113,833 matches
-
sunt incitante și productive. În legătură cu opera lui Ion Pillat, majoritatea interpreților, aflați, de altfel, în deplin acord cu scriitorul însuși, au susținut existența a trei mari perioade distincte ale operei sale poetice. Cea dintîi, așezată sub emblemă parnasiano-simbolistă, ar fi definită ca stadiu de ucenicie la școala poeziei franceze de la sfârșitul secolului trecut, perioadă în care tânărul poet și-a însușit deopotrivă un univers imaginar și niște tehnici definitorii pentru aceste orientări. Personal, am situat cândva această etapă sub semnul unei
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
echilibru dintre sentimentul trecerii timpului și posibilitățile de recuperare. Ar mai fi fost doar de pus un accent pentru a marca deplina organicitate a ceea ce s-a numit "obsesie modelatoare" și în poezia lui Pillat, - aici căutarea amintitei concilieri care definește, în fond, însuși "tradiționalismul" său). Sub titlul Imaginația după canon, sunt abordate poemele din volumul Biserica de altădată, care nu-i pun criticului prea dificile probleme de interpretare. Afirmând, nu fără dreptate, că Ion Pillat este, "structural, un imaginativ legalist
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
acum și-a bătut ea joc de noi. Se încrâncenează carnea pe mine la gândul că destinul meu, al familiei mele și al prietenilor mei este decis de ceea ce-i va trece prin cap adunăturii aflate sub bagheta lui Vadim. Definit în "Adevărul" drept un "mincinos patologic" (episodul Sandu David, fost președinte al Asociației Scriitorilor Israelieni, care i-ar fi oferit "butimanului" o statuetă pentru emisiunea de la televiziune, ar trebui să ne determine să nu-i mai pomenim nici numele!), fostul
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
sînt convinși de justețea ideologiei. Partidul solicită exprimarea unor sentimente care fac parte dintr-o realitate subiectivă viitoare, neinteriorizată, tocmai în scopul socializării. Miza fiind construcția unui nou tip de personalitate socială ("omul nou"), literatura nu mai răspunde funcției estetice definite istoric, ci transmite emoții pertinente în configurația ulterioară a lumii sociale. În acest sens moștenirea istorică proprie nu numai că devine inutilă, dar este considerată și dăunătoare, atît prin conținutul operelor cît și prin varietatea sentimentelor cultivate. În bună parte
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
o filozofie care se naște în stradă, și abia apoi urcă în bibliotecă. Preocuparea constantă a lui Harry Frankfurt, abordată din diverse perspective, este responsabilitatea morală a individului. Fără a fi un moralist în sensul tradiției europene a termenului, autorul definește moralitatea ca manieră de comportament, ca atitudine a unei persoane față de cei din jurul său. Numai că pentru a putea stabili reperele normative ale moralei, pentru a putea decide ce înseamnă să ai o ținută morală, Frankfurt se consideră obligat să
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
alte întrebări, ca de pildă ce înseamnă să ai o identitate personală, cum se manifestă ea, ce este libertatea, în ce măsură sîntem produsul unei istorii în care se întîmplă să ne ducem viața ori dimpotrivă, propria noastră operă, sau cum ne definesc și ne formează pe fiecare din noi idealurile noastre personale. De cele mai multe ori, ipotezele de la care pornește scriitorul sînt de bun-simț, mă-ndoiesc că ele ar putea fi lesne contestate. Dar ele constituie totodată deplasări subtile și interesante de la gîndirea
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
din proprie inițiativă. Sîntem, crede Frankfurt, produsul unei istorii pe care nu am ales-o, dar și al alegerilor și intențiilor noastre. Spune-mi de ce anume îți pasă, ce te frămîntă, că să-ți spun cine ești. Nu rațiunea ne definește, ca făpturi superioare animanelor, ci faptul că luăm decizii, că ne exprimăm voința personală într-un mod distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai altor civilizații. Felul în care ne dorim anumite lucruri, energia
