3,589 matches
-
pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă simt așa...în afară de Andrei. Rose, gata cu romantismele! Trebuie să te pregătești pentru întâlnirea cu Alex. Am făcut un duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit de becul veiozei și, cât ai clipi, mercurul s-a înfierbântat atât de mult, încât termometrul a explodat, așa că Szabi a încasat-o de la taică-su, cu cureaua de la pantaloni, partea cu cataramă, deci faza asta nu mai intra la socoteală, însă ceva-ceva tot era musai să născocim. Știam că dacă nu ne îmbolnăvim până a doua zi, s-a zis cu noi, o să ne omoare în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voi însă ați mâncat deja, așa că acum la treabă, și zicând asta s-a dus la excavator, a scos din spate un pachet mare, aruncându-l în fața noastră, pe jos, na, ia deschideți-l, a spus, pachetul legat cu o curea s-a rostogolit la picioarele noastre, cu toții s-au dat un pas înapoi, nimeni n-a vrut să-l atingă, stăteam acolo, uitându-ne la muncitori, și ei la noi, Traian numai la mine se holba, se uita fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-ne la muncitori, și ei la noi, Traian numai la mine se holba, se uita fix în ochii mei, am văzut cum se linge pe buze, știam că o să-mi zică să iau pachetul, că o să-mi ordone să desfac cureaua, dar atunci deodată Traian s-a întors, și s-a întors și celălalt muncitor, se uitau înspre trotuar, sosise Prodan cel Mare cu țigările, în pas alergător s-a dus la Traian, i-a dat țigările și restul de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta, și a dat cu cotul în ditamai cutia neagră, pe care-o așezase, pe bancă, lângă el, la scârba asta de-acordeon, la asta, mă, a spus, și a mai tras un cot în ea, apoi, apucând-o de curele, a săltat-o pe genunchi, a deschis-o și a scos din ea un acordeon, iacătă, a spus, taică-miu a făcut rost de el și acum vrea să mă scoată de pe șantier și să mă trimită să cânt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră, făcuse rost și de o curea cu care și-o atârna de gât, avea un buzdugan la cingătoare făcut dintr-o halteră, pe antebrațe cele două apărătoare bătute-n ținte de aramă îi ajungeau până la coate, pe lângă buzdugan mai atârnându-i la șold și un ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
alb semăna leit cu al ambasadorului, și arăta destul de fioros, dar tot nu descoperisem încă ce anume îl pune în mișcare pe nenea șahistul, deși m-am uitat și la spinarea lui, nicăieri nu se vedea vreun cablu sau vreo curea de transmisie, era îmbrăcat într-o uniformă ponosită și era desculț, picioarele îi erau lucrate la fel ca mâinile, arăta foarte slab și foarte bătrân, și atunci m-am gândit că poate se mișcă de la sine, poate nici nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca mama să nu-și sorteze propriile haine, ci pe ale tatei, s-ar putea ca tocmai să se uite la hainele tatei, la cămășile, cravatele, pantofii, curelele și costumele tatei. Înainte de asta, niciodată nu ne-atinsesem de lucrurile tatei, nici măcar dulapul lui nu-l deschisesem, nici sertarul de la biroul lui nu-l trăsesem, ca atunci când se va fi întors acasă, să le găsească pe toate așa cum le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și am continuat să lucrăm așa, cu tricourile înnodate peste față, cu toate astea mai aveam în nări mirosul de pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când n-am putut urni din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jumătate dintr-o înghițitură apoi, întinzându-mi-o, m-a întrebat dacă vreau și eu, iar eu i-am spus că nu, și m-am uitat la mâna lui în care ținea sticla și i-am văzut pielea foarte ridată, cureaua maro a ceasului, lată, îi strângea încheietura mâinii, iar în jurul ei pielea făcea pliuri mari, de parc-ar fi fost din hârtie sau de parcă bunicul ar fi slăbit brusc, el a dat din cap, zicându-mi zâmbind că e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea pe sub umeri, agățînd-o de propriul lui harnașament și ridicînd apoi degetul mare În sus: gata de ridicarea cu scripetele. Lucas n-o scăpă din ochi În timp ce urca spre el. Extrema ei paloare, nările lipite, ochii adînciți În orbite, buzele decolorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am ajuns aici, mă privesc cu sinceritate, cât de critic pot. Și regret instantaneu. Era mai bine să nu fi știut. În primul rând, cum ar fi posibil să-i stea cuiva bine cu un halat de nylon ? Înșfac o curea, mi-o strâng în jurul mijlocului și-mi ridic halatul până când e cu vreo șapte-opt centimetri mai scurt, cum purtam la școală. Bună ! spun către imaginea mea din oglindă, și-mi dau nonșalant părul spre spate. Bună, Nathaniel. Bună, Nat. