1,338 matches
-
mi-a lipsit, am intrat în panică. Asta a făcut din mine un animal bănuitor, înclinat să fie tot timpul în gardă. Practic, de la unsprezece ani, viața mea a fost o lungă apărare agresivă, o pândă, care a accentuat dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era mai importantă pentru nevoile bunicului meu decât istoria lui Alexandru "Machedon". 3. Când vine vorba de viața pe care a dus-o înainte de Asybaris, doctorul Luca înșiră tot felul de ciudățenii. ― Vin dintr-o lume care avea un singur cusur, băiete, i-a zis el lui Julius. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să știi să suferi, să știi să te abții și să știi să mori. Or, eu nu eram în stare să îndeplinesc nici una din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-i mărturisesc tatei că nici eu nu vroiam să plec ― prin Lisa copiii nu erau consultați când se luau hotărâri în privința lor ―, dar cum primejdia era fixată pentru toamnă, nu mă arătam din cale-afară de tulburat. Acesta a fost totdeauna cusurul meu, de câte ori pericolele mi-au lăsat un răgaz, m-am grăbit să nu le dau importanță, agățîndu-mă de speranța că o întîmplare providențială mă va salva până la urmă. Stăteam cu cărțile în față, în pridvor sau în grădină, ca să fiu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zicea că o durea capul, ziua, din pricina timpului care trecea prea încet, că se pomenea uneori cu sânii îngreunați de dorul meu și că-i era drag până și mirosul transpirației mele. Când am avertizat-o, amuzat, că am și cusururi, mi-a răspuns, însă, cu o ironie: "Dacă ai fi perfect, n-aș avea nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjosește când iubește un bărbat care îi este inferior, că, în mod
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă și apoi mai jos. — Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poziție de a face vreun rău, vom găsi un pretext să-l atacăm și să lichidăm tot arsenalul. Și pe urmă începem să vindem din nou. Henry se gândi la logica acestui argument și nu reuși să-i găsească nici un cusur. Dacă-mi pot permite, continuă Mark, nu-ți stă în caracter să te lași cuprins de greața la modă în privința asta. — A, nu e vorba de mine, spuse Henry. Pe noi ne îngrijorează Ministerul de Exterme și Howe, sentimentalul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai bine de când, ce să mai zicem? Ați vrut lumea, v-am dat-o, acum după ce v-ați bătut joc de ea în chip și fel, tot la noi veniți cu sesizările... Cică avea ea de la bun început nu-ș’ ce cusur, nu sunteți voi de vină, așa a fost să fie... Te pomenești că cereți să vă dea alta mai trainică în loc. Tudorel: Alta? Doamne ferește! Doamne ferește de alta mai trainică! Nu ne căznim destul cu asta, lucrăm la ea vorba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vreau! Bravo!” Colonelul a privit spre locotenentul Făgurel, ceea ce însemna: „Ia comanda, locotenente”! Acesta a făcut câțiva pași în fața formației și a comandat: Drepți! Pentru onor, înainte! Prezentați arm’! Și de această dată, mișcarea celor din pluton a fost fără cusur. Un singur țăcănit! Iar privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
început nici eu nu-l aveam la suflet pe flăcăul acesta. Prea te privea nu știu cum când îi făceai o observație. Îți arunca doar o privire care te plesnea ca o țandără de cremene drept în frunte. Încolo, un executant fără cusur. Și ce trăgător! Am să-l țin lângă mine cu orice preț. Și nici nu știu cum să i-o spun. Da’ ce nevoie e să i-o spun? A priceput-o el încă de atunci de când cu tancurile din liziera de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să fie agricultor iar frate-său, păstor. Urmașii mortului sînt românii. Sigur, era necesară o crimă, asta dă Întotdeauna bine Într-o dramă, și-n definitiv așa s-a născut literatura, dar n-am Înțeles de ce trebuia sacrificat Abel, ce cusur avea, ce făceau În timpul