1,517 matches
-
Omucideri, găsi dosarele din 1934, găsi „Atherton, Loren, 187 P.C. (multiplă)“. Trei dosare groase, apoi fotografiile - făcute de doctor Frankenstein Însuși. Copiii fotografiați imediat după dezmembrare. Brațele și picioarele aranjate la mică distanță de trunchiuri. Sub trupuri hîrtie cerată, albă. DÎre de sînge trasate cu degetul În jurul membrelor, roșu pe alb. Desene complicate, identice cu cele din fotografiile porno făcute cu cerneală. Membre desfăcute, la fel cu membrele tăiate ale lui Hudgens. Ed Își prinse degetele cînd Închise fișetul și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
al ploii ce i se părea nesfârșită, aducătoare a potopului ce va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă ridica mai mult capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spirala, cercul, linia nu erau decât învârtejirea nemaipomenit de rapidă a unui punct luminos, viu, care palpita, zbârnâia când pe o traietorie, când pe alta, însă știind de fiecare dată ce face și încotro se îndreaptă, lăsând în urmă o dâră luminoasă diferit colorată ce nici nu apuca să se stingă înainte ca punctul viu și palpitând să fi ajuns totul din urmă și chiar să-și fi întrecut propria urmă, producându-i oricui spaimă, chiar și celui ce ar sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul sus, fulgii topiți pe obrazul ei și picăturile de ploaie alunecau în dâre amestecate cu fard, dar nu-i păsa. Andrei Vlădescu și-a zis că n-ar străluci într-atâta chipul ei dacă n-ar fi fericită. L-a luat cu ea să-i șteargă părul ud și să-l încălzească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai familiei Winshaw. — Desigur... și Tabitha s-a întâlnit într-adevăr cu dumneavoastră acolo, dar ați fost întrerupți de Mortimer, care a crezut că ea bolborosea de una singură în desiș. — Exact. Din fericire, n-a remarcat prezența mea, deși dâra acestui parfum ieftin, dar destul de exotic pentru care am avut întotdeauna o pasiune deosebită - exagerată, s-a spus - nu se putea să nu-i ajungă la nări. În orice caz, n-a avut nici o importanță, pentru că Tabitha și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ochiul, din fotoliile cluburilor de gentlemani, pe pistele de golf duminică-dimineața sau la vânătoarea de potârnichi din weekend. Deși toate băncile comerciale imlpicate fuseseră achitate de acuzația că acționaseră “în urma dezvăluirii improprii de informații“ despre rata dobânzilor băncii, o dâră distinctă de scandal rămăsese în aer, și era adevărat că un număr imens de acțiuni fusese lansat pe piață în zilele (și orele) înainte de anunțul minstrului de finanțe. Pentru Thomas, care devenise director la Stewards în primăvara acelui an, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou, un fragment de unghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seara aceea luna era atît de plină și strălucitoare că nu aveau nevoie de lanterne. Suprafețele erau albe pe fundalul negru. Totul părea fără capăt; fronturile caselor erau plate, ca un decor de scenă, copacii ca niște papier mîché cu dîre de sclipici și vopsea argintie. Nimănui nu-i plăcea asta. Te făcea să te simți vulnerabil, expus. Oamenii se dădeau jos din metrou și-și ridicau gulerele paltoanelor, Își băgau capul Între umeri și se repezeau spre locuri mai Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă, și apoi o luă pe potecă să facă același lucru cu poarta de la grădină. Ambulanța era parcată chiar după ea, iar dîrele albe pe vopseaua cenușie erau luminate de lună și părea că plutește deasupra suprafeței negre-sinilii a străzii. Kay și Mickey o puseră pe Viv jos și deschiseră ușa. Acum o să te punem la orizontală, spuse Mickey. Credem că asta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii uscați, aproape arși de dogoarea focului. — Domnișoară Langrish, zise el... așa cum Îi spusese Înainte; de data asta, Însă, vocea Îi era blîndă, Înnecată și ciudată. Ea se uită la el și văzu cum Îi curg lacrimile pe obraji, lăsînd dîre strîmbe și albe prin funingine. Vedeți? repeta el. Vreți