1,346 matches
-
care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa au murit demult, cu siguranță, iar copiii lor vor fi uitat limba română. Sunt americani acum. Boston Văd, pe stradă, saci de plastic plini cu haine și aflu că "sunt lucruri dăruite celor care au nevoie de ele". Fac ochii mari, însă, când aud că, în prealabil, hainele au fost date la curățat, multe având atașat bonul de la curățătorie! America poate trece de la o indiferență atroce la mărinimii înduioșătoare. Cu mobila scoasă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cunoscută ca Legea Atracției. Încetați să mai gândiți rău despre cei din jur, despre faptele și vorbele lor, prin gândurile, vorbele voastre îi influențați în rău. Le faceți nu numai lor un rău dar ȘI DUMNEAVOASTRĂ ÎNȘIVĂ! GÂNDIȚI BINE ȘI DĂRUIȚI OAMENILOR NUMAI LUMINĂ ȘI IUBIRE. IUBIȚI PE TOȚI OAMENII! O să-mi spuneți că e greu, știu. Este adevărat. Cum, veți zice, pe ăla nu pot să-l văd în ochi, mi-a făcut cutare, mi-a spus cutare, sunt în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sunt hoinar... Prin prefaceri fără sfârșit, de-nceput, Cum am vrut, cum n-am vrut... Va mai fi o zi sau o seară, Un răstimp, dintr-un timp ce nu-l am, Ca un stins epitalam... O apă, ori pământ dăruit să-ncolțească, O plantă încetul să crească... Ori noaptea-n adânc, mușcată de lună, Doar floarea aceea...de mătrăgună... Un suflet rebel cătând adăpost Probabil c-am fost, sau poate...n-am fost...
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
buze, Iar miezul nopții, în sacou de gală, Să ne ascundă, darling, printre frunze. Ioana VOICILĂ DOBRE Liniștea sufletului Doamne, nu mi-ai spus cât să urc când ai pus în mine zborul și câte râuri voi naște, din lacrima dăruită! Darurile Tale au împletit drumul spre mine și liniștea sufletului am primit odată cu ele. Zbor înalt Locuiesc în cuvânt și zborul e limba pe care o înțeleg cel mai bine. Aripi colosale întind să cuprind zarea albastră a poeziei pământului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului meu de un ghețar, Okurina mototolită, în fața lui sicraN, laptopul, floarea-soarelui și celularul Pulcheriei, o carte pentru copii, intitulată "Darurile Mării", și "Povestea Poveștilor" a lui Creangă, într-o ediție îngrijită cu ilustrații. Și fiecare dintre oaspeții mei țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru care Henry se simți dator să Îi administreze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rugarea spusă vouă. Nu bunătăți cari se trec în pripă "Să îi menească sfânta voastră gură, Nu bunătăți supuse la risipă. "Puternici, mari, frumoși atâția fură, "Înțelepciuni, comori le-ați dat multora "Și toate, vai, cu vremea se pierdură. "Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume " Ca să răsar-asupra tuturora... Atunci la ruga ne-nțeleptei mume, Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă: Știi tu ce dar îi cei și știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și eu, nu vezi?! Tu nu știi că inainte să adoarmă, părinții fac prostii?! Nimic nu știi! Ajuns În acest punct al căsniciei, lui Va Începu să nu-i mai placă jocul și un simț În plus cu care era dăruit Îi șoptea: Ai grijă că nu este frumos, nu face prostii că-ți taie popa limba!, parcă o auzea el pe bunica Ileana spunând și Îi veni În minte vorbele pe care i le spunea lui Ionel când pleca noaptea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mica asistență, un mod de a mulțumi a lui Va și un semn al „maturizării” sale. Sau poate era răsăritul unui principiu și mod de a fi al viitorului om: Oferă gratis și mulțumește pentru tot ce primești, meritat sau dăruit! Se prefigura o noapte senină și un cer plin de stele. Va traversa curtea prin iarba verde, grasă și curată, Ochenoaia nu lăsa păsările să pască prin curte și a dorit să viziteze „casa mare”. A mers În fiecare din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
isprăvit fraza, Astaghfirullah se îndrepta deja spre ieșire, șchiopătând și mai tare din pricina mâniei, iar buzele lui rostind aceste vorbe cumplite: „Oare despre noi a spus Dumnezeu în Cartea Sa: Sunteți neamul cel mai bun care le-a fost vreodată dăruit oamenilor?“ * * * Chiar în seara adunării de la Alhambra, Granada întreagă aflase tot ce se spusese acolo. Atunci a început încercarea cea dură a așteptării, cu partea ei zilnică de zvonuri, toate învârtindu-se în jurul unei teme unice și deznădăjduite: care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă în formă de pară. Odată recitat poemul, m-am aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr de cămilă, apoi m-a poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Marii Recitări, fără să mă bâlbâi și fără să schimb nimic. „Spuneți: Credem în Dumnezeu și în ceea ce ne-a fost trimis din Cer nouă, în Avraam și în Ismael, în Isaac, în Iacov, în cele douăsprezece triburi, în Cărțile dăruite profeților de către Domnul; nu facem deosebire între ele și suntem musulmani, supuși voii lui Dumnezeu.