1,345 matches
-
o chestiune pe care o putem numi externă: datarea tardivă a majorității textelor care se referă la cult (Ex 40-48; Deuteronomul, Dtr, „sacerdotalul”, Cronicarul), fapt constatat și în analiza preistoriei și istoriei poporului lui Dumnezeu; în plus, pare imposibilă problema datării și evaluării celorlalte izvoare, precum unele fragmente profetice, Psalmii și textele sapiențiale, în jurul cărora, deși există un consens de principiu (cu unele excepții) asupra datării postexilice, dezbaterea este departe de a ajunge la concluzii irevocabile. c) Constatăm foarte des deosebiri
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
constatat și în analiza preistoriei și istoriei poporului lui Dumnezeu; în plus, pare imposibilă problema datării și evaluării celorlalte izvoare, precum unele fragmente profetice, Psalmii și textele sapiențiale, în jurul cărora, deși există un consens de principiu (cu unele excepții) asupra datării postexilice, dezbaterea este departe de a ajunge la concluzii irevocabile. c) Constatăm foarte des deosebiri importante între conținutul, restrâns, databil înainte de exil și masa mare a izvoarelor mai recente, ceea ce dovedește că, în Israel, cultul nu a fost dintotdeauna la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
suprimarea sanctuarelor locale, totul este centralizat la Ierusalim; și în cazul samaritenilor se poate constata un proces asemănător. În orice caz, Paștele, unit inseparabil de sărbătoarea Azimelor, continuă să-și păstreze caracterul eminamente familial. 10.3. Calendarul Mai rămâne problema datării și a calendarului. Am văzut că Paștele se celebra în noaptea (probabil cu lună plină) zilei de 15 nîsăn (vechiul ’ ăbîb), considerând că ziua începea pentru evrei din seara precedentă (pentru noi noaptea dintre 14 și 15 a lunii), fiind
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
găsim interesant un fragment din papirusul numit „pascal” din Elefantina (Cowley 1923, Nr. 21, p. 60), datat în anul al cincilea al domniei lui Darius II, regele Persiei, adică anul 419 î.C. Între altele, importanța sa rezidă în chiar datarea sa precisă, atestându-ne practica de atunci, de la sfârșitul secolului al V-lea, a acestor sărbători, în vreme ce datarea altor fragmente, oricât s-ar discuta, va fi mereu problematică și aproximativă. Din păcate textul are lacune considerabile ce pot fi restaurate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
anul al cincilea al domniei lui Darius II, regele Persiei, adică anul 419 î.C. Între altele, importanța sa rezidă în chiar datarea sa precisă, atestându-ne practica de atunci, de la sfârșitul secolului al V-lea, a acestor sărbători, în vreme ce datarea altor fragmente, oricât s-ar discuta, va fi mereu problematică și aproximativă. Din păcate textul are lacune considerabile ce pot fi restaurate în parte cu ajutorul multelor paralelisme și repetiții. Din fericire cea mai mare parte a datelor și a celorlalte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
probabil la sfârșitul său. Deci, pe bună dreptate, aceste două sărbători pot fi așezate în contextul marilor sărbători de toamnă. b) Izvoarele biblice concordă asupra faptului că sărbătoarea recoltei dura o săptămână (Dt 16,15; Lev 23,14). Dar în ceea ce privește datarea exactă ne confruntăm, ca și în alte cazuri deja examinate (cf. 10.2.c), cu importante și uneori insurmontabile dificultăți. Dacă plecăm de la premisa că, din rațiuni evidente, o festivitate agricolă nu poate avea o dată fixă datorită caracterului său mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
calendarul lunar oficial fixându-i-se data în noaptea cu lună plină care urmează după exact șase săptămâni de la celebrarea Paștelui și a Azimelor. Unicul contra-argument al acestei explicații este discreția izvoarelor. c) Iată însă ceea deducem din izvoare: imprecizia datării sărbătorii se datorează, în mare parte, tocmai caracterului său agricol care trebuia să permită o anumită flexibilitate în stabilirea cronologiei. În Ex 34,22 data este stabilită „la întorsul anului”, în ebraică tĕqûfat haššănăh (rădăcina năqaf „a întoarce”), adică la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se ajunge la datarea în secolul al IV-lea î.C. Sărbătoarea nu are o importanță deosebită în Mișna, deși afirmă că era celebrată în mod regulat; același lucru îl atestă și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se ajunge la datarea în secolul al IV-lea î.C. Sărbătoarea nu are o importanță deosebită în Mișna, deși afirmă că era celebrată în mod regulat; același lucru îl atestă și tratatul Mĕgillăh dedicat Cărții Esterei. d) Est 9,17 ș.u. ne