să vă uitați? Își ridicase mîna. În cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct. Își Întoarse capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îndurerată poate fi vocea unei persoane languroase ca ea. Îmi pare rău, eu am ajuns prima, Îi zic, Înfigându-mi piciorul Într-o zebră. — Nu e nevoie să deveniți agresivă, spune ea, zâmbește și se Îndepărtează plutind și lăsând o dâră de Jo Malone Tuberose În urmă. Nu-i așa că e o floare frumos mirositoare? Fără Îndoială. Nu-i așa că-ți vine să o strângi de gâtul ei neobișnuit de lipsit de riduri? Și Încă cum! La casă, vânzătoarea se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puțin cu o furie Înaripată decât cu o fetiță foarte mică și tristă. Simt cum mă dezumflu și mânia mi se transformă În remușcare. Mă Întorc și o giugiulesc, dându-mi Întâi sacoul jos ca să nu mă aleg cu o dâră ca de melc de muci. —Mami, ai văzut clădirea În Paie Stă? — Ce să văd? —Vreau să merg cu tine la În Paie Stă. E la America. —O, Empire State Building. Da, iubito, mami o să te ducă acolo Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu motorul duduind. Nu pot să spun decât: trăiască Hertz și rablele lor de închiriat. Eram atât de fericită cum ședeam acolo lângă băiatul ăsta, încât de-abia am observat că bunătate de pantaloni crem îmi erau brăzdați de-o dâră de ulei cu care m-am pricopsit când Dave m-a ajutat să urc în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai încolo, Dave a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Să înoate ore în șir, să lepede în apă tot noroiul în care se înveșmântase de ani de zile. Când ieși din apă chiar aruncă o privire cercetătoare spre bazin, să vadă dacă se observă ceva în urma ei, ca o dâră vâscoasă de mâl. Nimeni nu părea să vadă nimic, în afară de ea, care observa tremurul întunecat, prelung și subțire al apei și îi auzea zumzetul surd. Fata de la recepție îi zâmbi și îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre e plaja și vor muri oricum asfixiate pe nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și își suflecă mânecile cămășii, hotărând: Ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Am să te ajut eu să te implici, își argumentă el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Tătuc al popoarelor, ca și cadavrul expus admirației nețărmurite a mulțimilor, nu-i păsa de impresia maselor, așa că-și dădu drumul, ferindu-și ghetele, prin fente à la Garincha, de jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
blondul gonflabil, că vânătorii aceia primitivi reușesc să-și ascundă de minune urmele trecerii lor. Așa am văzut eu într-un film cu Piele roșie ăla, Winnetou: se întorcea cu o măturică de ramuri și dădea în dreapta și în stânga peste dâra lăsată de ceilalți fârtați din neamul lor de hoți... Puteai, apoi, să te zgâiești mult și bine, că nu se mai observa nici atâtica. Pe unde ștergea Winnetou, aleluia! Nimic nu mai găseai: nici un firicel de urmă nu mai rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vegetale ale furnicilor, care, atârnate de tavan, își așteptau mușteriii. Însoțit de o tânără furnică, având ochi înguști, de cobalt albastru (o raritate la aceste vietăți din Ordinul himenopterelor), greierele-viorist porni, fierbând de mânie, în căutarea fugarilor. Luându-se după dâra de țigări scumpe, fumate numai pe jumătate de cosașii-verzi și aruncate pe caldarâmul spălat de cu seară, depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care supraveghează acțiunea dând ordine în dreapta și stânga. Din noapte, apare Petr Stefanik, adjunctul său și totodată medicul grupului. Un tip masiv, cam la patruzeci de ani, cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Fața neagră din cauza fumului, este brăzdată de dâre de transpirație. Peste scurta de cojoc ce își pierduse culoarea inițială de-a lungul timpului, poartă două cartușiere încrucișate pe piept ce îl fac să arate precum un revoluționar mexican. Ce pierderi avem, Petr? Patru morți. Trei răniți. Cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]