139,825 matches
-
-Aha, se trezește și prietenul dintr-o amorțeală bahică, acum pricep eu de ce în celălalt reportaj constănțean profesorul zâmbea angelic în timp ce elevii își modificau notele în catalog - știa, sărmanul dascăl, ce karatiști crește la sânu-i școala din urbea lui Ovidiu! Da' și ce băieți precoci avem, domnule! N-ai văzut gesturile obscene pe care le făcea un elev din Slobozia în spatele profesoarei ? -Nu... -N-ai văzut - ești repetent! De-aceea, bade, eu cred că, încet-încet, cu generația care vine, se va rezolva
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
încet-încet, cu generația care vine, se va rezolva și problema demografică la noi... Ehe, ce știi, tu, pretenarule! Tomis, Ovidiu, Dobrogea, Bărăgan, drept că, deocamdată, sub troiene, dar e un semn care prevestește un an cu producție record de ciulini... Da, poate că de aceea, în plină conferință de presă televizată, dedându-se la un dribling verbal-metaforic, domnul președinte Traian Băsescu n-a trimis-o pe fosta vecină de P.D., deputata Lavinia Șandru, la curățat de zăpadă în Piața Trandafirilor din
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
gură. Nu am reușit. Femeia a rîs și a mîncat singură bucata de pîine. Unghiile mele cresc încă, probabil și unghiile de la picioare. Știu pentru că una din femei mi-a spus: Ai unghii așa de lungi că-mi faci silă. Da, de acord. Dar nici una din femei nu-mi taie unghiile de la mîini. Unele femei ar trebui totuși să-și amintească în părțile lor moi de degetele mele. Dar oricum mi-e egal; nu-mi mai folosesc degetele, nici picioarele. Odată
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
sunt belea rău amândouă" (daciaclub.ro ); "este unul dintre cele mai belea jocuri" (computergames.ro ); "jocul ăsta e prea belea pentru țăranii din Romania... Cel mai belea joc !" (warzone.ro). Se remarcă asocierea contrastantă dintre cuvîntul popular și prefixoidul neologic: "da e super belea jocu, n-am ce zice" (computergames.ro); "mi-am adus aminte de stalagmitele și stalactitele super belea din peșteră" (forum.apropo.ro). Calitatea primară de substantiv îi permite să intre și în construcțiile de superlativ expresiv cu
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
supravegheată de Celebrul Animal" și aflată abia la numărul 2, am reținut doar interviul cu Catherine Millet, aici în postura de teoretician al artei contemporane: "Nu cred că mai putem vorbi astăzi despre o întoarcere în trecut - în anii �80, da, dar nu azi. Necesitatea privirii retrospective aparține anilor �80. Am putea spune că anii �60-'70 au fost încă anii avangardei, ai proiecției în viitor, poate că în anii �80 era necesar să mai privim înapoi. Astăzi trăim doar în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
că sfârșitul va fi "în coadă de pește". Prestația actoricească e onorabilă, cinematografia și montajul la fel, dar ultimul are un moment de inventivitate defazată, inadecvat restului lungmetrajului. S-a spus că regizorul are un al șaselea simț pentru detalii. Da, când e vorba de decoruri, de micile contraste de apartament, dar acest comentariu se făcea și despre Greenaway. Or, regizorul și co-scenaristul Alexander Payne e la o distanță de ani-lumină de predecesorul său. Oricum, regia funcționează în acest film ca
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
autocinismele ce, prin complementaritatea lor sacrificială, compun alibiul moral al vînătorii celor dintîi: Culegînd ici și colo cîte un fragment, prin practica alegerii cireșelor din castron, ies cumva la socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori: "Handicapați celebri au scris aforisme extraordinare. Din fericire ale mele sînt modeste". Sau următoarea scenă caustică a marginalizării date odată pentru totdeauna, în chiar momentul iluzoriu izbăvitor al evenimentelor din decembrie '89, rimînd sonor cu "lipsa de
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
am de unde să știu, pentru că habar n-am cum funcționează SRI-ul și nici n-am văzut ce fel de rapoarte i se trimiteau lui Ion Iliescu sau celorlați mahări pesediști. Că dl Timofte a fost adeptul stilului silențios, asta da, e adevărat. Tocmai din acest motiv, ar fi util să aflăm ce l-a transformat în personajul imprudent care, de-o vreme încoace, trâmbițează vrute și nevrute. Înainte de-a încerca să ghicim motivațiile gureșeniei actuale a d-lui Timofte, să ne
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
