1,473 matches
-
deviner, pressentir, comprendre mille choses que leș autres ne voyaient point, orgueilleuse de son esprit, que tânt d'hommes supérieurs appréciaient, et ignorante des barrières qui fermaient son intelligence" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Morală sau lipsa ei, în perioada decadenta, îi interesează în mod deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Zola, La Curée, p.65]. Avida, egoistă, lacoma, Pariziana lui Zola devine vampirul bărbatului, cum este Nana sau Renée. Maupassant și Zola vor face vizibilă deosebirea între Pariziana epocii celui de-al Doilea Imperiu, din românele lui Balzac, si parizienele decadente ale timpului său. "Après leș rêveuses passionnées et romanesques de la Restauration, étaient venues leș joyeuses de l'époque impériale, convaincues de la réalité du plaisir; puis voilà qu'apparaissait une transformation nouvelle de cet éternel féminin, un être raffiné, de sensualité
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
preconceputa: "Leș femmes du monde l'inquiétaient un peu, car îl ne leș connaissait guère. Îl leș supposait en même temps rouées et niaises, hypocrites et dangereuses, futiles et encombrantes" [Maupassant, Fort comme la mort, p.46]. Pariziana din românele decadente este considerată, cum o face Sar Péladan, "le relatif de l'homme" (Curieuse!), buna amantă, dar departe de activitatea spirituală. Femeia este un compus binar (corp și sentiment) și nu ternar, cum este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fost și ea denumită "la République des Favorites" [v. Gramont, p.391]. L'Ancien Régime, constată Gisela Bock, a avut la baza "uneltirile nocturne ale femeilor" [Bock, p.106]. Sub controlul tacit al preferințelor feminine, strategiile pariziene sunt o formă decadenta a atmosferei de la curte, unde totul se făcea prin intrigă, aranjamente, zvonuri 200. Rolul Parizienei în urzeala intrigii vorbește despre maturitatea și impunerea să că personalitate în societatea franceză. În acest domeniu ea ajunge la perfecțiune: "Leș Parisiennes savent seules
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
urmează. Scriitorii timpului sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile stării sociale sau genului opus simultan cu cele ale propriului sex. 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadenta Revoluția a buleversat și a deplasat totul, inclusiv mobilitatea claselor: "Leș mœurs se modifient, leș modes se succèdent" [Maupassant, Le Pardon, în La parure, p.281]. Ca motiv literar, schimbarea statutului social este pentru român un furnizor infinit de variații
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă, sugestiv intitulată L'homme-fille, Maupassant mărturisește: "Car nous sommes tous, en France, des hommes-filles, c'est-à-dire changeants, fantastiques, innocemment perfides, sans suite dans leș convictions ni dans la volonté, violents et faibles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gust dubios: "le goût naturel du public parisien pour leș gentillesses un peu polissonnes, pour leș élégances du genre canaille, pour le faux-joli et le faux-gracieux, leș chanteuses de café-concert et leș couplets d'opérette" [Maupassant, Bel-Ami, p.205]. Literatura decadenta aduce tot mai mult în discuție tema unei deteriorări progresive a societății și a unei degradări din ce in ce mai evidente a personajului. Vom constata că semnul epocii este confuzia, iar la baza acestei confuzii este o ruptură între lucruri și discursuri, idei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un poet brazilian, Olavo Bilac. El a prelucrat versurile și metrul poetic fara sa elimine Întru totul emoția poetică. În literatura română, Încă din 1880 până În perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a Însemnat o importantă direcție modernistă a poeziei noi / decadente, direcție promovată - În „simbioza parnasianism-simbolism“ - Îndeosebi de revistele „Literatorul” și „Vieața nouă” apărute la București, precum și „Versuri și proză” de la Iași. Primele semne ale parnasianismului românesc s-au făcut cunoscute Între 1866-1869, În „Pasteluri” de Vasile Alecsandri, socotite sincronice cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
manifestul literar al noii mișcări. În această scrisoare propune și numele curentului. Ulterior, a Întemeiat Împreună cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele propus de Moreas se va impune În fața celeilalte denumiri a orientării moderniste, lansate de gruparea lui Paul Verlaine, „decadenții", și de revista Le Decadent (1886). Poezia simbolistă este o poezie a sensibilității pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii În sine, nici de poezia socială, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste Îl constituie stările
