3,543 matches
-
fericirea, de pildă un cotlon dumnezeiesc. Această stare de nehotărâre - între a accepta viața, așa cum este, ca darul cel mai de preț, și a căuta dincolo de închipuirea comună - este benefică, generând procesul de creație, definit, între altele, în volum, ca decolarea în neantul infinit. Demersul liric acoperă un interval vast, începând cu un trecut imemorial (Din vremi), aflat în vecinătatea legendei sau suprapunându-i-se uneori, de când, de pildă, au căzut din cuib cântând puii paserii măiestre, și până în contemporaneitate, reluând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia de flacăra albastră a cerului. Am scos din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce. Vecina de scaun, care și-a scos o carte din geantă, își face cruce în momentul decolării. Mă grăbesc s-o imit. Apoi, iau o hartă, să mă lămuresc ce traseu de zbor vom urma. În jur, pasagerii citesc, moțăie sau discută... Pentru noi românii, un drum la Paris e un eveniment. Distanța dintre Boston și Chicago
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin megafoane, Santiaguito băuse trei pahare de whisky și-l Începea pe al patrulea. N-a vrut să-și ia rămas-bun nici de la Cinthia. Juan Lucas era singurul care nu plîngea În timp ce coborau spre ușa de acces la pista de decolare; cînd ajunseră aici, Vilma Începu să geamă de-a binelea și se vedea ca gemetele ei nu-i plăceau deloc jucătorului de golf, Îi era de ajuns că fusese nevoit să suporte copiii. Cinthia s-a ținut tare: i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o vizită În Statele Unite. Pe urmă Juan Lucas, Vilma și Carlos Îi duseră pe terasă ca să vadă cum decolează avionul și le făcură cu mîna mamei și Cinthiei. „Uite-le acolo!“ strigă Bobby, primul care le văzu străbătînd pista de decolare și Întorcîndu-se ca să-și mai ia o dată rămas-bun, Susan tot cu ochelarii de soare ascunzîndu-i ochii și Cinthia tușind. Dar Julius mai văzu ceva; văzu cum umpleau rezervoarele de benzină ale avionului cu care credea el că urma să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai din vreme la aeroport pentru cursa de New York. Eu, mai gură cască, mă trezesc abia cu o jumătate de oră înainte de plecarea avionului. Cu chiu cu vai ajung la Heathrow când mai era doar un sfert de oră până la decolarea avionului. Crainicii aeroportului tocmai anunțau ceva, din care eu nu înțelegeam decât New York. Mă adresez, atunci, cuiva din personal, care stătea la una din porți, și-l întreb: Parlez-vous francais? No, I don’t, face englezul meu. Sprechen Sie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
La care tipul, fericit că m aude căznindu-mă să spun ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când “sporovăiam” noi așa, nu știu ce m-a făcut să mă uit la ceas, mai aveam cam șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în limba noastră (ce bine că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
degetele mâinii drepte și ia o hotărâre: să mă ducă, până unde crezi?” “Păi, până la poarta cu pricina” “Asta-i un fleac. Până la ușa avionului meu. Colegii, sărmanii, se dădeau de ceasul morții, nu știau ce să facă să întârzie decolarea. Credeau că m-am rătăcit ori oi fi făcut vreo prostie și-am nimerit pe la poliție... Imaginează-ți turneu în America, Hamlet de Shakespeare, fără Hamlet...” ... ...Un claxonat scurt. Apoi, încă unul. De ce-o fi venit Nelu așa de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
răspunderii, recurgând la rugăminți din ce în ce mai disperate: să-l ajute cu nevăstuica lui. O excursie la o expoziție de aeromodele. Să lipească plicuri pentru o gală de binefacere de proporții. Ea era responsabilă cu replicile vesele. Pune-i botniță. Încearcă o decolare solo. Îndoapă-te. Toată lumea aștepta următoarea mișcare. Toată lumea în afară de Mark, care-i imploră, cu ochii în lacrimi, s-o lase baltă. Karin oferea ce o lăsa el să-i ofere. Îi plăcea mult să facă pe șoferul până la ședințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
drumul spre LaGuardia, cu teoriile lui despre legăturile Al Qaeda cu Casa Albă. Agentului de pază de pe aeroport, care-l pusese să-și scoată cureaua și pantofii. Femeii care stătuse lângă el în avion și-l apucase de braț la decolare, convinsă că avionul va sări în aer la patru sute cincizeci de metri de pământ. Să-i dea apă la moară lui Mark era o chestiune de statu-quo. — Deci se pare că vorbeam cu băieții la stațiile astea de comunicație. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numai câteva luni. Câtă memorie crezi că încape în el ? Dar eu sunt mama, ce avem noi e dincolo de memorie... Și nu știu cum reușesc, dar, când să plec la Berlin, citesc aiurea biletul de avion, încurc și aeroportul și ora de decolare și pierd avionul. Și uite așa ratez poate cel mai important festival literar european, la care cine știe când și dacă o să mai fiu invitată vreodată. Îmi pare rău, dar undeva, în secret, mă și bucur : nu mai trebuie să
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
trebuia să se îmbarce ateriză prea curând. Cayle era cuprins de o emoție extraordinară. Gândul la fată trecu pe planul al doilea. Se urcă înfrigurat la bord. Nu se mai gândi la Lucy până când avionul nu rulă pe pista de decolare. Se lăsă pe spate în scaunul acela confortabil și se întrebă: "Ce fel de persoană era această fată de la magazinul de arme? Unde locuia? Care era viața ca membră a unei organizații aproape rebele?"... Pe un scaun situat pe culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trecutului care se duce, spre a nu se mai întoarce niciodată. Fideli unui ritual cavaleresc ininteligibil celor care nu aparțin acestei specii de semizei înaripați, ei primesc ves tea sfârșitului păcii cu stoicismul celor care trăiesc în preajma morții odată cu fiecare decolare de pe aerodrom. Eliberat de iubirea pe care Luciana i-a refuzat-o, Pietro devine, în acest război pierdut înainte de a începe, eroul a cărui bravură maschează, inabil, trauma și singurătatea. Bronzi se oferă să intre în acțiune acolo unde toți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
