câteva rânduri, pentru exegezele mele, acest segment din istoria revistei ieșene și pot depune mărturie, ăn cunoștință de cauză, că studiul e atent, judicios și, de aceea, bun. S-ar cuveni, ca de acum ănainte (pentru că, până acum, a rămas neștiut ăntre paginile vreunei publicații academice) studiul acesta al d-lui Liviu Leonte să capete valoare referențiala
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
și care cuprindea nu mai puțin de 8000 de titluri (personal, am avut în mînă și un al doilea volum, mai subțire, al Publicațiilor interzise, aproximativ în momentul apariției lui, de care poate că al nostru confrate ieșean nu are cunoștință). Prin duplicitatea care n-a dispărut, din ce in ce mai abila, măi rafinată, pseudo-estetică și interesat conservatoare a postideologilor de azi, orizontalitatea (eufemism pentru prostituarea) literaturii de sub egida comunismului își are acum legatarii săi îndeajuns de bine cunoscuți. Emil Iordache - Literatura orizontală, Ed.
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
poți pronunța acest cuvînt, trebuie să spui asian, nu asiatic -și acesta este un termen politically incorrect"). Deci, a studiat limba, cultura chineză și japoneză, cultura Islamului și cea indiană. În timpul studiilor universitare, o întîmplare determinanta a fost pentru el cunoștință cu șeful catedrei de slavistica, profesorul de limbă și literatura rusă Frampton Reeve (tatăl lui Superman) care i-a trezit interesul pentru limba lui Dostoievski și Tolstoi, astfel încît tînărul Heim a terminat Universitatea în 1964 cu două specializări: studii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
ghid. Între timp, mentalitatea americană se schimbase și așa a rămas: se considera că n-ai nevoie să înveți limbi străine, e suficientă engleză maternă pentru a te face înțeles oriunde în lume. Michael Heim a decis să-și valorifice cunoștințele în cadrul unor studii de lingvistică. De ce nu de literatură? Fiindcă literatura îi plăcea prea mult: "Profesia e una, afinitatea e alta. Ceea ce te atrage prea tare n-ar trebui să-ți devină profesie, asta e părerea mea". * În cadrul studiilor lingvistice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
se vede, Laszlo Alexandru are față de propriile sale texte atitudinea pe care o are un editor față de textele unui clasic. Consideră că tot ce a scris într-o anumită perioadă - articole, însemnări, scrisori etc. - prezintă importantă și trebuie adus la cunoștința publicului. În plus, se simte dator să explice, prin intermediul unui amplu aparat critic, in ce împrejurări a fost scris fiecare text, unde a mai apărut și ce reacții a provocat. În literatura noastră de azi, numai Vasile Andru mai practică
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
și București până la Londra, Paris, Hamburg, Leiden și în Statele Unite, la Cambridge (Massachusetts), iar în Sud-Est, la Constantinopol, Muntele Athos și Alep. Trăind, cu mici întreruperi, peste două decenii în metropola de la Bosfor, tânărul fiu de domn și-a lărgit cunoștințele în limbile de cultură ale vremii - latină, greacă, slavona, turcă, arabă, persana -, precum și în domeniul politic, diplomatic, militar, astfel că a putut sesiza primele semne ale slăbirii puterii otomane: asediul neizbutit al Vienei și cucerirea Azovului de către Rusia. Drept consecință
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
niciodată în versiunea latină a autorului și "nici măcar în întregime", căci "Tindal nu a tradus, ci mai degrabă a prelucrat cartea lui Cantemir", manuscrisul acesteia rămânând necunoscut specialiștilor "timp de 250 de ani" (p. XLVII). Este adevărat că aceștia aveau cunoștință de copia lui G.S.Bayer(păstrată la Institutul de Stiinte Orientale din St.-Petersburg al Academiei de Stiinte a Rusiei), din păcate, lacunara și cu erori de lectură, cum a observat Gr. G. Tocilescu, obținând în 1878 o transcriere a
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]