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În această scrisoare propune și numele curentului. Ulterior, a Întemeiat Împreună cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele propus de Moreas se va impune În fața celeilalte denumiri a orientării moderniste, lansate de gruparea lui Paul Verlaine, „decadenții", și de revista Le Decadent (1886). Poezia simbolistă este o poezie a sensibilității pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii În sine, nici de poezia socială, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste Îl constituie stările sufletești nelămurite, nedefinite, inefabile. Neputând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
peste replicile lui mute se lipește vocea lui Sergiu Nicolaescu. (Falc aduce mai mult cu Ilarion Ciobanu tânăr, însă nimeni nu e atent la cum arată, căci e complet obliterat de vocea demiurgului.) Și acest lucru, ca și opțiunea pentru decadentul postsincron (ca de obicei, cu rateuri), precum și amestecul de București cu „un oraș din Europa“, de an 1978 cu 1940, de limbă română cu engleză cu accent românesc, de „Miss Lori“ cu șlagăre străine, de Jean Constantin cu Simona Pătruleasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
un eseu despre literatura criticului, formulând ad-hoc și o teorie a personalității cu reverberații care nu se vor stinge ușor. Angelo Mitchievici a dezgropat lumea de fineturi parșive a dandy-lor bucureșteni de unde au ieșit Pașadia și Pantazi (Mateiu Caragiale. Fizionomii decadente), iar Radu Vancu a dat prima monografie, conținând o convingătoare, chiar constrângătoare (cuvântul e: compelling) interpretare a operei lui Mircea Ivănescu (Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute). Paul Cernat și-a dat măsură în masivul volum Avangardă românească și complexul periferiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
a lustrui albiile trecutului, îndîrjind dascăli și învățăcei în aventuri tot mai temerare în amonte pe firul istoriei. În căutarea originilor și a originalelor dispărute. Cu Perioada monastică, Albert Labarre își ia un lung adio de la Europa Orientală vlăguită oare? decadentă în sud (boala se ia!), neinteresantă, pînă la Napoleon, în, pare-se, încremenitele arii hiperboreice. În Occidentul carolingian noul nume al atelierului de copiat e scriptorium. Se poate spune că prefigurează o tiparniță de la mijlocul mileniului, lipsindu-i doar tiparul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Decadent: Suferința prietenului, succesul tău Veronica D. Niculescu Ce fac niște artiști dacă o prietenă se aruncă în piscina fără apă și ajunge pe un pat de spital, în comă? Își vor frânge mâinile neputincioși? Nu. Artiștii vor lua o cameră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
miez autentic, trupul fiind o simplă coajă care poate fi umplută oricând de un alt conținut. Se bea, se fumează, se prizează droguri și se înjură. Regizorul se întreba, înainte de reprezentație, cum va primi publicul sibian o astfel de piesă decadentă. „La Zürich, se juca într-o hală, iar aici se joacă într-un teatru clasic. Dar altceva e mai important: piesa se potrivește de minune la Zürich, unde piața teatrului este foarte decadentă. Oamenii din piesă sunt ca oamenii din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
primi publicul sibian o astfel de piesă decadentă. „La Zürich, se juca într-o hală, iar aici se joacă într-un teatru clasic. Dar altceva e mai important: piesa se potrivește de minune la Zürich, unde piața teatrului este foarte decadentă. Oamenii din piesă sunt ca oamenii din public. Nu știu aici... Piesa a fost însă primită foarte bine de publicul sibian, format mai ales din vorbitori de limbă germană. S-a aplaudat îndelung, artiștii fiind chemați de câteva ori înapoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
