2,754 matches
-
va putea Împlini. Într-o lume care nu prețuiește decât tinerețea, oamenii sunt puțin câte puțin devorați. La prânz, remarcă o catolică. Nu era greu, purta la gât o cruce mare de fier; În plus, pleoapele Îi erau umflate pe dedesubt, dând profunzime privirii - semn după care poți adesea recunoaște femeia catolică sau chiar mistică (iar uneori, e drept, pe alcoolică). Păr lung și negru, piele foarte albă, cam slabă, dar drăguță. În fața ei se așezase o fată cu părul blond-roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
istorie trecuse, cea de fizică nu Începuse Încă), spiritul lui se Înălța spre bucurie. Astăzi, firește, Împrejurările erau diferite: fusese opțiunea lui să vină aici, să participe la viața centrului de vacanță. La etajul superior era un grup de scriitură; dedesubt, un atelier de acuarelă; mai jos erau probabil masajele sau respirația holotropică; și mai jos, după toate semnele, grupul de dansuri africane se adunase din nou. Peste tot, ființe umane trăiau, respirau, Încercau să simtă plăcere sau să-și amelioreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Michel Încuviință. Bruno se Îndreptă spre ascensor. Michel reveni la birou, scrise pe o foaie de hârtie: „De notat ceva despre sânge”; apoi se Întinse, simțea nevoia să se gândească, dar adormi aproape imediat. Peste câteva zile regăsi foaia, scrise dedesubt: „Legea sângelui”, și rămase perplex vreo zece minute. 14 În dimineața de 1 septembrie, Bruno o așteptă pe Christiane În Gara de Nord. Ea luase autobuzul de la Noyon la Amiens, apoi un tren direct până la Paris. Era o zi superbă; trenul sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi au pătruns Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără nici o avertizare, chestia se desface într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre el. Dar mă opresc în clipa în care privirea mi se oprește asupra unui lucru de pe perete. Este o tăbliță veche de lemn pe care scrie „Interzisă intrarea cu noroi pe încălțăminte” și „Interzisă intrarea în haine de lucru”. Dedesubt a mai fost prins un anunț. E tipărit pe hârtie îngălbenită cu un marker care abia se mai citește și pe el scrie: INTRAREA AVOCAȚILOR INTERZISĂ. Mă holbez la ea siderată. A avocaților ? Oare am înțeles bine ? — Poftim. Nathaniel ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și trandafiri agățători. — E un loc frumos, spun, aplecându-mă pe marginea ferestrei. Îmi place. Cum stau așa și mă uit la priveliștea din fața mea, Londra mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și vedeam, blestemata, cum rânjește, măi Krog, măi! se bucura el ca un copil. M-am răsucit pe o parte. Stăteam pe o blană moale, frumos mirositoare. M-am răsucit pe partea cealaltă și am dat blana la o parte. Dedesubt era un morman de mușchi și ierburi puse Împreună astfel Încât alcătuiau ceva ce nu știam că ar fi putut să fie. Cred că am simțit că trebuie să fac un cuvânt pentru ceea ce, cu mult mai târziu, o să capete numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI trage din răsputeri.) BRUNO: Trage de funie! GRUBI: Dă-o-ncoa’! BRUNO: Vezi că se-nnoadă. GRUBI: Stai... Acum! BRUNO: Hai! GRUBI: Pune degetul dedesubt! Ce urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? GRUBI: Uah! (Cei doi se unesc într-un ultim efort și se prăbușesc pe marginea gropii.) GRUBI (Ștergându-se de sudoare.): Era să fie. BRUNO (Palid, speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce dracu’ faci? MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle și așază restul cam în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.): Stai liniștit. Începem un joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește în jos.) MACABEUS (Sparge altă sticlă și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plângă, în loc de asta se așează la masă și scrie. „Dacă s-au deschis azi noapte cerurile? Amprente de pisici peste tot” Sorana posedă într-adevăr trei asemenea mamifere. „Sunt obosită și nu pot să dorm Din cauza gălăgiei care se scorojește” Dedesubt a început lecția de pian. „Ia-mă cu tine la lac Ia-mă cu tine pe lumea cealaltă” Iubitul Soranei semnează cu numele