28,239 matches
-
d’antan, ea nu are acea ușurătate atât de specifică memorialiștilor din branșă. Bârna e, dimpotrivă, foarte serios în ceea ce face. Nu spun că i-ar lipsi umorul (pentru că nu-i lipsește!), ci doar că amintirile sale par alimentate mai degrabă de un instinct al istoricului (sau biografului) decât de cine știe ce nostalgii imprecise. Să notăm numai, ca un argument suplimentar, deferența cu care întâmpină Z. Ornea în prefață informațiile furnizate de autor. Destule, scrie acesta, îi erau necunoscute (or, a-l
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
ridicată dintre acestea exprimându-și acordul cu afirmația „Tinerii nu sunt pregătiți pentru a face față pe piața muncii” (80%). afirmația „Reînființarea școlilor profesionale sau de meserii ar fi o idee bună” este aproape unanim - 95%. Pe fondul percepțiilor mai degrabă nefavorabile privind sistemul educațional românesc, mai mult de jumătate dintre intervievați (56%) își exprimă acordul cu afirmația „As vrea ca fiul sau fiica mea să studieze în străinătate”. Pe de altă parte, cu afirmația „Elevii români au cunoștințe generale mai
Sondaj IRES: Românii vor examene pentru elevi şi salarii pentru profesori () [Corola-journal/Journalistic/25246_a_26571]
-
cu „o imensă sinceritate” (ce se confundă - sau se poate confunda - „cu naivitatea”) și cu „o puritate care s-a filtrat cu grijă” (nu știu bine la ce puritate s-ar putea referi Perpessicius; aș zice că ăsta-i mai degrabă un bonus).11 În fine, cum Perpessicius chiar era om bun, lasă deschisă șansa „unei iminente poete”.12 Însă numai atît a fost să fie. Lucia e semeață absolut și țîfnoasă eminent (e singura care-și permite așa cote de
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
dea a treia țeapă: odată în 2004, când l-a finanțat, a doua oară în 2009, când l-a înjurat și în 2012, când îl va înjura pe Antonescu. Deși, la cât îl iubește lumea pe mogul, cred că mai degrabă Puterea și-a băgat mortu-n casă. Până la proba contrarie, rămâne cum au stabilit urnele: Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu! Gândul merge cum poate. Cum poate Franța să câștige 35 la sută din petrolul libian, cum poți să-ți calculezi
Ziare la zi: Nu-i mătase ca ariciu, nici penelist ca Patriciu. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25327_a_26652]
-
are literatura. Mă voi referi în continuare la două dintre ele. „Literatura menține în exercițiu, înainte de toate, limba ca patrimoniu colectiv”, afirmă Eco. Iată o primă funcție esențială. Unificarea idiomurilor vorbite în trecut și în majoritatea țărilor a fost mai degrabă opera unor mari scriitori decât a unor instituții. De aceea limba comună a oamenilor cultivați se cheamă limbă literară. Un motiv esențial de a sublinia importanța culturii umaniste în școală și a lecturii literare în educația națională. Urmăresc interminabilele dezbateri
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2532_a_3857]
-
a fost un candidat la deputăție socialist pornit în campanie electorală, comentariu în care se ignoră că pentru Andrei Pleșu omul prost nu este „omul simplu, de jos” și nici omul lipsit de facultăți intelectuale. La el, prostia e mai degrabă spiritul critic infatuat. Chiar dau peste citate edificatoare, pe care la lectură le scăpasem din vedere, dar acum mă fac să tresar: „deprindere vicioasă, de natură să încurajeze egolatria, vanitatea, euforia deșteptăciunii proprii”, „o formă de infantilism mental”, „o râzgâiere
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
Daniel Cristea-Enache Într-un răspuns la o anchetă din revista „Steaua” (martieaprilie 2014), pusă de tînărul Alex Goldiș sub un titlu incitant (Dispariția cronicii literare?), colegul meu și al nostru Paul Cernat face niște afirmații mai degrabă hazardate decît incitante; și care merită consemnate. Să spun ceea ce se știe deja: că îl prețuiesc mult pe Paul Cernat pentru scrisul său, indiferent de opiniile sale ideologice, și că îl consider printre cei mai buni critici ai generației sale
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
a petrecut înconjurat de o camarilă lingușitoare și coruptă, formată din prietenii tatălui său și din amanta acestuia, doamna Lupescu. Rezultatul a fost că a crescut cu o puternică aversiune față de corupție, cu un spirit integru, și o personalitate mai degrabă retrasă, care (am descoperit mai târziu) îl face cam greu de intervievat. A fost uneori criticat pentru că nu a luat atitudine. Un om sincer dar niciodată cinic, în ciuda a ceea ce a suferit, cu mâini meșteșugite, ureche muzicală, binecuvântat cu un
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
grotesc și scabros cu intenția de a provoca prejudecățile homoerotismului mic-burghez. Spre deosebire de acesta din urmă, Băieții și Guillaume, la masă! posedă esprit de finesse, nu doar pentru că Guillaume personajul nu este gay, chiar dacă excesiv de efeminat, ci pentru că regizorul ilustrează mai degrabă un rafinat rapel la propria interioritate, evocă o sensibilitate altfel, extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al unor succesive metamorfoze