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
un mod distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai altor civilizații. Felul în care ne dorim anumite lucruri, energia pasiunilor, aspirațiilor și ambițiilor noastre, chiar a celor absurde, lipsite de logică sau rațiune, ne definește ca indivizi și ca oameni. A avea o dorință este un fenomen exterior nouă. Obiectul dorinței mele se află undeva în afara mea, pot avea o dorință așa cum pot avea un spasm, fără ca în felul acesta să fiu implicat direct și
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
identității mele, dorința aceea devine a mea în sensul complet al termenului. Eu pot ezita între mai multe dorințe, pot anticipa mai multe decizii posibile, dar fiecare decizie pe care o întrezăresc deschide în mine orizonturile unei posibile ființe, îmi definește "contururile" ca fiind o persoană anume. Iar cînd într-adevăr iau o decizie se cheamă că am stabilit, "cu o mînă fermă", ca să folosesc expresia autorului, orizontul identității mele. Frankfurt compară luarea unei decizii (making up one's mind în
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
nu lumea, asta rămâne de văzut. Până una-alta, tot ce se poate spune despre noi, ca generație, este că suntem o generație obligată. Una dintre obligațiile care ne revin este o obligație de memorie. Oricât am încerca să ne definim originalitatea prin ruptura totală față de generația anterioară, se poate explica în fel și chip că valorizarea cotidianului a pornit din și încă mai ține de această paradigmă a navigației-locuire, care a modelat imaginarul ultimelor decenii de comunism. Multă vreme nu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
poetică a cotidianului, pornind de la un studiu despre Arghezi de la începutul anilor șaptezeci ajungând la Arcă și până la primul volum al Istoriei critice. E posibil să mă înșel, dar, după părerea mea, numai în acest context conceptul ar putea fi definit în toată complexitatea lui, ca principiu activ de valorizare estetică, dar și ca secvență dintr-un proces mai amplu de recodificare a lumii. Aici e latura militantă a "temelor mici", în faptul că, prin intermediul lor, literatura cartografia, de una singură
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
adus pe pământ, recalibrat pe cotidian și pe problematica individului. Observasem mai de mult că, în literatura postbelică lipsește, cu foarte puține excepții, jurnalul intim, în schimb, avem, la jumătatea anilor optzeci, un efort concertat al criticilor de a-l defini. Ce se întâmpla, de fapt? Se forța dinspre critică înspre literatură, dinspre rețetă către practică, reanimarea genului consacrat vieții personale. Se scriau, de asemeni, studii despre epistolar. Cu alte cuvinte, critica presa asupra literaturii ca să producă modele de existență normală
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
nici să scriu despre inși mai puțin cunoscuți. Este, poate, avantajul unei anumite marginalități pe care numai o țară cu un stat și o cultură hipercentralizată ți se poate oferi, într-un efect involuntar de libertate neașteptată". încercînd a-și defini "rebeliunea" ca o "revoltă " romantică sau nu - împotriva establishmentului, a unei stări de spirit opresive cvasi-generalizate, Ovidiu Pecican o integrează într-o perspectivă istorică, cea a marii cotituri de după 1989, "viitură a timpului" care a însemnat nu numai surparea regimului
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
poezie. Ceea ce ar fi fost într-adevăr necesar, pentru că, din cauza acestei abordări, complexitatea textelor - în cazul optim, citite nu citate - ar fi fost direct proporțională cu complexitatea caracterului lui Plath. Obiecția care stă în picioare vine din partea criticilor britanici, care definesc filmul ca "high-minded". Adică, toată subtilitatea filmului s-ar fi dus pe apa sâmbetei dacă spectatorul n-ar fi știut suficient de mult despre opera Sylviei Plath.