bună casă de discuri"! Le lipsesc platformele de lansare cu tot ce comportă ele azi: edituri puternice, agresive, reviste de ținută, radio și tele cu accente culturale susținute, ample, curente de opinie, critici de direcție etc. O să spuneți: și bani! Da, și bani, e adevărat! Dar... când ai un poet ca Ion Mureșan - un exemplu printre altele, nu foarte multe! - e admisibil oare ca acesta să fie cunoscut doar de cercul cam îngust al microcosmosului nostru literar, de câteva mii de
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
poate stabili o regulă de citire: e suficient să comparăm SAI: sai cu MAI: me-a-í. În evitarea unor "citiri legate" ar putea conta dorința de evitare a omonimiilor suplimentare. După cum, în alte cazuri, asemenea omonimii sînt chiar dorite (Alianța DA - da; poate că o intenție de semantizare se reflectă și în sigla PUR?!). Din punctul de vedere al formării unor cuvinte noi prin abreviere (acronime), s-a observat că nu e o diferență semnificativă între pronunțarea integrator silabică și cea care
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
poeme publicate doar în reviste (De gramatica, scris în 1958 și apărut în Contrapunct, în 1990 și Autopoem, foto-poezie din 1938, "în colaborare" cu Tedy Brauner, publicată în Almanahul literar în 1970) și cu alte două, Drumețul incendiar și Vasco da Gama, primul ignorat, de la volumul de debut încolo, iar al doilea modificat semnificativ în toate reeditările. Ordonate pe o axă de timp, ca în orice antologie, poeziile nu sînt totuși de citit "istoric". Înșiruirea lor cea adevărată nu e cronologică
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
tînăr de aer/ într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tînăr). O asemenea intemporalizare e necesară pentru a jalona altitudinea poeziei care simte nevoia lăuntrică de-a se identifica cu sine însăși tocmai pentru a putea da glas convingător fondului său moral intrinsec. Exterioritatea se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura adîncurilor ontologice. Drept care, actul liric, deși raportabil în chip nu o dată casant la un timp anume, respinge
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
asemănările, aerul de familie nu conduce la identitate, la uniformitate. Marginalul, persecutatul nu devin automat echivalenți cu un evreu, dar există unele asemănări între condiția lor și aceea a evreului, și el adesea marginalizat (...) Unicitatea admite sau exclude comparația, relația? Da, le exclude, dar numai în cazul lui Dumnezeu: el este unic și, deopotrivă, incomparabil cu creatura. Antisemitismul este unic în alt sens: nu e incomparabil, e doar ireductibil (...) Comparațiile, relațiile sînt nu numai posibile, dar devin chiar dezirabile. Altminteri antisemitismul
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ori de câte ori recurgem la un model, altele sunt variațiunile." Altfel spus și mergând mai departe, nu sentimentele, emoțiile sau ideile constituie obiectul unui plagiat, ci întrebuințarea lor cu exact aceleași cuvinte cu care au mai fost folosite. De pildă, Pierre Menard... - Da știu, scrieți despre el ori de câte ori aveți ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi fost, oare, ochii minții lui Borges mai ageri decât privirea dvs. drăcească? am exclamat eu cu impertinență oarecum
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
o parte din substanța pe care le-am dat-o. Un semn, inefabil, al relației speciale dintre noi. Care îmi dă siguranță. C.M.: Este Saludos o pledoarie pentru libertatea individuală, pledoarie transpusă în fascinantele călătorii ale lui Sey Mondy? Dacă da, cum putem noi, oamenii reali, prinși în mecanismele sufocante ale societății actuale, dobîndi libertatea individuală? A.E: Sey Mondy este, așa cum se consideră, cel mai liber om de pe planetă. Nu are cheie, la propriu. Nu are un spațiu în care
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
își arogă dreptul de a vorbi în numele nostru. Einstein are o fotografie cu limba scoasă. Cred că este simbolul acestei lumi în care nu poți decît să dai cu tifla... S.G.: Vorbeați despre posibila contradicție dintre seninătate și nebunie! B.N.: Da... Nu mă interesează evenimentul-scandal cotidian, nu mă implic în istoria zilnică, mă preocupă perioada scurtă sau lungă a istoriei în care se manifestă ciclurile timpului... Istoria nu are sens și nu merită nici să căutăm "sensul nonsensului". Ciclul istoric - mare
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
