1,311 matches
-
sfinției tale, părinte, să vedem ce scrie “Io Radul (Mihnea) voievod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Moldova”, în 1624 octombrie 24: “Cu bun gând și din tot sufletul a binevoit domnia noastră,... am miluit și am întărit această cuvioasă mănăstire a Sfântului Nicolae, ridicată și înfrumusețată de Aaron vodă. Cu privire la această sfântă mănăstire ne-am sfătuit cu boierii noștri și cu... arhierei ai noștri și am trimis până la sfânta mănăstire ce se află la Marea Neagră, zisă de la Sozopole... și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
contrazică pe trimișii lui să cerceteze o pricină... Și hotărârea ce urmează este la fel. Iat-o: “Io Alexandru Ioan Ipsilanti v(oe)voda Boj(ie)iu mil(o)st(iiu), g(o)sp(o)dar(i) Zemli Moldavscoi. De vreme ce cuviosul arhimadrit Dometiianu, ca unul ce are metania sa la mănăstirea de la Halchi, s-au arătat silitor folositoriu și bine chivirnisitoriu pân(ă) acum mănăstirii de aici Aron Vodă, care iaste metoh la Halchi, cum ne-am adeverit domniia me de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
egumenul îi va trimite acolo”. ― După doisprezece ani, adică la 20 august 1776, îl întâlnim din nou pe Grigorie Alexandru Ghica voievod, care confirmă mănăstirii Copou scutirile de dări acordate de alți domnitori. Și drept urmare spune: “Că viind înaintea noastră cuvios... Chiril, egumenul mănăstirii, ne-au arătat hrisoave de la alți luminați domni... de milă și cerșindu... și de la domnie mea să i să înnoiască mila”... Și vodă hotărăște ca “La vreme desetinii să scutească doao sute de stupi,... la vreme vădrăritului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
scrise de “Io Mihai Racoviță voevoda, Bojiiu milostiiu, gospodari Zemli Moldavscoi” la 26 octombrie 1717 merită să le citim cuvânt cu cuvânt. Voi face eu acest lucru, părinte. Iată ce scrie vodă: “Dat-am cartea noastră la mâna sfințiilor sale cuvioșilor părinți călugări ai sfintelor mănăstiri, care sântu închinate la Sfântul și dumnezeiescul Munte al Sinaei, ce se află în Moldova, pentru casa cea părințească a noastră din Iași, dinpreună cu sfânta biserică ce iaste lângă casă, unde se prăznuiește hramul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ierusalimului și a toată Palestina”. ― Cine și cu ce a mai greșit de s-a ales cu “meritul” de a fi blestemat? ― Apoi, aici e oleacă de poveste. ― S-o auzim, dragule. ― În anul 1782 iunie 17, s-a trezit “cuviosul chir Ignatie egumenul sfintii noastre mănăstiri” a Bârnovii - după cum glăsuiește patrieșia sa Avramie - și și-a înștiințat stăpânul “cum că multe părți de moșie și alte danii de ale sfintei mănăstiri s-ar fi înstreinat și acum s-ar fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Închiriere. Procedam cam așa: Închiriam un film și, În spațiul ocupat de avertismentul legal ori de coming atractions, montam un filmuleț al casei de producție Celebrul animal. De pildă: Slide show cu icoane făcătoare de minuni, fotografiate de Sorin În cuvioasele lui pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rigle de calcul, baghete, cifre, schițe, planșe. Paginile ziarului sportiv : comentariul rezultatelor. În fund, vocaliza impertinentă a tranzistorului. A.P. n-ar vrea să-și deranjeze vecinul acaparat de treburi. Contemplă dulapurile gri, care căptușesc pereții, grațioasele planșete, cochet înclinate, colegele cuvioase, grupul strâns, ca în fiecare dimineață, în jurul doamnei Ortansa Mitulescu. Ortansa ascultă, atentă, un Buddha osos, aplatizat, cu umerii largi și fundul lat, figura lată, de carton. Ochii și urechile colectivului ! Mereu la pândă, înregistrând, corelând, fără a sufla vreun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gol-goluț și mut ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui lucru pentru că nu era sigur de nimic. Cine ești tu? stăruie a doua oară părintele. ─ ? Cine ești tu? întreabă părintele și a treia oară, rezemându-se confortabil la picioarele Cuviosului Antonie cu toiagul său de doi stânjeni. Cred că ar fi mai bine să plec. În tinda bisericii, dă nas în nas cu Aurora Martinescu. O salută zâmbind într-un dinte. ─ Izabela Ciortea, ce mai faci? ─ Doamna profesoară! Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mesia, credeau ei, „va veni când poporul va fi sau foarte corupt sau foarte curat”. Nu este deci trebuință ca poporul să se pocăiască înainte de venirea l ui. La Vaslui, sosind în ajunul serbării Ispășirii, oaspeții avură ocazia să vadă cuvioasa ceremonie, care toc mai avea loc. Pentru fiecare bărbat se tăia un cocoș și pentru fiecare femeie, a unei găini, după ispășire. În timp ce se repetau anumite rugăciuni, ei învârteau pasărea vie de trei ori în jurul capului, apoi puneau mâinile peste