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că ritualul ar proveni în întregime din acestea (nu întâmplător, conform 1Reg 8,1 ș.u., templul lui Solomon a fost inaugurat la începutul toamnei; cf. 6.2.b). În rest, conține unele elemente care ne permit să afirmăm că datare sa este probabil mai veche (cf. Ps 30; Ag 2,15-18; Zah 7,1-8; și după unii, Ier 36,9 care menționează că este celebrată în luna a noua și este însoțită de un post). Există indicii ale celebrării sale
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
textul este deteriorat și unii comentatori îl citesc mašḥît, „exterminator” (cf. Is 66,22 ș.u.). În Ez 45,17 „principele” trebuie să ofere în această zi un sacrificiu special (cf. Is 46,3). c) În stadiul actual al cercetărilor, datarea acestor texte, Dtr și profetice, pe care tradiția biblică le prezintă ca anterioare lui Ezechiel, este ipotetică, astfel că singurul punct de plecare relativ sigur îl constituie cele două texte citate din Ezechiel. Le vom analiza mai întâi pe primele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
2,11-14 Paul scrie că l-a dojenit pe Petru pentru că, după ce a mâncat cu păgânii, apoi s-a ferit și a stat deoparte. Un alt precept, care deosebește ebraismul, interzicea consumul de lactate împreună cu orice fel de carne. Chiar dacă datarea sa nu este sigură, e vorba de o interzicere relativ recentă în comparație cu celelalte. Are la bază porunca biblică din Ex 34,26 și Dt 12,21: „Nu vei găti iedul în laptele mamei sale”, probabil o uzanță atestată în Ugarit
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
interpretare, datorate stării fragmentare a documentului, complexității limbii sau ambelor motive. Chestiunea că publicarea anumitor texte ar putea deranja credința creștină este o prostie, susținută în speranța de a vinde lucrările despre acest subiect; același lucru este valabil și pentru datarea textelor în perioada originilor creștine, toate probele (caligrafice, materiale, carbon radioactiv C-14) contrazicând această părere. 17.3. Samaritenii În iudaismul mijlociu coexistau și alte grupuri, între care primul era constituit de samariteni (Crown 1989); aceștia au supraviețuit până astăzi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a început calendarul pe data de 1 ianuarie, pentru a se potrivi cu anul roman.) Anul următor era 2 anno Domini, iar următorul, 3 anno Domini și așa mai departe. Astfel au fost înlocuite cele mai folosite două sisteme de datare din acele vremuri. Însă exista o problemă. De fapt, două. Pe de o parte, Dionysius a determinat greșit data de naștere a lui Cristos. Sursele concordă atunci când spun că Maria și Iosif au fugit de mânia regelui Irod, deoarece Irod
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
noul calendar. Cartea a avut un succes fenomenal, dar îi lipsea ceva fundamental. Beda și-a început istoria de la anul 60 î.Cr., cu 60 de ani înainte de anul de referință al lui Dionysius. Nedorind să renunțe la noul sistem de datare, el a extins calendarul lui Dionysius înapoi. Pentru Beda, care, de asemenea, nu era la curent cu numărul zero, înainte de anul 1 d.Cr. venea anul 1 î.Cr. Lipsea anul zero. La urma urmei, zero nu exista pentru Beda. La prima
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
clar poziția Modernilor (Corneille, Fontenelle): "tous leș arts ont été portés dans notre siècle à un plus haut degré de perfection que celui où ils étaient parmi leș Anciens" [Parallèle des Anciens et des Modernes]. 6 În funcție de domeniu, modernitatea prezintă datări diferite. Cât privește domeniul estetic, H.R.Jauss [1990, p.42] delimitează trei momente esențiale ale modernității literare: anii 1800, care resping Antichitatea, anii 1850, cu estetică lor înnoitoare și anii în jurul lui 1912 cu drumul lor spre viitor. 7 Cf.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