“ * * * Am părăsit Mecca după o lună, care s-a scurs mai repede decât o noapte de dragoste. Ochii îmi erau încă plini de tăcere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri de ciocan. Avea o sclavă supusă și dăruită, dar nu-i fusese de ajuns asta. Voia o femeie Îndrăgostită, o amantă, o soție; pe cineva care să se culce cu el din tandrețe, dorință sau abnegație. Începea așadar să se comporte ca oricare alt bărbat, care pe deasupra mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vine cu alai de obiceiuri și tradiții. „Casa părintească” - răbufnire tandră, nostalgică, emoționantă. Iată, o descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre casa părintească. Preferă să lase să mai treacă ceva timp, poate se mai deprinde cu ideea. Apoi se gândi și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu ca pentru 59th Street. După petrecerea de divorț, Sanford Îi dăduse lui Lauren toate detaliile privind butonii pe care Îi voia. A spus că erau „mama tuturor butonilor Fabergé“, dăruiți țarului Nicolae de către mama sa, Împărăteasa văduvă, cu prilejul Paștelui din 1907. Erau În formă de ou, smălțuiți cu galben, iar În mijloc era lucrată, În filigran de aur, coroana imperială. Perechea autentică de butoni avea pe spate un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și freacă ? Cunosc o groază de românce la Paris care nu spală covorul pe gazonul din fața casei în fiecare duminică. Pe de altă parte, nu e greu să regăsești în această întîmplare pathos-ul bunei gospodine de la țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii casei. Poate că femeia din poveste chiar dorea să le demonstreze noilor săi vecini francezi că ea e gospodină, că e curată, adică nu ca „ăia”, știm noi cine... Singurul lucru cert și care putea fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Podului Vechiu, cu cât loc au acele două dughene”... Drept urmare, vodă întărește stăpânirea de către mănăstirea Adriano a acelor două dughene și locul din jur. Întrebarea care se pune este simplă: unde e dugheana lui Iane Hadâmbul, cumpărată de la Gheorghiasa și dăruită mănăstirii Adriano la 20 ianuarie 1681? ― Asta, însă, nu ne împiedică să mergem mai departe, părinte. Și avem a afla un lucru nou. ― Sunt numai urechi, fiule. ― La 22 octombrie 1683, găsim: “Adecă eu, Ștefan Radul vodă. Fac știre cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
1683, doar în 30 de zile, a existat o altă biserică, zidită de Ștefan Tomșa voievod. ― Documentele studiate sunt pline de scutiri de toate dările acordate de voievozii Moldovei mănăstirilor închinate locurilor sfinte. ― Până și o biată pivniță ca cea dăruită Sfântului Mormânt de un oarecare Avrămachi, fiul lui Avram negustor și nepot al lui Iorga vameș. ― Da, sfințite, le scutea, fiindcă, într-o pivniță din acele vremuri se vindeau băuturi, iar vodă - Constantin Cantemir, în cazul de față - la 28
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sava. ― De ce spui asta, sfințite? ― Fiindcă la 15 martie 1615 Costantin, fiul lui Manole și al Măriicăi, recunoaște mănăstirii Sfântul Sava din Iași dreptul de a stăpâni trei fălci de vie cu crame, vase și grădini, din Dealul lui Iepure, dăruite mănăstirii de mama lui și de el. ― Apoi, ai dreptate, părinte, fiindcă tot la 15 martie 1615 mănăstirea Sfântul Sava cumpără o vie cu “optuzeci de taler(i),... căci c-au fost vie proastă și părăsită” - cum spune vânzătorul Pântea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Țițu. ― Uite că de această dată, la 12 aprilie 1619, Gașpar Grațiani voievod întărește mănăstirii Sfântul Sava din Iași stăpânirea a șase familii de țigani, între care și “Țițul cu țiganca lui și cu copiii lor”. ― Șirul viilor și livezilor dăruite mănăstirii Sfântul Sava din Iași nu s-a sfârșit încă, părinte. Nu mai departe de 25 iunie 1621, când Stati telal și soția sa Avga dăruiesc mănăstirii “2 fălci cu livada care este <acolo>... pentru pomenirea părinților noștri și a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-a dovedit, și flacăra șovăielnică. Ar trebui poate păstrată o opinie cumpătată despre rolul, pe nedrept ignorat, al artiștilor mediocri ? Ale căror existență și mici îndrăzneli și abuzuri fulgeră brusc și despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată, împotriva ei înseși, a delăsării care ar fi vândut-o nu doar dușmanilor, ci dușmanului care zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-al unei deznădejdi elementare. În celula umedă, obligată să se descopere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scăpare, fie ce-o fi ! Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]