Lancelot. „Îmi e din ce în ce mai greu să număr ceasurile Dacă nimic nu-i o întâmplare de ce E totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pumni lângă ghereta de bilete și va porni gâfâind într-o nouă călătorie, spre capătul celălalt, de unde tocmai a venit. Paula Dotty se dă și ea jos, ținându-se bine să nu cadă. Ochii ei văd firește treptele, văd jos, dedesubt, zăpada călcată până s-a făcut gheață, picioarele, trupul, mâinile știu ce au de făcut. Iată că a coborât, fără să alunece. Face câțiva pași mărunți pe gheață, bodogănind. Ce spune? Ce spune? Dar șoptește atât de încet și nedeslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale, în afară de oameni, acolo, în zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuținaseră simțitor o dată ce am părăsit Kuangul. La treizeci de mile nord, făcându-mi ochii roată, vedeam cel mult câțiva păstori și o formație de MIG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care i se revărsa pe amândoi umerii și pe spate. Avea în mâini niște cercei mari, rotunzi, cu care se tot juca. Machiată intens - privirea subliniată de linia neagră trasată în jurul ochilor. Fermoarul treningului era desfăcut până la buric și pe dedesubt se vedea o bustieră neagră; o fată cam de optsprezece ani, îmbrăcată în pantaloni negri și pulover alb, ochi albaștri-verzui de factură senzuală, gravi, curioși, calmi, păr brunet strâns într-un coc din care firele țâșneau ca niște raze, piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un nas lung de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru, pe gât și pantalonii dungați. Era unul dintre puținii bărbați pe care-i știam să le stea bine în așa ceva; deși era subțire, pantalonii i se mulau pe fundulețul rotund și drăguț. Pantalonii dungați nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de vultur. Eu nu l-aș fi văzut în veci. — Ce e dedesubt? îl întrebai pe Bez. — Ce să fie, puțul. E ditamai beciul sub asta, numai bun de pus ceva la păstrare. Dar nu putem să-l folosim, nu, nu, că e inundat tot timpul. Suntem prea aproape de canal. Și mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
creadă ochilor. Apoi sări în picioare, trase capacul în sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ordine. Hugo nu ajunsese prea departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban Decay 1, un albastru-gri strălucitor. Hugo era dependent de produsele de marcă și nu voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii... Mii și mii de bărbați, femei și copii, dormind în orașul poluat, unii alături de alții, perete în perete, ca morții în nișele din cimitir, auzind sforăiturile vecinului, pârțurile celui de dedesubt, plânsetul copiilor de deasupra. Și toți, respirând întruna același aer; un aer contaminat cu fumurile fabricilor, cu motoarele mașinilor, cu plămânii bolnavilor, cu morții în putrefacție. A citit odată ceva care îl impresionase profund: „Aerul pe care îl inhalați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că ar trebui mutat? Alice a tras adânc aer în piept. — De fapt, mamă, nu e o grămadă de gunoi. E, ăăă, crescătoria de viermi a lui Jake. —Crescătorie de viermi? Maică-sa arăta oripilată. — Vrei să spui că... acolo, dedesubt sunt viermi? Da. Cam vreo trei mii. Ne-au fost livrați prin poștă... —Prin poștă! —...și ne mănâncă resturile organice din bucătărie. Reciclarea prin hrănirea viermilor este una dintre cele mai sănătoase proceduri ecologice din câte există. —Înțeleg. Doamna Duffield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mare. În mod normal, folosirea termenului „să vând“ fusese un indiciu. — Peste-un minut n-o să mai râzi, a spus Neil mohorât. Au sunat cei de la Spitalul de Vest. Au zis că pe Amanda au apucat-o durerile facerii. Undeva dedesubt, foarte jos, Hugo a auzit o bufnitură înăbușită. Era sendvișul cu șuncă căruia-i dăduse drumul din mână și care căzuse pe masă. —Durerile facerii? a repetat el. Amanda? Nu se poate. Amanda e acasă. Azi ni se instalează bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că Jake spusese despre el că e un „ticălos uns cu toate alifiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]