noilor începuturi". Însă nici cronologia standard, cea a cărei abolire de către regimurile revoluționare creează adevărate seisme în ordinea temporală a comunității, nu este mai puțin încărcată de semnificații și premise ideologice. Tocmai de aceea, hegemonia mondială a sistemului vest-european de datare a timpului, în care epicentrul timpului istoric este situat în nașterea lui Isus, indică pe bună dreptate ceea ce J. Goody (2006) consideră a fi "furtul istoriei". Asigurând simetrie, coerență și predictibilitate, secolul a fost unitatea cronologică preferată în delimitarea epocilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conștiința colectivă a revenit membrilor Școlii Ardelene. Chestiunea originii cuprinde trei subdimensiuni bazale: i) etnogenia, i.e., clarificarea filiației și compoziției etnice în formarea unui popor; ii) glotogenia, i.e., determinarea genezei limbii vorbite de poporul în cauză; iii) cronogenia, i.e., datarea cu precizie a momentului fondator, sau cel puțin delimitarea perioadei, în care un anumit popor își face apariția pe scena istoriei. Samul Micu, în Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, scrisă în 1805 și rămasă la stadiul de manuscris până în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Iulius Cezar. Patru decenii după Șincai și Maior, Alexandru Papiu-Ilarian (1852, p. 2), prelungitor al paradigmei ardelene în Școala latinistă, recalibra momentul cronogenetic al istoriei românilor în anul 106. Principiul stabilit de Șincai, al interacțiunii romanității cu teritoriul dacic în datarea cronogeniei, este păstrat, Papiu- Ilarian operând doar un discret reglaj cronologic, fixând momentul zero al istoriei românilor odată cu deznodământul celui de-al doilea război romano-dacic, sfârșit cu cucerirea Daciei de către Traian. Prin această manevră, principiul lui Șincai este rafinat și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Identitatea romano-română este puternic reliefată prin utilizarea aceluiași descriptor nominal ("romaniloru") atât pentru romani, cât și pentru români. Același referent lingvistic unic va fi utilizat și de A.T. Laurian (1853) în trilogia sa Istoria Romaniloru. Principiul lui Șincai în datarea momentului cronogentic își găsește reflexia în titlul operei lui Papiu-Ilarian: Istori'a Romaniloru din Daci'a Superiore. Istoria este a romanilor, teritoriul le revine dacilor. Esența identității române, în perspectiva Școlii Ardelene și a celei latiniste, este conferită, așdadar, de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nararea trecutului românesc pornind de la " Stricarea Troiei", ajungând în cele din urmă la nașterea lui Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează principalul cadrul de referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate de Șincai) este pe alocuri dublată de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 11), este investită simbolic cu statutul de moment fondator al noii epoci istorice de construire a societății socialiste în RPR "după exemplul și cu ajutorul" URSS. În al doilea rând, evidentă este rejectarea sistemului creștin de cronologizare. Introducerea modalității de datare non-religioasă trebuie înțeleasă ca parte integrantă a politicii mult mai ample de ateizare a societății românești. Pentru prima dată în istoriografia românească, după cronologia romană promovată fără succes de A.T. Laurian (1853), își face apariția un sistem laic de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a prevalat și în materie de spiritualitatea românească. Referințele la Biserica Ortodoxă sau la Biserica Unită și la rolul lor istoric în prezervarea culturii românești și în stimularea cristalizării identității naționale rămân mai curând marginale. Laic rămâne și sistemul de datare a timpului, folosindu-se în continuare formula "î.e.n." și "e.n.". II. Discursul polifonic (post-1998). Abia pluralizarea discursului istoriografic difuzat de literatura didactică aduce și o accentuare a identității creștin- ortodoxe a poporului român. Desigur, direcția conservatoare păstrătoare a discursului naționalist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a avut în Evul Mediu un important rol în domeniile vieții sociale, juridice și culturale a Țărilor Române" (Scurtu et al., 1999, p. 30). Credința creștin-răsăriteană constituie astfel principiul spiritual al ontologiei națiunii, principiul care animă spiritual ființa poporului român. Datarea timpului istorie este creștinizată, formula "î.e.n./e.n." introdusă în 1947 odată cu manualul de Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este repusă în drepturile sale tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că textul vine dintr-un intermediar german,că adaosurile lui Maiorescu pe marginea manuscrisului eminescian sunt neinspirate dar nu putea nici în ruptul capului să accepte că poetul lucrase această traducere în anul 1888, când se afla bolnav la Botoșani. Datarea se făcuse după anul când piesa de teatru a scriitorului francez Emile Augier a fost tradusă în germană: 1888. Ei bine, Ilie Torouțiu poartă chiar corespondență privată, în anii ’40 ai secolului trecut, cu patronii editurii germane care făcuse traducerea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]