9,487 matches
-
Opera Magna, doar rodul a ceea ce a învățat. Tot așa și eroul ca desprins din basm al disertației mele, a însumat talent și a curs spre desăvârșire. Precum Panta rei din logosul lui Heraclit, presocraticul mărturisitor al focului sacru, ce curăță și reînvie natură, oameni, locuri, trăiri, sentimente. Intuiția e trăsătura distinctivă a copiilor, în genere, purtând în sine scânteia predestinării, pe care, ulterior, o cultivă sau nu, fiind, aș crede, oarecum ”la mâna destinului”. Și, așa cum spuneam, a fortiori, simte
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Chireac, pentru care s-a cerut, la un moment dat, ieșirea din breaslă. Ei, nu, nu s-a întâmplat asta, dimpotrivă, este mai prezent ca oricând. Și sunt și alții ca el. Faptul că breasla nu este în stare să curețe locul, să impună respectarea unor norme etice valabile pentu toată lumea, nu a creat, ca în alte țări, Consilii de onoare care să judece încălcările etice, a dus la situația de a nu mai exista rușine și măsură. Nu mai departe
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
a fost din nou la datorie a readus în sufletele noastre dragostea de neam și țară; la intonarea IMNULUI SFÂNT ROMÂNESC, DUMNEZEU a coborât printre noi, și ne-a transformat lacrimile durerii în bucuria nădejdii a unei Românii demne și curățată de leproși și iude-trădători. Aleșii neamului s-au închis în „Odaia” ce se vede de pe Lună a mult hulitului și contestatului ceaușist, ca nu cumva venind sau primind „trupul” unui fost coleg senator pentru ultima dată, să fie huiduiți de
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
noi, relevant este faptul că „Torna Frate” este singurul restaurant din România, și poate chiar din lume, care servește mâncăruri istroromâne. Pe proprietar l-am găsit în curte ocupat cu tot ceea ce înseamnă managementul unui restaurant de succes. Era omniprezent, curățând curtea în așteptarea mușteriilor, îngrijindu-se de micile probleme care apar în orice fel de restaurant, dar făcându-și timp să primească cum se cuvine și să ureze poftă bună clienților. Ne-am așezat la o masă, într-un colț
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
să pun o „eticheta” textelor lui Octavian Curpas, aș scrie pe ea: înțelegere. El are, totdeauna, o privire înaltă asupra problemelor și ceea ce, si cu mult talent literar, ne prezintă, este linia dreapta a lucrurilor (oameni, fapte - orice) - conturul lor, curățat de porozități sau false podoabe. Cine citește recomandarea pe care o face el românului Ligiei Semăn, va citi și cartea pentru că Octavian Curpas ne convinge că, în Funiile dragostei (care - ne asigură el - nu are nimic de-a face cu
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
Kathy avea rude la Sacramento și îmi tot scria „să nu-ți pară rău că stai mai mult la Paris, că aici nu e bine”. Rudele ei erau mai cu puțină carte, și ea ca să își câștige o existență, lucra curățând case. Doamna aceea minunată de la IRC îmi tot spunea: ,,Tu ai un mare noroc. Te duci la o verișoară (Alexandra) care e profesor de matematică (la Northwestern University, Evanston, lângă Chicago) și la un doctor, profesor de medicină. Nu o să
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
prieten. Și eu îmi imaginăm cum el îi duce buchete de trandafiri zilnic. Până într-o zi, când imaginea mi s-a prăbușit brusc, când l-am văzut pe omul de servici dând cu spray cu miros de trandafiri ca să curețe oglinda. Impactul cultural pentru cineva ca mine a fost uriaș. Mi se părea că nu înțeleg nimic din ce văd în jurul meu. Și singura salvare erau Nic și dorința mea de a studia. Pe campusul de la UCLA tineretul era venit
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător. Dar foștii monitori de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le înalțe mai aproape de Domnul și vine Dică sau altcineva ca el cu o poveste urâtă, care se lipește de micile suflete ca un clei mâzgos, greu de curățat cu alte povești frumoase! Așa se întâmpla și cu povestea lui Neghiniță cel șugubăț. În inconștiența sa, Dică povestea zâmbitor întâmplări foarte grave: “Într-o dimineață, Neghiniță n-are ce face și intră în curte la preot. Popa, plecat de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Tudor n-a avut somn în noaptea dintre ani. În prima zi a anului mă întreaba, pe facebook, dis-de-dimineață: „Cu cine votați?” E mult prea devreme, amice, pentru a răspunde la această întrebare! Mult prea devreme! Întâi să vedem partidele curățate de potlogari. Deocamdată sunt trâmbițate angajamente. Peste tot. Și de o parte și de cealaltă a marilor dalmațieni! Lumea știe deja că, la români, angajamentele se iau doar pentru a fi încălcate. Aștept deratizarea de iarnă-primăvară! Să mai are DNA