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiecare dată îmi întoarce spatele înainte de a reuși să fac ceva. Încep să tremur din tot corpul de dorință. Mi-a desfăcut copcile de la sutien cu două rânduri în urmă. Mi-am aruncat bikinii. El și-a desfăcut catarama de la curea. Și totuși, totuși, încă mai culegem zmeură. Lădițele sunt pline și grele și mă dor brațele, dar abia dacă le mai simt. Tot ce știu e că îmi zvâcnește tot corpul ; că zvâcnetul a devenit un bubuit ; și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e Ken. E ca un Ken blond. Și acum, că sînt la subiectul Connor, spun lucruri pe care nu le-am spus nimănui niciodată. Lucruri pe care habar n-aveam că le gîndesc. — ... de Crăciun, i-am făcut cadou o curea de ceas foarte drăguță, din piele, dar el poartă tot prostia aia digitală, fiindcă Îi zice temperatura din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
daruri de Crăciun. SÎnt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sînt frumos atîrnate de catarame. Toate gențile sînt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atît de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie. — Ce-i ăsta ? Un șarpe ? E o curea, spun, schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-o mai fi făcînd Jack ? Mă Întorc și-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
local, surghiunit la Dayton, al unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
văd nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Nu vezi că am platfus? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ei nu! BĂRBATUL CU BASTON (Fericit.): Platfus! Pune mâna! Pune mâna acolo. Vezi ce moale e? Parcă e o varză. Acum înțelegi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Desfăcându-și cureaua de la pantaloni.): Și eu am hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Unde ai hernie? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Uite-aici... Aici înăuntru... E rupt totul... Îmi atârnă pe dinăuntru... E ca un pumn de carne care-mi atârnă pe dinăuntru... De ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă dea afară... GUVERNATORUL: Niște scârbe! ARTUR: Au vrut să-mi dea bani! GUVERNATORUL: Nu se poate! ARTUR: Au vrut să mă omoare și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și SOLDATUL BINE ECHIPAT rămâne agățat de chepeng, cu mitraliera la gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană.) ȘI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
felicitat. — L-ai cunoscut, nu-i așa? l-am descusut eu. — Da..., mi-a răspuns Arpad, și regret că la vremea respectivă nu știam ce om important era. — De ce? am întrebat eu. — L-aș fi omorât, a spus Arpad. 4 CURELE DE PIELE... Bernard Mengel, un evreu polonez care mă păzește de la miezul nopții până la șase dimineața, e și el de vârsta mea. Odată, în cel de-al doilea război mondial, și-a salvat viața făcând-o așa de bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
despre Hoess. Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o simplă mărturie. A făcut-o cu propriile lui mâini. Când a fost spânzurat Hoess, mi-a povestit el, cureaua în jurul gleznelor... eu i-am legat-o, și-am strâns-o cât am putut. — Treaba asta ți-a dat o satisfacție foarte mare? m-am interesat eu. — Nu, a zis el. Eram ca mai toți care-au trecut prin acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess și o dată cu geamantanul. De ambele dăți am avut cam aceeași senzație. CAPITOLUL CINCI „ULTIMA MĂSURĂ ÎNTREAGĂ...“ Și eu îl știam pe Rudolf Hoess, comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]