3,536 matches
-
noastră de a răbda care, totodată, poate să ne deservească. înainte să fi căzut în asemenea reflecții banale, ajunseserăm însă la Gara de Nord, intrând într-o cu totul altă stare - de exaltare. Solemnitatea ce mi s-a părut că totdeauna o degajă această construcție modernă, sonoritatea pașilor noștri, pierzându-se în sonoritatea celorlalți pași, vibrația sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
priveliște, am hotărât să fac o mică promenadă prin centru. Astăzi am fost scutiți de alarme. Aspectul orașului era iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit spre Covaci și deodată m-am oprit : între două case rămase întregi, un loc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
perspectiva Yvonnei, cum greșit s-a crezut uneori. Ambele narațiuni (în egală măsură, romane de familie) reconstituie, cu o pregnanță rar întâlnită, prin cele două zile puse sub lupă, epoci istorice diferite. Din mentalitatea și problematica existențială specifică fiecăreia se degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit cu procedee și tehnici extrem de moderne (cele ale întregii cărți), se revendică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Femeia se ridicase de îndată și părăsise camera în tăcere. Fără îndoială, făcuse curățenie și obosise. Dar Alex a simțit un soi de amenințare, de parcă ar fi decăzut subit în ochii servitoarei. Mama lui Alex muncise alături de slujnice; se simțea degajată față de ele pentru că distanța era bine stabilită. Mama ei nu s-ar fi putut afla niciodată în situația în care era ea acum și nu s-ar fi temut de ce se temea ea. Exista oare o anume forță cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa din mână și intră în cabină, scuturându-se de stropi și țopăind pe podeaua de scânduri ude, care degaja un vechi miros melancolic, ațâțător. Se așeză pe banchetă, își scoase costumul de pe ea și rămase acolo gâfâind și ținându-și sânii în palme, până când mușchii feței i se destinseră și bătăile inimii i se domoliră. Se scurseseră mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane se ridicase și ea. Desigur nu-l cunoscuse niciodată personal pe John Robert, deși îl văzuse din când în când. I se tăiase răsuflarea și tremura de groază ca o căprioară care miroase brusc vecinătatea leului. (Într-adevăr, filozoful degaja un miros încins, animalic, pe care nările fine ale părintelui Bernard îl și detectaseră.) Omul ăsta mătăhălos, care se apropiase atât de alarmant de ea, ținea soarta lui George în mâini, avea asupră-i puterea de viață și de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gelozie pe Tom? Oare ajunsese într-adevăr în situația în care renunțase definitiv la orice speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja din asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din urmă, să stabilească relații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Până acum n-am înțeles poemul ăsta. A fost pe aici în copilărie, cu unchiul lui, losif din Arimathea, care era negustor de tablă. S-ar putea să fie adevărat! Imaginează-ți, Iisus în Anglia! Știai? Cunoșteam legenda, răspunse George, degajându-și, cu blândețe, brațul prins de Tom. Toată lumea știa, în afară de mine. Dar acum că știu e... formidabil! Oh, George, vreau să-ți fie bine, aș face orice ca să-ți meargă ție bine! Am să mă rog pentru tine și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văd... m-am dus îndărătul mașinii și am încercat să o împing? Sau mi-am imaginat numai lucrul ăsta? Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te implor să-mi spui adevărul, te implor! Involuntar, părintele Bernard făcu un pas îndărăt, degajându-se din mâinile care-l încleștau. Spuse: — Ai sărit din mașină și te-ai dus la marginea canalului. Bineînțeles că nu ai încercat s-o împingi. A fost un accident. — Ești sigur... în fața lui Dumnezeu? — Da. George nu păru ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
podea de beton. Tom privi în jur, alergă înainte și înapoi. Se afla pe un imens spațiu plan, în care erau înfipte o serie de uriașe țevi argintii-aurite, ca niște stâlpi. Podeaua de beton se închidea etanș în jurul lor. Țevile degajau o căldură insuportabilă, și Tom se feri să le atingă. Își continuă investigația, așteptându-se să descopere o galerie sau un pod, o arcadă, de pe care să poată privi dedesubt sau de pe care, eventual, să se lase până jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în costum de baie alb. Nestor trebui să se dea câțiva pași înapoi ca să poată cuprinde cu privirea întregul panou. Bronzată și plină de sănătate, ușor lăsată pe spate, cu capul răsucit într-o parte până la limita flexibilității gâtului, femeia degaja totuși o anume neliniște. Cu toate acestea, privirea ei nu părea să întrezărească vreo amenințare din direcția unde se uita. Dimpotrivă, afișa un zâmbet foarte sigur pe sine, ca și cum acel cineva din afara panoului, către care ea privea, era pe cale să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
organizația de pionieri din școala voastră. Așa ar zice unii, parcă-i și aud!... Păi n-au? asta vă-ntreb. Chiar n-au nicio legătură?" Aștepta vreun răspuns din partea clasei sau nu aștepta? Nu era prea clar. Străinul de la catedră degaja putere. Se uita mai mult în jos, cu o expresie de nemulțumire pe față și puterea îl înconjura ca un nor opac. Dănilă îl mai văzuse în școală de vreo două-trei ori, de la distanță însă, traversând holul sau stând de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
descuia ușa (și asta se întâmpla neapărat seara, când luminile de pe coridor erau aprinse), eu mă strecuram cu agilitate, nevăzut, pe lângă el. Și mă întrebam: oare prezența cuiva invizibil în preajma ta poate fi percepută? Cum? Prin căldura pe care o degajă corpul? Printr-un alt simț?... Aveam să le joc feste cunoscuților și necunoscuților, aveam să-i surprind și să impun respect prin puterea pe care mi-o dădea invizibilitatea. Fără însă a depăși vreodată stadiul de amuzament... În rest, pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit-o contrariat și am observat cu un sentiment acut de jenă și de revoltă că era rușinată și emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea de contrariere: Copiii sunt egoiști. Și n-aș fi înțeles nimic pe moment și, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