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
În același timp însă, Diaghilev nu s-a sfiit să confrunte acea parte a avangardei care confunda tradiția cu convenționalul și cel din urmă cu lipsa de valoare. Unul dintre puținele exponate a cărui calitate artistică intrinsecă depășește contextul mai degrabă documentar al manifestării de la Washington este un portret din 1917 al balerinului și coregrafului Leonide Massine, semnat de Picasso. Tabloul captează cumva dubla valență a esteticii propuse de Diaghilev. În costum de arlechin, Massine este ancorat în tradiția teatrală. Tinerețea
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de partea vieții. E adevărat, însă eu sunt romancier, nu istoric. Dacă eram istoric, foloseam aceste concepte, memoria și uitarea. Ca romancier, aș spune că uitarea e mai degrabă deziluzie, les illusions perdues, pe când memoria este doliul. Monumentele sunt felul celor rămași de a purta doliu după cei care n-o să se mai întoarcă. E ca și cum ai face un mormânt, ca să poți continua să trăiești, deși te doare. În privința
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
facă cu ei. Generația pierdută... Da, e expresia inventată de Gertrude Stein pentru Hemingway și ceilalți americani la Paris. Generația asta pierdută, inclusiv în America, își trage rădăcinile din primul război mondial. Realitatea pe care o povestiți îmi evocă mai degrabă urmările războiului din Vietnam, cu militari incapabili să se mai adapteze la viața obișnuită, decât pe cele ale Primului Război Mondial. Cum rescrie istoria recentă perspectiva noastră asupra momentului 1918? Istoricii francezi au împrospătat, în ultimele decenii, viziunea pe care o aveam
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
decizie a fost luată din cauza situației foarte specifice a ocupării forței de muncă în Spania. Ca regulă generală, sunt convins că restricționarea liberei circulații a lucrătorilor europeni nu constituie abordarea adecvată a unui nivel ridicat al șomajului. Ar trebui mai degrabă să ne concentrăm pe crearea de noi oportunități de locuri de muncă". Aceste restricții temporare sunt autorizate de Comisia Europeană în contextul actual al situației economice din Spania. Țara se confruntă cu perturbări grave ale pieței forței de muncă, caracterizate
Financial Times despre decizia Spaniei de restricţionare a accesului muncitorilor români: o premieră în cadrul UE () [Corola-journal/Journalistic/25512_a_26837]
-
decizie a fost luată din cauza situației foarte specifice a ocupării forței de muncă în Spania. Ca regulă generală, sunt convins că restricționarea liberei circulații a lucrătorilor europeni nu constituie abordarea adecvată a unui nivel ridicat al șomajului. Ar trebui mai degrabă să ne concentrăm pe crearea de noi oportunități de locuri de muncă". Încă de la început, spune oficialul, Spania a avut în permanență o politică foarte deschisă față de lucrătorii din alte țări, inclusiv față de cei din noile state membre, fapt pe
Restricţii în Spania pentru muncitorii români, până în 31 decembrie 2012 () [Corola-journal/Journalistic/25522_a_26847]
-
scria în „Rampa” din 1935 și observa „cu acuitate” întoarcerea acestei mișcări către arta medievală. Cu toate acestea, zice autorul, și „în ciuda acestei manifestări de elan suprarealist, Dolfi Trost a fost și va rămâne în anii aceia un autor mai degrabă angajat, ancorat puternic în protestul social” (mai înainte: „la acel moment” el era „destul de indiferent față de ideile avangardei”). Justețea acestei poziționări este evidentă și autorul se sprijină pe declarațiile fără echivoc ale tânărului de 21 de ani care, comentând cartea
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
Cosmin Ciotloș Acest ultim, neașteptat și norocos volum din Jurnal cade minunat și reparatoriu în contextul reorientă- rilor ideologice din literatura de azi. Pentru tinerii intelectuali care au migrat în ultimii ani spre o stângă mai degrabă confuză, Monica Lovinescu e departe de-a mai constitui nu un model, dar măcar o referință (de altfel, ea e citată rarissim chiar de către cei care explorează sârguincios deceniile de încordare pre- și postrevoluț ionară). Anticomunismul funciar al autoarei e
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
2013, primele care vor avea taxe urmând să fie București - Constanța, București - Pitești și Centura de Sud a Bucureștiului, dar și tronsoanele de pe Coridorul IV, dintre Sibiu și Nădlac. "În Europa, statele care nu percep o asemenea taxă sunt, mai degrabă, exemple singulare. Această taxă există în majoritatea statelor europene și românii care au călătorit în afară știu foarte bine. Autostrăzile de pe Coridorul 4, finanțate din fonduri europene, vor fi, de asemenea, taxate începând cu 2013. Am luat această decizie împreună cu