ăsta părinții celor doi, și, mai ales, de ce erau puși copiii să muncească. Ar fi putut, fiind ei primii oameni, chiar dacă aici, jos, pe pămînt, să-și (să li se) găsească o ocupație mai nobilă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele, corectezi, rescrii, recompui Întreaga povestire În așa fel Încît să capete o structură prismatică fără cusur, n-o s-o capete, dar rescrii, Îți gresezi pistolul cu vaselină, e plin de hoți și iese altă povestire, pe care trebuie s-o refaci, ești atent la octave, linii de pauză, spații, puncte de suspensie, corectezi din nou, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aici ar fi putut ieși un Taxi Driver II, unde Iris ajunge avocat, se Îndrăgostește cuc de taximetrist și el Îi Împușcă părinții. Scena cu baia de sînge, petrecută În camera de lucru a fetei, apare ca o justificare fără cusur a deviației spre normal, adică spre școală, a minorei. Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit, cu o terifiantă grijă pentru detalii, mișcări subtile ale camerei În cele mai banale secvențe de pildă aceea unde De Niro Îi telefonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
său protector, care-i atît de bogat și influent și muribund, Sellers cîștigîndu-i pe loc Încrederea și afecțiunea deoarece bogătașul nu Întîlnise Încă un om onest (Melvyn Douglas, premiul Oscar pentru rol secundar), nu mă gîndesc nici la interpretarea fără cusur a lui MacLaine, soția sedusă fără voia lui de omul care cultiva grădina, mă gîndesc la Peter Sellers cînd merge la Înmormîntarea prietenului său; În vreme ce senatorii politicii americane șușoteau Între ei cărînd pe umeri sicriul lui Douglas, oare cine-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
serial de zece ani În apele reci ale lui Discovery, ca să Înțelegem de ce s-a izbit, de ce era un aisberg acolo, În orice caz În Tombstone, acest ceva supraomenesc de kitsch, de artificial, de western, și debordînd de-o fără de cusur lipsă de simț actoricesc - de regizor ce să mai amintesc, sper că l-au mîncat ăia doi cu fălcile lor din filmul cu rechini -, te Întrebi, tot după jumătate de oră de spectacol și un secol de cinema sărbătorit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iertați, domnule profesor, dar mă Întreb dacă putem avea Încredere deplină În nenea Mitru. ― L-am cunoscut foarte bine În toți anii de război pe care i-am făcut Împreună. Are un spirit de observație deosebit. Și de camaraderie fără cusur. Despre această componentă a sufletului uman vei afla mâine seară și În zilele următoare... ― Abia aștept revederea eroilor, domnule profesor. ― Și, pentru ca mâine să ne putem pregăti cum se cuvine pentru eveniment, contravizita o vom face mai devreme... Un apus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totuși? După câteva clipe de gândire, profesorul a răspuns. ― Soluția ne-ar putea-o da nenea Mitru. ― Cum, domnule profesor? ― Mă gândeam să-l trimitem pe el ca „să ne reprezinte”, cum s-ar spune. ― Ideea n-ar avea nici un cusur dacă la mijloc nu ar fi piranda, care vrea să-l vadă În gospodăria ei pe „domnu’ profisoru’ doctoru’”. Și nici acesta n-ar fi baiul, dar, În cazul că nu mergem noi, vine ea. Și... ― Să nu crezi că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
său, lea pus în casa vistieriei dumnezeului său. 3. Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători să-i aducă vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, 4. niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe care să-i învețe scrierea și limba Haldeilor. 5. Împăratul le-a rînduit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
către mine și m-a oprit. Și, oricum, nu te poți sinucide în vis. — Eu cred că da. Oricum, nu poți să mori dintr-odată. Eu, de pildă, eram perfect treaz. Îmi amintesc fiecare mișcare și nu-i găsesc niciun cusur. N-aș fi crezut că o să reușești atât de bine dintr- odată. — Totul a fost dintr-odată, se strădui el să zâmbească. E ceva să mori de două ori în aceeași viață. Cosmina duse taburetul sub masă și se apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
