8,674 matches
-
convulsii. Dar de atunci n-ai mai avut nimic. Ia să te văd. Ce-ți veni să te pui pe plâns? Of, Doamne, e tâmpenia aia pe care tinereii occidentali o numesc iubire, așa-i? Cine-i? Olandezul tinerel și delicat abia sosit? Ascultă, Margaret Bates, nu pot să-ți spun decât un singur lucru privitor la asta, să nu ți Îngădui niciodată să te legi prea strâns de vreun bărbat ori de vreo femeie, deși cu bărbații pare să fie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine la adăpostul listei, un paravan În spatele căruia rămânea protejată și neștiută. S-a gândit să comande ceva deosebit, sole meunișre poate. Dar când a venit chelnerul să ia comanda, și-a zis: Nu, n-am să mănânc o bucată delicată de pește, o să iau ceva mare, mirositor și mizerabil. A lăsat lista de bucate și a rostit andouillette. O să iau andouillette! Așa ceva nu mai mâncase Încă, știa Însă că e un mic cârnat rulat din mațe de porc, ceva grețos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nou mâna spre pieptul lui. Pe el Îl năpădise mirosul iute de camfor amestecat cu alte arome medicinale. Gândește-te și tu la altceva, i-a spus ea, la casa ta, la mare. La ceva frumos. I-a atins apoi delicat pielea cu buri cele degetelor și l-a lăsat câteva clipe să se obișnuiască și să se calmeze. Însă nu s-a apucat să-l ungă decât după ce a simțit că i-a mai trecut durerea și că nu mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aerul că deține un atu de supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii care să observe aerul triumfal de pe figura Carminei. Aveau în vizită două femei, mama și fiica, amândouă frumoase și îmbrăcate cu gust, afișând un aer nespus de delicat. Cele două femei păreau vădit jenate, dar încântate totodată, de ploaia de complimente ce se abătuse asupra lor din gura gazdelor, un tir fantastic, copleșitor, imparabil, o ploaie de amabilități, un izvor nesecat, inepuizabil, grindină. În timpul acesta, Nina servi tort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în centrul orașului. Până ajunse la Elena privi florile de un albastru delicat, moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ștefan nu-i putea servi decât generalități, în casă domnea o atmosferă foarte încinsă și când mama a făcut loc pe scaun farfuriei cu plăcinte "poale în brâu", fierbinți și aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură, prea i se părea neatractivă. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te mai plânge, maman, că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit bine dispusă Sidonia, mă bucur să te aud spunând asta, de obicei copiii au tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nasturii mici ce se încheiau până sus, la ultima butonieră, cine era interesat de dedesubturile ei n-avea decât să-și pună imaginația la lucru, trebuia să ai fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată, degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire și un chip cu o mobilitate a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
purtat cu fata o discuție între patru ochi, puteai coopera minunat cu dânsa, era de-o sinceritate dezarmantă, trebuia doar s-o stârnești, ca s-o faci să-ți vorbească. Răspundea întotdeauna cu precizie, doar uneori, când discutau probleme mai delicate, formulările ei erau mai evazive dar dacă aveai capul pe umeri înțelegeai cu exactitate ce voia să spună. Uite că ceea ce eu știu cu precizie și para aia mălăiață de fiu-meu habar nu are e că plecarea Carminei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
forțe, împletite abil cu legi și aliniate, un slalom dibaci în urma căruia reușise să-l scoată basma curată... Hoinări un timp pe stradă, vântul făcea să i se împleticească poala rochiei printre pulpe, știa bine că are un picior frumos, delicat, și cu fața ascunsă în dosul lentilelor mari ale ochelarilor, se simțea minunat. Acum se îmbracă, își spunea în timp ce trecea agale prin fața vitrinelor, poate introduce grăbit aparatul de ras în priză, sau poate, nu, nici nu se uită în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sfert e plin de naive gata să bage mâna în foc pentru oamenii lor și care numai printr-o minune nu s-au ars. Simțea că leșină dacă nu se apucă imediat să mănânce. Petrecu arătătorul subțirel, cu o mișcare delicată, de-a lungul spinării peștelui, îl despică, își mai tăie o bucată de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felul în care se plimbă cu nasul pe sus pe domeniu, cu blugii Ralph Lauren băgați în cizmele de cowboy cu tocuri înalte. Țocurile îi prind bine la gambele lui un pic prea scurte. Pentru el statura reprezintă un subiect delicat. «Orice-ar fi, nu-l întreba pe Șam ce înălțime area, mi-a spus un prieten de-al lui. «Sau despre meșă.Ă Până atunci n-am știut că poartă mesa.“ Halal prieten! se înfurie Eleanor, după care adaugă: Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea lui Fanny, în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor. — Va întrerup cumva din ceva? îi întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care au stat atât de încordate tot restul zilei... Mâinile bătrânului se frământă de cine știe ce gânduri care nu-i dau tihnă nici măcar în scurtele lui clipe de răgaz. În planul secund, se află femeia, zugrăvită într-un moment de evitare delicată. Ea le oferă cosașilor apa, simbolul vieții. E o tânără cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica universitate Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține: plata chiriei la fiecare doi ale lunii, plus taxele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea acum ceșcuța de cafea la buze. Să fi sosit clipa aceea delicată când totul se vede printr-o lentilă subțire de gheață? N-ar fi fost o noutate pentru el, e drept, dar pentru prima simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a strâns farfuriile și le-a pus În chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i pasă. Apoi s-a bucurat văzând ce puternice sunt prejudecățile. De parcă numai fecioarele ar vrea să se mărite... Îngropată Într-un teanc de avize pe care trebuia să le transmită, Șușu nu observă apariția profesorului. Petru Îi admira profilul delicat așa cum mai făcuse de atâtea ori. Aceeași și totuși... Vocea nazală, un fel de ecuson al profesiei, mișcările precise... Nimic gratuit, nimic din somnolența adolescentei care amână trezirea... Parcă ar fi lucrat acolo de o viață. Oficianta de la ghișeul poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană cu care se putea sta de vorbă la orice oră. Mai ales În chestiuni delicate. Intră În curte și apăsă pe butonul soneriei, prelung, fără remușcări. Așteptând să i se deschidă, avu timp să se mire că ajunsese la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără cusur. La fel ciorapii și pantofii. Aceștia din urmă Îl strângeau puțin când i se umflau picioarele. Moartea putea să-l ia oricând Între orele 7 și 23. Și chiar mai târziu. Atunci Însă le-ar reveni altora sarcina delicată de a-l Îmbrăca cum se cuvine. La Ajan, unde Își bea cafeaua În fiecare dimineață, avea masă rezervată. Orice Întârziere peste ora 10 era un semn de alarmă pentru prieteni. Ajan punea mâna pe telefon și nu se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putem tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler rusesc, de sub care țâșni un parfum de a cărui fragranță se bucura doar Iolanda: uite o tipă care știe cum se alege un parfum. Nările ei delicate adulmecau lacom parfumul care plutea În cameră și pe care Îl capta numai pentru ea, așa cum vara, În copilărie, prindea fluturii cu plasa lui Szántó În livada Alidei de la Salinae, de care Își aduse aminte doar acum, ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]