revoluției franceze, care a schimbat esențial istoria și a deschis noi perspective de dezvoltare modernă a unei țări cu bogate resurse, materiale în primul rând, concentrate din mai multe puncte cardinale ale globului. în chip logic, după ce cerul s- a degajat de nori, a ieșit soarele. Iar viața și-a găsit repede noul făgaș. Primul care primenise interioarele de la Versailles și Trianon, aducând mobilier nou, dar de mare valoare, fusese Napoleon I. în mai multe rânduri, el a șezut la Trianon
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
tip profund , caracteristică bărbaților. Ea se numește abdominală sau diafragmatică pentru că se realizează cu ajutorul diafragmei. Respirația abdominală se execută în poziția șezând și culcat.Atenția este concentrată asupra regiunii abdominale.Se expiră, peretele abdominal presând spre înăuntru.Inspirați încet și degajați treptat diafragma.Abdomenul se umflă și partea inferioară a plămînilor 10 se umple cu aer.În timpul respirației abdominale se umplu cu aer numai părțile inferioare ale plămînilor. Cutia toracică ramînînd aproape nemișcată. Respirația mijlocie Respirația mijlocie sau costală. În respirația
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lumii, spre necuprinsul ceas”. Poetul Emilian Marcu se detașează de foarte mulți poeți care cochetează cu milenara și veșnica temă a trecerii, cu tragicul destin al omului sortit de la apariție Morții, printr-o tratare limpede a efemerității, din care se degajă totuși o mare frumusețe. Existența întrupată în iubită, farmecul ei, ce dă vieții sensul de a o trăi, se împletește cu îndepărtările cosmice, cu a nu fi sau cu a fi cu totul altceva, așa cum se întâmplă în sonetul 59
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
seamănă cu tatăl, iar băieții cu mama. Eu semănasem cu tata, Petrișor cu mine și Ola cu Sonia. Sonia devenise o femeie extrem de atrăgătoare. Corpul ei se împlinise bine în urma celor două sarcini, dar nu suferise deformări. Rămăsese armonios și degaja senzualitate. Când mergea pe stradă, bărbații întorceau capul după ea fără să vrea, privind-o ca pe un fel de lăcomie nostalgică, fapt ce o scotea din sărite. - Uită-te la ei! îmi spunea, dacă era cu mine. Uită-te
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
te acoperă până la buze/ sublima răceală a valului?” Se-mpacă el, cumva, cu ideea morții, dacă i se pare sublimă răceala valului? De altfel, întreaga lecție de pe Ostrov abundă în întrebări puse sau nepuse, sugerate de atmosfera gravă ce se degajă din imersiunea cuvântului în structura misterioasă a aparențelor. Da, un mister metafizic se degajă din textul poemelor, elemente cosmice se combină cu lucruri pământești, se completează reciproc, se grefează pe mituri în care o construcție nu se înalță fără jertfe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
morții, dacă i se pare sublimă răceala valului? De altfel, întreaga lecție de pe Ostrov abundă în întrebări puse sau nepuse, sugerate de atmosfera gravă ce se degajă din imersiunea cuvântului în structura misterioasă a aparențelor. Da, un mister metafizic se degajă din textul poemelor, elemente cosmice se combină cu lucruri pământești, se completează reciproc, se grefează pe mituri în care o construcție nu se înalță fără jertfe omenești, pentru ca în final: „Într-o noapte cu luna în nori/ valul subțire îl
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
Preda. Una din aceste povestiri, „Comunicatul" a fost publicată în revista ieșeană Cronica, din 15 martie 1994. Așa cum era și de așteptat, Cartea de gramatică este un teatru document, în care sunt prezentate cu mult talent și din care se degajă un dramatism nemimat, aspecte cunoscute și susținute documentar, despre situația din Basarabia din perioada interbelică și din momentul ocupării, în iunie, 1940, în urma Pactului Ribentrop-Molotov, cât și despre rezistența cercetătorilor de la Institutul român pentru cercetări sociale (Filiala din Chișinău), despre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
vorbeam o limbă pe care n-o cunoștea. ― În acest caz ne întîlnim altundeva. De pildă la Șosea! S-a înseninat dintr-o dată. I-am surprins chiar un zâmbet sfios în colțul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: ― M-da, la Șosea e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o cârciumioară, vorba cântecului... ― Drept să-ți spun aș prefera decorul de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
solemnă, cu fruntea sus, parcurse cu pași rari distanța care o despărțea de receptor. Mersul ei mă încîntă mai mult decât un sonet shakespearean. Hotărât era o regină neîncoronată care-și purta majestatea simplu, firesc, fără ostentație. Iar preajma ei degaja o impresie de grandoare, de fastuos, proprie unei curți regale. Pe legea mea, mi-am spus, fata asta răspunde integral nevoii mele de trai pe picior mare. Cum se face că n-am remarcat-o până acum, deși împrejurările au
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Da, încălzire centrală, și încă chiar înaintea Evului Mediu. Aparent, un mister. în realitate, nimic mai simplu. Dar nici mai ingenios. Locuința respectivă era așezată pe buza unei stânci. Dedesubtul ei se afla staulul oilor, al vitelor, al cailor. Căldura degajată de animale, dar și de bălegarul acestora, urca și încălzea tavanul staulului, care era podeaua casei de locuit. Ce este așa de complicat?!... - Să știi, țigăncușo, că și mie îmi place foarte mult legenda legată de numele Les Tours de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]