va fi distrusă de către o femeie». Profeția e pe cale să se împlinească.“ Dr. George Ernest Morrison, corespondentul din China al ziarului londonez Times între 1892-1912 „[Tzu Hsi] s-a arătat a fi binevoitoare și chibzuită. Caracterul său a fost fără cusur.“ Charles Denby, trimisul american în China, 1898 „Era o maestră a răului pur și a intrigii.“ Manual chinez (tipărit în perioada 1949-1991) Prolog Adevărul e că nu am fost niciodată maestră la nimic. Râd când îi aud pe oameni spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru abandonarea mea. Se spune că în ultimul timp firea Majestății Sale a căzut pradă capriciilor. An-te-hai a auzit de la un alt eunuc că într-o seară împăratul a chemat șase concubine, una după alta, și tuturor le-a găsit cusur. Le-a dat afară și i-a spus lui Shim că nu vrea să le mai vadă niciodată. Cuvântul „niciodată“ spus de împărat are o mare greutate - femeile au fost mutate din palatele lor și alungate în cel mai îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urât. La început, suspectez că Nuharoo îmi pune la încercare loialitatea. Cu timpul, însă, ea mă face să-mi dau seama că îi fac un favor, căci e genul de femeie care și-ar pierde somnul din cauza celui mai mic cusur în broderia ei, dar nu și dacă cedăm o clauză importantă într-un tratat. Lumina soarelui trasează pe umerii înguști ai lui Nuharoo un contur minunat. Niciodată nu neglijează să se pregătească în vederea unei posibile apariții a Majestății Sale. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Vreau să zic, noi nu ne-am fi cunoscut dacă nu erau ei, așa că Îl Înțeleg. Să-ți mai zic una! Mi-a dat două inele! —Două inele? — Două inele. Unul rotund, de platină, cu diamant de șapte carate, fără cusur, care fusese al străstrăbunicii lui - ăsta e inelul adevărat - și apoi unul foarte drăguț, de trei carate, delicat, cu diamante mici, care e mult mai purtabil. —Purtabil? —Doar nu poți să te fâțâi pe străzile din New York cu un pietroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
autorii mai vechi ori mai noi, cu sau fără aură sau titluri academice, îndrăznesc a afirma că lui Leonid Boicu i s-a făcut o ultimă și mare nedreptate tocmai acolo unde binemerita mai mult, adică în operă ! Aproape fără de cusur, fixând jaloane factologice și interpretative într-un spectru larg al modernității românești și al conexiunilor acesteia cu lumea exterioară, deloc atinsă de virușii ideologizării sau vulgarizării ce transformau adesea păcatul în virtute, într-un cuvânt științifică, opera sa nu a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de superioritatea lui asupra căruței: mare rezistență, mare capacitate de încărcare și, în sfârșit, cel mai potrivit mijloc de transportare pe drumurile noastre (proaste, desfundate pe vreme ploioasă etc.). Se înțelege însă că acest mijloc de transport nu era fără cusur. Rezistența sa, deși mare în comparație cu a căruței, a fost mult slăbită de faptul că era construit aproape în întregime din lemn și, ceea ce ce-i mai important, e că osia era făcută și ea din lemn. Exista o varietate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
firească a exercitării acestei îndeletniciri a fost conflictul cu boierul. Acesta din urmă era interesat, pe de o parte, ca țăranul să aibă bani într-o măsură strict necesară, iar pe de altă parte, ca țăranul să-și execute fără cusur obligațiile sale de clăcaș. Or, transporturile îl „răpeau” pe țăran de la îndatoririle sale față de proprietar. Era, deci, o contradicție de interese pe care boierii au încercat s-o rezolve în favoarea lor. În anaforaua din 2 ianuarie 1805, sancționată de către domnitor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]