știi de unde s-o apuci. Vera Mantero îți scapă printre senzații blurate, printre cuvinte, printre încercări de a-i prinde și de a-i scrie urma pe care o lasă în tine. Cum să-i analizezi teatralitatea săpată în apariția decadentă de cabaret din - Un lucru misterios, a spus e.e. Cummings și zvăpăiala plină de umor, total dezinhibată din Poate că ar trebui să danseze întâi și să gândească apoi? Cele două solo-uri cu care Vera Mantero a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta lui Miles, saxofonul lui Charlie Parker, chitara lui McLaughlin, vreo piesă cu Chet Baker... E o lume întreagă, complexă, dezaxată și decadentă (o amintesc prin sintagma „anii ’50“Ă la care-mi zboară gândul - și mă sufocă pâraiele de lacrimi ale nefericiților prinși în malaxorul istoriei ce trecea peste capetele lor, câteodată la modul propriu: cu tancurile! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cea mai înaltă ficțiune. Există români care trăiesc (după) rețeta asta? Destui! Rob Zombie este numele sub care s-a reunit o trupă de rock & shock în jurul artistului complet (& cumplit!) Robert Cummings. Agresiv, acid și antrenant, utilizând recuzita producțiilor horror, decadente și malefice, universul propus de Rob Zombie posedă calitatea - rară într-o lume ghidată din plin de modă, profit și consumabil - numită coerență stilistică, melodică, ritmică pe mai mult de câteva discuri. Viteza, forța, șocul vizual sunt elemente strânse sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Iej” etc. Cu astfel de cadre s-ar fi organizat o adevarată cruciada „împotriva operelor culturale ale Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară”. Ei ar aduce injurii și calomnii oamenilor de cultură sovietici „apărând în aceleși timp tendințele decadente”, promovând valorile Apusului. Cu titlu de exemplu, se aduce în discuție ziua de 7 aprilie 1950, când în cinematografele de la Belgrad au rulat filmele: „Căutarea îndrăgostiților morți”, „Iubita mea Clementina”, „O noapte în Casablanca”, „Eternă Eva”, „Ademenitoarea din New-York”, „Trezirea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
o "schimbare radicală și bruscă, pașnică sau violentă, și care constă în sfărâmarea vechilor relații de producție și instaurarea unora noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forțelor de producție, precum și trecerea puterii de stat din mâinile vechii clase dominante și decadente în mâinile unei noi clase progresiste". Nu știu câți cititori din al doilea deceniu al secolului actual ar mai accepta, fără comentarii, această definiție sintetică a evenimentelor care au zguduit România în ultimele zile ale anului 1990. Oricum ar fi, autorul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
scenă, dar și spectatorii din sală. Perso najul participa la un ritualul suprarea list, în care se sa crificau tinerii pretendenți și se derulau amanții Marinei. Era îmbrăcată și machiată pe scenă. Marina reprezenta summum-ul unei socie tăți occidentale decadente. O scenă absolut felli niană. În urmă toarea, confruntarea cu înaltul prelat iezuit Rangoni se termina pentru Viorica într-o secvență de exorcism, dificil de exe cutat. Duetul cu Dmitri era luminat de luna halucina torie și era con dus
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să auzi de român cu o oarecare cultură care să nu îți vorbească de Baudelaire. Așa au fost bătrânii noștri, iar noi, după ei. Bineînțeles, în perioada în care eu am făcut liceul, Minulescu, Bacovia, Brâncuși, toți erau văzuți ca decadenți. Așa se face că, atunci când Brâncuși a vrut să își dea operele în țară, au spus: "Ce ne trebuie nouă așa ceva?" — Deci atunci, în 1970, după ultimul spectacol de la Opera Română din București, Amorul Vrăjitor, știați că veți rămâne la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
târziu, Nicolae Balotă). CUVÂNT ÎNAINTE Performanța confesivă a Strajei dragonilor, cu atât mai mult cu cât vine de la un uranist, riscă s-o pună în umbră pe cea stilistică: prezentarea Clujului, a Ardealului în genere, în același timp cu măreția decadentă a fostului imperiu, a civilizației de Mitteleuropa, cât și cu pestrița foială de esență levantină, cu larma și pitorescul din sud. Niciodată în literatura română nu s-a văzut un Ardeal mai vesel și mai „balcanic“, iar definiția dată de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Engrame (1975) și Analize și sinteze (1976), reprezintă, de fapt, fragmente din proiectata Istorie a literaturii române, al cărei plan, conceput încă din anii de detenție politică, a fost anunțat în revista Familia (nr. 2, 1968). Publică proză de tip decadent, cu personaje crepusculare, în Poemele lui Balduin de Tyaormin (1969). De asemenea, versuri cu o laconic contorsionată topică, ermetic-estetizante, și traduceri în volumele Sabasios (1968) și Moartea unui contabil (1972). I se interzice difuzarea volumului de critică Lampa lui Aladin
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]