8,208 matches
-
la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat panoramase decorul unei străzi, culegând un vers din gura unui bărbat care se apleca peste-o fereastră, altul de la o femeie care vindea zarzavaturi dintr-o roabă și altul de la un tânăr care Îmbrățișa o fată În umbra unui zid. Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales În decorul camerei complet albe a lui Lauren. —Iată-l, am spus, arătându-l pe Hunter. Haideți la el să-l luăm. Ne-am ridicat cu toții, dar, În secunda În care Marci a văzut-o pe fata Harajuku, s-a oprit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie al Sophiei era suuuuu-per. —Hunter Îl folosește ca decor pentru o scenă, parcă? — Mda. A fost foarte deștept că a angajat-o. —A angajat-o pe Sophia? am Întrebat eu, surprinsă. Celebra Vânătoare de Soți lucra pentru un soț? Cu siguranță, creierul lui Milton se rarefiase rău de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și mai și. Îți face pielea să semene cu cea a lui Sophie Dahl. O să-l sun chiar acum, adăugă ea, scoțându-și telefonul mobil și formând numărul. Apartamentul Pucci de la St. Regis Hotel de pe East 55th Street nu este decorul ideal, din punct de vedere cromatic, pentru o tipă străvezie din cauta durerii. Locul ăla este destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era prins la spate Într-o coadă lucioasă. Se vedea că lui Lauren Îi priește măritișul. Arăta mai grozav ca niciodată, mai ales În decorul oferit de una dintre cele mai somptuoase nave pe care le văzusem vreodată. —Bunăăă!!! exclamă Lauren, Îmbrățișându-mă strâns. Apoi se Întoarse spre Hunter și zise: —Hunter, ești beton! Între timp, Hunter și Giles se Îmbrățișară, ca niște vechi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă de bere și zice: Luați loc, să discutăm despre cum e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit de pe covor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Prin acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos horn lucrat în cărămidă roșie, asemeni porțiunilor de zid dintre ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va trage, trebuie să cadă ceaunul agățat, justificînd astfel replica: "Ia-l și pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pitoresc loc, sub munte, în Cartierul de Nord, plin cu blocuri de confort patru și cinci; spații de joacă pentru copii chiar pe marginea șoselei de centură, sau deloc; proiecte de bănci pentru viitorul parc, niște bănci stilizate, ca în decorul de teatru, dar pe care nu cred că se poate sta la aer; crîșme peste crîșme, strada și crîșma; spațiul proiectat inițial pentru anticariat l-au făcut cafe-bar...; ăia din Direcția Comercială... Ia stai! se oprește brusc Săteanu, întinzînd degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici, dar eficienți, își făceau de minune treaba. Mai precis, decorul se schimba după dispoziția profesorului... Își continuă povestea, parcă voind să mă împiedice să-mi analizez mai atent impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici, dar eficienți, își făceau de minune treaba. Mai precis, decorul se schimba după dispoziția profesorului... Își continuă povestea, parcă voind să mă împiedice să-mi analizez mai atent impresia. E suficient să spun că Dave 2 devenise o prezență constantă în apartament, un adept al suportului pentru hârtia de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un bar cu un decor halucinant. În cea de-a cincea zi, se ridicase de pe canapea și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături în degete - ca și cum ar fi suferit o amputare, dar memoria ar fi reținut încă amintirea membrelor de mult pierdute - nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de eliberare. Deși fan al comediei ușoare, Bull era la fel de susceptibil la presiunile exercitate de anturaj ca oricine altcineva. În condiții propice, aprecia o glumă bună pe seama organelor genitale ale femeilor, ca atâția alții. Și nu era de vină nici decorul, cu scena de un metru și ceva acoperită cu confetti și cu luminile de supermarket, pentru aerul deprimant al numărului aceluia. Nu, Bull ar fi reușit să înghită asta - dar în timpul liber. Pe Bull nu-l deranja aglomerația. Absolvent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că au dreptate criticii când spun că glumele tale sunt obscene? În ciuda provocării pe care o reprezenta pentru ea acest guru al glumițelor cu subînțeles, Juniper nu putea să-și împiedice atenția să treacă de la ceea ce îi spunea el la decorul magnific al apartamentului. Era uimitor; în spațiul strâmt și înghesuit, cu o ușă dând direct în bucătărie, iar celelalte într-un coridor, Razza Rob reușise să creeze un decor aerisit, care degaja un sentiment de optimism estetic. Pereții, după cum observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și împiedice atenția să treacă de la ceea ce îi spunea el la decorul magnific al apartamentului. Era uimitor; în spațiul strâmt și înghesuit, cu o ușă dând direct în bucătărie, iar celelalte într-un coridor, Razza Rob reușise să creeze un decor aerisit, care degaja un sentiment de optimism estetic. Pereții, după cum observase Juniper, erau acoperiți cu hessian gri metalizat, exact materialul pe care ea însăși l-ar fi ales... Nu, nu era adevărat. Nimic din cele de mai sus nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
modernă a provinciei. Figurinele acestuia sunt simple și naturale, cu caracter mai mult decorativ. Personajele din teatrul de umbre au, în general, contururi clare și linii grațioase și dau senzația de mișcare reală. Atât ele cât și vestimentația, recuzita și decorurile sunt nu doar impecabil realizate, fiecare în parte putând fi considerat un obiect de artă în sine, în fapt formând un ansamblu ce prezintă toate elementele unei piese artistice privite ca întreg. Teatrul de umbre din provincia Shanxi Teatrul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O fată, blondă și gracilă, pe nume Grace, urmărită de gangsteri, se refugiază într-un orășel american din anii ’30. Decorul, mai puțin decât teatral, compus mai degrabă din semne, reușește să pună intens în lumină oamenii. Niște oameni obișnuiți, ca în orice orășel al lumii, un pomicultor, un camionagiu, o menajeră negresă, o mamă cu șapte copii, un inventator pensionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit să organizez un fel de excursie, eram cinci sau șase băieți de pe aleea Băiuț, mama ne-a plimbat prin sala pustie, prin cabinele actorilor, prin atelierul de tâmplărie, prin culisele încărcate de decoruri, prin biroul unei scenografe care tocmai alegea stofe și broderii pentru rochița lui Grettel, am mers apoi pe un culoar strâmt, la capătul căruia, într-o încăpere fără geamuri, dar cu multe lămpi de neon, se aflau nenumărate stative metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe haină, adăugă: Va să zică, n-aveți un cine stie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
agață cu încăpățânare de obsesiile sale zadarnice. Când m-am ridicat să-l salut, rămase în picioare lângă mine la bar aproape fără a se sinchisi să mă recunoască, de parcă aș fi fost doar un element nedeslușit și nefamiliar de decor. Mâinile i se agitau pe tejgheaua barului, căutând o suprafață de control, picăturile de sânge proaspăt de pe încheieturile degetelor reflectând lumina. În ultimele șase zile așteptasem neliniștit fie la birou, fie în apartament, supraveghind autostrăzile de la fereastră, coborând în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu forțele mele prin aerul auriu. Ne depășiră două autobuze ale aeroportului și un camion, roțile lor cu cilindru rotativ părând aproape imobile, de parcă vehiculele ar fi fost doar niște piese de decor suspendate din cer. Uitându-mă în jur, am avut impresia că toate mașinile de pe autostradă erau staționate, că iluzia mișcării provenea de la rotirea vertiginoasă a pământului sub ele. Oasele antebrațelor formau o îngemănare solidă cu schimbătorul de viteze de la coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]