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
Era prima masă luată în locuința nouă, strălucind de curățenie, pătrunsa de mirosul proaspăt de munte. Pentru că, soțul nu sosise încă, Delia intra pe terasa să verifice dacă florile pa care le adusese de la garsoniera, erau toate, daca nu trebuiau curățate de frunzele uscate. Așeza, în așa fel ghivecele cu flori potrivind soiul, culorile, mărimea. Avea o mulțime de flori și gândea satisfăcută că a făcut foarte bine, aducându-le încă de la plecarea ei după căsătorie, din vechea locuința. Îi atrase
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
a văzut fundulețul zugrăvit cu pasta moale și lipicioasă. Surioara mea a sărit din pat, ținându-se de nas : -Uuu ! Ce mai pute ! Ia-l de aici că mă sufoc ! Ce s-a mai chinuit biata maică-mea să mă curețe !... Însă , dupoă baia fierbinte, am adormit imediat. Un somn profund și fără vise. Sau...poate am visat.. Oare, ce-oi fi visat în noaptea aceea? Nu-mi aduc aminte. Mult mai târziu, când am revenit în satul meu de Crăciun
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător. Dar foștii monitori de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător. Dar foștii monitori de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a ațipit puțin, dar suflarea sa gerul, asprește aerul pentru a curăța microbii adunați din timpul anului, care a plecat în trecut. Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă, musafira așteptată de ceva timp. Încet, încet, pomii s-au albit, crengile
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Hai c-am venit și euuu! - Mălina! Strigară Mioara și Săndel, alergând și ei în calea fetiței. Dar când să ajungă lângă ei, Mălina alunecă și căzu. Când se ridică râzând, hăinuțele ei erau albe și bunica sări s-o curețe, dar Săndel îi spuse: - Nu tanti Ana, nu, lăsați că o curăț eu! Și începu să dea cu palmele peste hainuțele prietenei lui, fâcând să cadă zăpada. Apoi începură toți trei să facă bulgări în pumnii lor micuți și să
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
și ei în calea fetiței. Dar când să ajungă lângă ei, Mălina alunecă și căzu. Când se ridică râzând, hăinuțele ei erau albe și bunica sări s-o curețe, dar Săndel îi spuse: - Nu tanti Ana, nu, lăsați că o curăț eu! Și începu să dea cu palmele peste hainuțele prietenei lui, fâcând să cadă zăpada. Apoi începură toți trei să facă bulgări în pumnii lor micuți și să arunce cu ei, tipând și râzând cât îi ținea gura. Văzând zbenguiala
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște scăunele nu tocmai frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai la o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța Știucî prinseră a curăța peștele. — Mă uit, Măria-Ta, la creștinul acesta, zise spătarul Vulture așezându-se, și mă gândesc că omul poate îndura orice și oriunde, numai să-i dai un petic de pământ, o femeie și-un câine. — Așa este - răspunse Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nespus de bogat, negru, căzând aproape de talie. Fără piaptăn sunt moartă - explică Laura, uitându-se în jur. Unde l-oi fi lăsat? începură tustrei să-l caute. — Nu de alta, dar îl aveam de la Marco Polo și trebuia să-l curăț - spuse îngrijorată femeia. Episodul 153 O TĂMĂDUIRE Căutară așa preț de câteva minute. Piaptănul, vorba lui Leibniz, parcă intrase în pământ. Obosită, atractiva femeie se lăsă să cadă pe ad-hoc-ul divan. — Să nu-l fi uitat aici? - se întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de bunăvoie? Nu mai e ca la-nceput, când omul, de voie, de nevoie, era frate cu turcul. Astăzi lumea ne cunoaște: turc zice și-o ia la fugă. Rămân în urmă numai bolnavii, ologii și trădătorii, pe care-i curățăm. N-ați observat că de când am pătruns noi peste Bosfor, popoarele au devenit mai puternice, mai sănătoase? La căderea Constantinopolului, bizantinul avea înălțimea medie de 1,68 m. Ei bine, după nici două sute de ani, are astăzi 1,72 m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a petrecut. — Știu, și de aceea vă dau cuvântul meu că, dacă se vor îndeplini condițiile puse de mine, nu vor păți nimic. — Și care sunt aceste condiții? — Sunt doar trei. — Și anume? — Prima, să golească puțul, să-l curețe și să-l umple cu apă până la gură. Nici o problemă. A doua? Să nu mai treacă pe aici nici mașini, nici motociclete. Nici în privința asta nu văd să fie vreo problemă. — Vinovații să fie aduși aici, ca să-i judecăm după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]