plină de echivocuri pe care l-am dezvoltat în multe discuții anterioare, am întrebat-o: "Și cum vă înțelegeți cu profu' de sport? Parcă aveați, în vară, pe altcineva. Îmi închipui că domnul din Arad e plin de vigoare!" "O, da, e foarte potent!", percutează ea imediat. "Păcat doar că nu poate veni mai des. Ajunge la Timișoara doar când mai scapă și el din laț... Dar ne distrăm tare fain, râdem, glumim, mâncăm, bem. Sunt foarte fericită cu el!" "De ce
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
interesat. Dimpotrivă. Amândoi au fost foarte sensibili unul la reacțiile celuilalt. Între ei era o relație mult mai complexă decât antipatia. A fost o ingratitudine răspunsul violent al lui Camil Petrescu? În principiu - nu, dar prin unele din excesele lui - da. Camil Petrescu are în vedere numai Memoriile lui E. Lovinescu, ca țintă directă, dar își extinde de aici contestarea asupra întregii personalități a criticului. Cea mai mare parte a răspunsului camilpetrescian este ocupată cu denunțarea mecanismului de ficționalizare a memoriilor
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
parte! O, acele perfect regizate coșmaruri pe care elevate personalități le "aștern" pe hârtie, mascată aluzie la nesuferite fețe ale realității, dacă nu calea dreaptă spre noi genuri ale artei, în tot mai reușita izbândă a acesteia la capitolul necomunicării. Da, câte nobile firi de către viață înșelate, de către comunitate dezamăgite, de propriul trup trădate nu și-au scos pârleala speculându-și franc coșmarele în nemuritoare opere, aducătoare de fotolii academice, de acea bunicică stare materială pe care capodopera premiată o produce
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
ce mânca în picioare, lângă șofer, dintr-un pahar de plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin ai?" "- Niciodată nu plec fără el", am răspuns întrucâtva ușurat. "- Atunci e'n regulă. Ești valabil." "- Valabil la ce?". "- Ca să votezi, ce naiba? Nu te urcași, ca și noi, la sediu?" Dădui din cap afirmativ. Era mai bine să nu
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
care bucură pe toată lumea. Dar în umbra cortinei închise au rămas nerezolvate teatral scena cimitirului (unde se aude vocea Comandorului acolo îngropat) și - pe cale de consecință - tragedia finală: vizita Oaspetelui de piatră. Sunt pilonii de rezistență ai libretului lui Lorenzo da Ponte.
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
se naște firesc din jocul celorlalți și care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la cote remarcabile. Mă uit pe geam. Ne apropiem de capătul cursei. Geamurile sînt complet aburite acum. Ce idee, ce călătorie, ce lumi! Cîtă ironie! Și a sorții... "Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar arătînd răsăritul. Așa să mă prindă sfîrșitul. Nici mai, nici chiar, nici prea
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
istorice, influențe politice. În termenii de bază, miturile istorice se echilibrează: darea e o formație internă, dintr-un cuvînt de bază moștenit din latină, dajdia e de origine slavă, iar birul a fost explicat prin maghiară (în Dicționarul limbii române, DA, cf. DEX), prin slavă sau prin turcă (Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române). În terminologia veche, de mult ieșită din uz, sînt și alte împrumuturi - din slavă (deseatină), din grecește (mortasipie) etc. Modernizarea aduce neologisme, prin franceză (taxă) și prin
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
știu dacă nu greșesc, dar am făcut odată o socoteală, și-am descoperit că din zece oameni care-mi scriu, șapte sînt femei și doar trei bărbați. Cumva, cărțile mele au puterea de a cuceri. L-ai citit pe Federman? - Da. - Și ești de acord? - Da. - Dar să știi că nu e șarm. Îți spun eu ce e, pentru că nu trebuie să înțelegi greșit. Cînd citești o carte, un roman de Federman, auzi o voce; cînd citești alte cărți, silabisești cuvinte
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
am făcut odată o socoteală, și-am descoperit că din zece oameni care-mi scriu, șapte sînt femei și doar trei bărbați. Cumva, cărțile mele au puterea de a cuceri. L-ai citit pe Federman? - Da. - Și ești de acord? - Da. - Dar să știi că nu e șarm. Îți spun eu ce e, pentru că nu trebuie să înțelegi greșit. Cînd citești o carte, un roman de Federman, auzi o voce; cînd citești alte cărți, silabisești cuvinte și nu auzi nimic. Cuvintele
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]