avion mic și vechi, ieșit din uz, am văzut și eu. Cu atât mai bine, lucrurile se simplifică. Voi înfrunta furtuna cu el, fiindcă acum înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei. Piloții de furtună sânt puri pentru că ei mor la fiecare decolare. Mă binecuvîntați? Nu, vă asigur, nu e cazul. Singurul meu merit e că nu mai vreau să dorm în același pat sau pe aceeași rogojină cu trecutul meu... că îmi caut, încă, declarația mea de dragoste. Și nu vă grăbiți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Liz la Londra. În schimb, ajunsese în Washingtonul înverzit, în inima bestiei. Ca să fie cu Edward. —Trebuie să recunosc. Nu ți-ai ieșit din mână. Se uită la el. —Ești la fel de bună. Vechiul truc cu avionul pe pista de decolare. Motoarele pornite, gata de zbor în orice clipă. Îmi place. —Ce? —Ultima ta ședință: Kathy și Brett. Felul în care amenințai să abandonezi ambele tabere: ar trebui să se predea chestia asta la școlile de negociere. Nu a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zboare cu avionul în cea mai mare parte a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că un maniac cu o foarfecă va deturna aparatul direct în Big Ben, fusese terifiat de acele lucruri drăcești. La decolare era cel mai dificil. În timp ce toți ceilalți răsfoiau Daily Telegraph sau revista Hello!, el se ținea strâns de centura de siguranță până când i se scurgea tot sângele din articulații. Hârșâitul motoarelor, ambalarea necesară ridicării de la sol, toate astea îi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atunci era sigur că avionul se va prăvăli printre nori ca o piatră. De data asta însă, teama lui Henry avusese la dispoziție zile întregi ca să se acumuleze, cu mult înainte ca el să se apropie măcar de pista de decolare. În bagaje avea un pachet cu tăblițe de lut - de care decisese să se descotorosească la cinci mii de kilometri de Londra. Nu îi vor aduce o avere - obiectele care puteau să facă asta erau ascunse într-un seif, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avion mic și vechi, ieșit din uz, am văzut și eu. Cu atât mai bine, lucrurile se simplifică. Voi înfrunta furtuna cu el, fiindcă acum înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei. Piloții de furtună sunt puri pentru că ei mor la fiecare decolare. Mă binecuvântați? Nu, vă asigur, nu e cazul. Singurul meu merit e că nu mai vreau să dorm în același pat sau pe aceeași rogojină cu trecutul meu... că îmi caut, încă, declarația mea de dragoste. Și nu vă grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grași, dar Wakefield Își face un titlu de onoare din a rămîne suplu și Îi detestă pe cei lacomi. Îl ia cu fiori cînd carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent din ochi pe fiecare În parte, dar chipurile și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-am deloc chef de vorbă. DOI OK. Adevărul e că nu-mi place deloc chestia asta. Știu că sînt la clasa business, și că totul În jurul meu e luxos și plăcut. Dar am stomacul strîns ghem de frică. În timpul decolării am numărat foarte lent, cu ochii Închiși, și a funcționat, oarecum. Dar, pe la 350, am rămas fără suflu. Așa că acum stau pur și simplu și beau șampanie, citind un articol din Cosmo, despre „30 de lucruri pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai fi avut mare nevoie de ea. Eu nu mă simțeam făcând parte din categoria amenințată, pentru că mă Îndrăgostisem de o femeie tânără și mă Însurasem cu ea. Așa Încât nu eram tocmai pregătit să mă integrez În contingentul gata de decolare. Treceam prin unul din acele curioase momente de iluminare În care simțeam că nu se poate să mă pierd. Rakhmiel era foarte Învățat, dar la ce bun? Fiecare colțișor din apartamentul lui era ticsit de cărți. În fiecare dimineață, Rakhmiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nouă înfățișare fiecărui efort de schimbare, în sintonie cu noutatea proiectului unei vieți reînnoite de prezența lui Dumnezeu. „Am putea să asemănam acest scenariu de transformare a ființei umane, care decide și este bine intenționată în același timp, cu momentul decolării unei nave dintr-un port, unde există unele persoane care salută acest moment agitând batistele. Încet, încet, nava se îndepărtează de țărm, devenind din ce în ce mai mică, până când dispare la orizont. Atunci, când nu o mai văd, oamenii de pe faleză încep să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
reanalizați situațiile, umflați cifrele și trimiteți-le în pivnițele Vaticanului meu literar, să le semnez!... Căcăciosule... îl mai dojeni c-un steguleț Secundul Părinte, apoi se înălță, cu grație, de pe platoul cu bunătăți în văzduh, răsturnând cu piciorul, delicat, la decolare, un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți în salon, o surprinseră pe Patricia umflîndu-și și dezumflîndu-și obrajii în fața unei piese fragile și aeriene de mobilier, ce purta încastrată, în mijlocul panoului furniruit, o oglindă rotundă. Patricia își pipăia ridurile, își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o crîșmă: "Am lăsat puțin lebăr în viața ta". 24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc și imprecis delimitat al cartierului Oltenița, zburda, de asemenea, de capul ei, nestingherită, o neprețuită coală de hârtie, ce, la decolare, se prelinsese parcă dintre cutele cămășoiului Sinistratului, fără a fi băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]