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de Sus, necum ozenistic, necum necum. Cutremurat de viziunea apocaliptică și de urmările care puteau să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cere pomenit. Înalt-prea-sfințitul îl oprea ades la masa înalt-prea-sfinției sale și-l ospăta. Și vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de fecioară, tot vinuri cuvioase și cu miroznă rară. Odată, în postul mare pare-mi-se, brodindu-se bunicul meu Gavril (este vorba de muzicianul Gavril Muzicescu n.n.) la masa mitropolitului, adus-a arhondarul, sau cum i-o mai fi zicând, pește. Din vechi știut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
arhondarul, sau cum i-o mai fi zicând, pește. Din vechi știut este că peștele în apă înoată, dar numai în vin se îneacă. Așa-i datina. Și, pentru bătrâni, datina pravilă este. Deci s-a adus Cotnar. Dar fiind cuviosul Iosif Naniescu făptură prea smerită și cumpătat foarte, peste degetul de vin pe care îl avea în pahar și-a turnat apă. Văzând el bunicul Gavril că până și în Cotnar apă toarnă, s-a îndemnat a șugui: Să-mi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Jandarmi Județean Vâlcea 49. "General de divizie Eracle Nicoleanu" pentru Inspectoratul de Jandarmi Județean Vrancea 50. "Regele Carol I" pentru Centrul de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Sinaia 51. "Doctor Aurel Greblea" pentru Centrul Chinologic Sibiu și patronul spiritual Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 52. "Vasile Lascăr" pentru ��coala de Agenți de Poliție Câmpina 53. "Avram Iancu" pentru Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră Oradea. Articolul 2 (1) Se stabilesc următoarele zile aniversare: ... 1. Ziua Centrului Național SIS în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/243476_a_244805]
-
în care Tommaso va fi închis la treisprezece ani și unde va avea parte de ostilitatea superiorilor și de invidia confraților-călugări: Luigi ce repeta mereu aceleași fraze; fra'Taddeo ce-și mișca buzele necontenit ca și cum ar fi mestecat în chip cuvios cuvintele Rugăciunii. Iar la tinerețe, anii de procese în serie: două s-au încheiat cu achitare, dar învinuirile au fost reluate, propuse iarăși cu noi motivații. Desigur, nu prea își dădea silința să-și atragă simpatia acuzatorilor și nici a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
harică cu intercesorii divini. Dacă Dionisie Pseudo-Areopagitul teoretiza o scară a ierarhiei divine, o ierarhie a îngerilor, se poate vorbi și de posibile trepte în revoluția spirituală: treapta mirelui, a pelerinului și a sfântului, toate ipostaze ale curățirii și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta Mânăstire a studiților, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, așează ca o etapă în procesul de primenire, curățirea inimii și a minții 3. Prima sută a capetelor despre făptuire descrise de Cuviosul Nichita Stithatul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta Mânăstire a studiților, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, așează ca o etapă în procesul de primenire, curățirea inimii și a minții 3. Prima sută a capetelor despre făptuire descrise de Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării faptelor prin care se curăță ființa umană de patimi și dobândește virtutea (Capete practice); a doua se va opri asupra contemplării rațiunilor divine ale naturii, care implică "o minte curățită de privirea pătimașă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dogmatică Ortodoxă, 3 vol., București, EIBMBOR, 2003. Stăniloae, Dumitru, Națiune și creștinism, ediție, text stabilit, studiu introductiv și note de Constantin Schifirneț, București, Editura Elion, 2004. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică și simbolică, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2004. Sterian, Paul, Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, București, 1931. Sterian, Paul, Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, Editura Cultura Națională, 1932. Sterian, Paul, Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, București, Editura Casa Școalelor, 1944. Tudor, Sandu, Acatistul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a fost soția lui tata! (Ioan Groșan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, roman istoric foileton) 1.Precizează tema dialogului. 2.Scrie doi termeni din câmpul semantic al familiei. 3.Indică modul de formare a cuvintelor (prea)cuvioase și voinicul. 4.Motivează folosirea frecventă a apostrofului. 5.Transcrie două formule de adresare. 6.Notează titlurile a două texte literare la care fac aluzie personajele. 7.Menționează două caracteristici ale dialogului. 8.Ilustrează două trăsături ale postmodernismului. 9.Descrie
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
opera epică: ascultătorul basmului popular sau naratarul din proza cultă, postmodernistă, mai ales, precum în secvența: Dacă bine ții minte, mărite Cetitoriule - și nu vedem ce tear putea împiedica săți aduci aminte: memorie distributivă ai, cult ești, autodidact devii - pe cuviosul Metodiu și pe mai tânărul frate întru credință Iovănuț iam lăsat în Moldova, ascultând povești la ceas de taină. (Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului); - prezența scenică a unor personaje simbolice/generice care își asumă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur...” Așa se vede lumea din cerdacul casei lui Eminescu de la Văratic, într-un ianuarie fără zăpadă. Vedeți că nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
perpectiva aceasta a familiarizării poetului cu spațiul sacru. Amintesc doar că iconografia aferentă acestui poem (acuarela lui Ary Murnu, de pildă) înfățișează o ruină imensă din zid sau piatră. Este, dimpotrivă, o construcție mică din lemn: „Biserică ‘n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână (...) Drept preot toarce-un grier un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur.” (Ca să fie cari, nu poate fi vorba de ciment sau cărămidă: trebuie lemn; aici se referă la câlții care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sau cărămidă: trebuie lemn; aici se referă la câlții care leagă fresca de peretele cioplit al bisericii). Când compară atât de aplicat sufletul omului cu o biserică - nu se poate vorbi de creștinism la Eminescu? Prin această construcție din lemn „cuvioasă, tristă” bate vântul iar „Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas / Abia conture triste și umbre au rămas.” Urmerază afirmația devenită proverbială: „Credința zugrăvește icoanele ‘n biserici” și textul continuă: „Și ‘n sufletu-mi pusese poveștile i feerici, / Dar de-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Tot aicea să-mi vestiți, / Căci și eu voi să mă duc, / Închinare să-i aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma de sus. Când la Vifleem ,iată, / Steaua se opri de odată. / Mers-a-n fața pruncului, / Cuvioși se-nchină lui, / Smirnă dau cu dărnicie, / Îi dau aur și tămâie..."141 "Căutarea", călăuzită de stea, se transformă în "vânătoare" a unor animale solare ciuta, capra, cerbul sau leul. Într-un timp sfâșiat de forțele întunericului, când soarele este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului său. Ce minunat exemplu de recunoștință! în istoria Bisericii sunt relatate foarte multe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
creștini, să venim ca la însuși izvorul vieții, să venim, deci, cu credință, cu smerenie și cu inima deschisă pentru rugăciune. Biserica este cerul pe pământ, locul unirii omului cu Dumnezeirea, școala care îl învață pe om viețuirea cerească, comportamentul cuvios. Biserica este anticamera împărăției cerurilor; locul mulțumirii și doxologiei obștești înălțate lui Dumnezeu-Treime, Creatorul și păstrătorul a toate, locul unirii cu sfinții îngeri. Ce ar putea fi mai de mândrie și de onoare, pentru noi muritorii, pentru noi care suntem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]