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
tumultoșii săi colegi de generație Nichita Stănescu sau Virgil Mazilescu, Petre Stoica rămîne ceea ce s-ar putea numi un poet "pour les connaisseurs". Antiretorică, poezia sa este una a universurilor minore, a faptelor mărunte și a obiectelor insignifiante care pot defini cel mai bine specificul unei existențe. Pînă la un punct, universul său poetic seamănă cu cel al lui Mircea Ivănescu. La Petre Stoica se simte însă o mai mare participare sufletească. În vreme ce versurile lui Mircea Ivănescu sunt albe, aparent complet
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
opere" (cu referire la un autor, artist etc.) există în franceză, italiană, engleză etc., fiind chiar înțelesul curent al cuvîntului. Dicționarele englezești cuprind însă și o extindere semantică neacceptată de cele franceze: în Concise Oxford Dictionary (1999), există și subsensul definit prin sinonimul plentiful ("abundent, copios, bogat"). E foarte probabil ca în folosirile actuale românești să se reflecte - mai ales prin intermediul traducerilor - o influență a sensurilor mai largi ale englezescului prolific; după cum e foarte probabilă și o dezvoltare paralelă internă limbii
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
și expresii încărcate de semnificație personală, păstrând în corola lor simbolică povești și sentimente. Timpul trecutului e lax, plin de viață și de savoare e populat de personaje pitorești, senzațiile au rămas intense chiar și în amintire, gratuitatea și erosul defineau tatonările tinereții. Prezentul e pragmatic, fără colorit, marcat de mizeria socială și morală a oamenilor debusolați și încrâncenați de schimbările istoriei sau, la nivel personal, de practica jurnalistică mincinoasă din comunism a scriitorului, de duplicitatea la care a consimțit și
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictura sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viața inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocență, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexivă, pămînteană și eterică, animată
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoxiția lui Ilea apare, astfel, ca un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgară și materia spirituală necoagulate încă și fără un vector formal
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
fragil și, totuși, puternic. Un spectacol fără dorințe pătimașe, ca cele mai multe dintre dorințele contemporane, de a demonstra ceva cu orice preț. Deși este construit cu patimă. Am văzut un spectacol confesiune, în care șoaptele și strigătul interior se amestecă ca să definească, emoționant și subiectiv, o artă - teatrul - și o profesiune - actoria. Un spectacol în care rîsul și plînsul cehovian, în care tăcerile, nu doar rusești, în care umorul - și slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
fi acolo și calcă astfel o lege a lumii filmului. Or, cu tot sentimentul de vină al Academiei Americane de Film și cu tot pomelnicul de nominalizări al peliculei, așa ceva nu se iartă. Vorbesc de "sutură", un cuvânt complicat care definește o realitate relativ simplă (pentru criticul de film care își dă cu părerea, nu și ușor de realizat pentru regizori): "L-ai pus pe personajul X pe ecran, acum spune-mi de ce trebuie să-mi pese de el". Cu toate că, ne
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
ci la nivelul distribuției. Mă întreb dacă Scorsese a vrut să fie ironic punând actrițe bine cotate din zilele noastre să joace dive de un asemenea calibru. Să fim serioși: Kate Beckinsale e o fată drăguță, dar cine ar fi definit-o pe Ava Gardner în astfel de termeni?! Iar finalul... Ei, partea bună e că eroul nostru nu dă ortul popii. După ce-și pilotează marele și monstruosul avion, iar o dă în bâlbâială. Prin care regizorul vrea să ne
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
pe Mateiu Caragiale "aurfaur" (echivalentul lui "orfčvre") și îl consideră "creatorul unui magnific balet frazeologic". Se pare că în ritmul greu, dens, uleios de lent și artificial al scrisului matein rezidă acel "farmec straniu", pe care tot Matei Călinescu îl definește drept "triumf al voinței estetice pure".
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
reprezintă în mod real impas și deschidere în artele vizuale, unde e falsul impas și falsa deschidere. Versiunea occidentală a muzeului de artă contemporană pivotează în jurul originalității discursului plastic și, în consecință, folosește coerența drept criteriul central. Doctrina ei muzeală definește diferența cantitativ, ca diversitate a posibilităților de a depăși unicitatea, formula unică. În perspectiva acestei definiri apusene, unitatea acestor posibilități care formează la un loc diferența este asigurată de coerența lor freatică, de principiul ascuns care le leagă. Coerența muzeului
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
apusene, unitatea acestor posibilități care formează la un loc diferența este asigurată de coerența lor freatică, de principiul ascuns care le leagă. Coerența muzeului devine model și se instituie astfel factor civilizator determinant. Omologul răsăritean al aceleiași instituții muzeale apusene definește aceeași diferență - considerată de această dată condiție a înnoirii - calitativ, ca reprezentând infinitele posibilități de a fi neuniform rămânând unic. Pentru realizarea acestui tip paradoxal de diferență, coerența se arată a fi neputincioasă. O astfel de diferență nu poate fi
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]