Taxa de autostradă nu va fi impusă de la 1 ianuarie 2012 () [Corola-journal/Journalistic/24367_a_25692]
-
decât viața.” Tulburătoare afirmație pentru cineva care exprimă oricum direct impresia că intensitatea vieții nu-i lipsește câtuși de puțin. Realizez cât de inadecvat sună și termenul de „cronică” cu privire la reflecțiile lui Cristian Tudor Popescu despre film. Ele sunt, mai degrabă, niște microeseuri din care răzbate vocea inubliabilă a prozatorului, o repatriere a experienței amplificată de marele ecran menit să confere amploare propriului traseu destinal. Dacă termenul de „existențialist” ar putea fi adaptat literaturii critice, ei bine, eseurile acestui rafinat cinefil
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
filmelor în discuție aparțin Noului Val, sau Noului Cinematograf Românesc cum a mai fost numit acest fenomen unic în cinematografia noastră. Într-un fel, avem un portret al acestei cinematografii, dar nu despre pictură academică este vorba aici, ci mai degrabă despre un impresionism aș spune cerebral atât de bine este modelată ideea de o état d’âme, cu o indelebilă stilistică, pentru că autorul are și acest talent particular și rarisim al fixării printr-o frază memorabilă. În definitiv, dacă privim
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
județului, „e treaba fiecărui primar să facă cum crede de cuviință”, a mai declarat Feieș. Decizia consilierilor din Sebiș, deși suprinde multă lume, e cam greu de înlăturat dat fiind o Hotărâre aprobată în Consiliul Local. Ceea ce e imoral mai degrabă decât ilegal e faptul de a pune la plată suplimentară pentru un serviciu subvenționat de stat o parte a populației în timp ce majoritatea plătește mai puțin. Dacă statul a luat, Sebișul a pus înapoi și ceva pe deasupra. „Decizia fost luată la
Buletin la suprataxă. În Sebiş, cartea de indentitate costă 61 de lei () [Corola-journal/Journalistic/24438_a_25763]
-
cât și prin enumerarea în textul legii a unor situații în care se poate aproba scutirea de taxă. De asemenea, se apreciază de către MAI - DEPABD că instituirea unor taxe suplimentare celor existente nu este deloc în interesul cetățeanului, fiind mai degrabă în interesul autorității locale care încasează aceste taxe”, se precizează în comunicatul Direcției Județene.
Buletin la suprataxă. În Sebiş, cartea de indentitate costă 61 de lei () [Corola-journal/Journalistic/24438_a_25763]
-
În Viața Sfântului Ieronim, atribuită lui Eusebius, există un episod în care episcopul traducător povestește un vis în care se făcea că a ajuns în cer. Aici, instanța divină nu pregetă să îl acuze pe eruditul teolog că este mai degrabă „ciceronian, decât bun creștin”. Episodul consună însă flagrant cu călătoria la judecata din cer a Împăratului Claudius din pamfletul lui Seneca. Hilar este faptul că, citind visul în respectul propriei traduceri, acest „monachus Christi fidelissimus”, cum îl prezintă Eusebius, dar
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
vorba despre ultimele clipe ale cuplului Ceaușescu, percepția severă și adesea deformantă a anti-disidentului Limonov, actor el însuși în bufoneria est-comunistă, capătă ceva indulgent și foarte uman. Priviți la televizor, cu o detașare de care l-am fi bănuit mai degrabă pe occidentalul Carrère, cei doi par niște simpli bătrâni „hăituiți, înghesuiți în colțul unei încăperi oarecare, nedormiți, ajutându-se unul pe altul să înfrunte moartea, ne-au dat o irepetabilă reprezentație demnă de tragediile lui Eschil ori Sofocle” (p. 280
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
referitor la condițiile de fond (cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă, în privința excepțiilor de la vârsta legală minimă de 18 ani de a încheia căsătoria) cu căsătoria. În concepția legiuitorului nostru, logodna nu este un contract ci, mai degrabă, un fapt juridic. În consecință încheierea și ruperea sa nu sunt supuse niciunei formalități, și pot fi dovedite cu orice mijloc de probă. Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria, nefiind în fața unui contract, consimțământul la
Logodna, o reglementare greu acceptată de societate, are efecte juridice importante () [Corola-journal/Journalistic/24459_a_25784]
-
niciuna. Ei plătesc impozite în cu totul alte state decât cele care-i privesc ca pe niște „eroi ai locului”, vorbesc în mod obișnuit alte limbi decât cele ale populației de origine. Prin urmare, legătura lor cu „naționalele” e mai degrabă stranie. Relațiile cu cluburile sunt, măcar, guvernate de contracte limpezi: prestezi o muncă și te plătim pentru ea. Convocarea la „națională” e reflexul unui simbolism de proastă calitate, născut dintr-un mercenariat nemărturisit și necinstit: joci pentru noi, deși tot
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]