2,083 matches
-
zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...) "Și eu!" Pentru ce "și"? Și pentru-ce vrea să-mi probeze că nu sunt bătrîn? (O femeie are un singur mijloc de a dovedi unui bărbat acest important adevăr!) Pentru ce? Consolare? Delicatețe de sentiment? Zădăreală? Continuu să-i amintesc de tinerețea pierdută. Pentru ce fac acest lucru, nedelicat, între altele, și fiindcă vorbesc mereu despre mine? Ce se petrece sub conștiința mea? E mândria de a-i arăta că nu sunt un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai înainte. Când am intrat în Bălțătești, mâna ei era încă proprietatea mea, ca dincolo. Dar faptul rămânând același, semnificația acum devenea alta. Și când ea își desfăcu mâna de a mea, deget cu deget, cu mișcări fine, parcă, din delicatețe, pe ascuns de mine, și o scoase din buzunarul pardesiului încet, pe nesimțite, simții că așa trebuia să facă: lumea în care fusesem adinioarea, spectacolul unic, era demult, era departe, era ca amintirea, la deșteptare, a unui vis în vis
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câteva coordonate ce definesc omul superior. Care, în fața lumii, nu trebuie să-și dezvăluie incertitudinile, autoexigențele, deoarece lumea va denutura, din invidie și neputință intelectuală. De aceea sunt recomandate, ca și la Baltasar Gracian în Oracolul manual și Criticonul, prudența, delicatețea, socotită cea mai aleasă calitate, politețea securizantă, camuflarea psihică. "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți" (p. 40). Și o atitudine față de viață, ne previne gânditorul psiholog, poate fi simulată tocmai pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și câteva calități, de gradul al doilea. Întâi are "simțul de proprietate", de egoism erotic mai mic, probabil din cauza stării ei de dependență, de servitute. Bărbații, cu concepție de stăpâni, sunt mai geloși, mai brutali, mai puțin demni (134, 57). Delicatețea femeii este legată și de puterea ei mai mare de penetrație psihologică (128). Și la Amiel: femeile "ne brillent que dans l'analyse des sentiments" (Op. cit., II, p. 130, febr. 1876). O ultimă grupă, delimitată convențional, cuprinde circa douăzeci de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism țin de pudoarea stilului, de delicatețea structurală a autorului. Este vorba de un realism nuanțat, care urmează o demonstrație în spirit metodic, pozitivist, beneficiind de suplețea inteligenței. Astfel, în Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității lui Ibrăileanu, fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în detaliu? Eseizată ori epicizată? Însăși formula de jurnal, fragmentarismul viziunii, cinetismul pasajelor ar trebui să ghideze impresia critică. Chiar și maniera de a ne introduce - e un fel de a spune - în spațiul interiorității sale divulgă un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau răbdarea analizei psihologice. Ibrăileanu nu avea asemenea exercițiu. El rămâne un ideolog și un hermeneut. Iubirea fiind un pretext pentru comentariu, iar acesta un artificiu pentru mascarea abuliei fizice. Personajul, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și toată viața mea o simțeam concentrată în micul ei pumn închis în palma mâinii mele"; "Îi simțeam respirația aproape, parfumul fierbinte al ființei ei". Cuvântul semnalează o realitate sufletească, a cărei dezvăluire sintetică este potrivită cu toate componentele epicului. Delicatețea și pudoarea personajelor, imprecizia relației lor erotice, stilul insinuării, toposul succedaneelor erau incompatibile cu analiza psihologică. Naratorul se exprimă concis, dar închiderea enunțului înseamnă deschiderea gândului. Laconismul enunțurilor citate nu refuză sugestivul. Procedeul este al numirii, al promisiunii, nu al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Nietzche, psihiatrii sexologi Kraff-Ebing și Charcot sunt modelele lui Ibrăileanu în aforismele din Privind viața (1930). Solitarul și retractilul Ibrăileanu care, ca și Proust ă...î, primea vizite acasă numai după miezul nopții, așeza drept imperativ suprem al eticii sale delicatețea. Moralistul din Privind viața se revelă plenar în romanul Adela (1933), prezentat ca fragment din jurnalul de vacanță estivală al doctorului Emil Codrescu, document al sensibilității unui intelectual din ultimul deceniu al secolului trecut, ezitând între energie și apatie, între
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cuștii de bandă adezivă în care mi-era prinsă diafragma. Doamna a dat aprobator din cap. — Găsesc că sunteți cu toții minunați, mi-a spus oarecum ambiguu. Ești un prieten al miresei sau al mirelui? m-a întrebat apoi, călcând cu delicatețe drept în miezul problemei. Mă rog, de fapt nu sunt chiar un prieten ală — Nu cumva să spui că ești un prieten al mirelui, mi-a curmat vorba doamna de onoare de pe bancheta din spate. Mi-aș dori să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Învățătorul Împunse cu luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
relativ scurt, fu nevoit să mai aducă una! Inginerul Lakner se cam cherchelise și drept urmare a acestui fapt porni un asalt asupra fetei Încercând s-o atragă de partea lui, folosind cuvinte ademenitoare pe care Însă, Atena le respingea cu delicatețe. Însfârșit, la a treia sticlă patronul făcu o plecăciune. „De mâncare... Am niște vrăbioare de vacă, o minunăție...” „Sunt proaspete...?” „Acum o jumătate de oră au fost aduse...!” - protestă patronul.” Aveți toată Încrederea...!” „În cazul acesta, pune la grătar patru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nelămurită,el fiind acela ce căzuse pradă Leoaicei Înfometate...!! Apsolut toate femeile Îmbrățișate la timpul trecut - femei cu inimă de piatră - se evaporau În fața curățeniei sufletești, a iubirii de fată...!! Momentele cari se derulau puteau fi considerate de o supremă delicatețe! Atena Îi Înlănțui Întreaga ființă, aciuindu-se În inima lui cu o forță dincolo de oricare așteptare...! Părăsind hotelul, stabiliră se se Întâlnească peste trei zile În fața Gării Centrale, În ziua când, fata Își va sărbători cei douăzeci și unu de ani, după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adresez un fericit „La Mulți Ani”. Fie ca anul ce urmează să-ți aducă Împlinirea tuturor dorințelor tale...! Deasemeni, pașii tăi să te călăuzească către culmile cele mai Înalte a cunoașterii...! Încă odată, primește acest călduros, La mulți ani...!!” Cu delicatețe, Îi cuprinse gingașa ei mână sărutândui-o, iar cum Atena nu-l slăbea cu privirea ei fascinantă, Tony Pavone cu suficientă emoție o sărută pe frunte. Privirea lui se Încruțișă cu a fetei studiindu-se câteva fracțiuni de secundă fără să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși fură devorate rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de tânără, frumoasă, deosebit de comunicativă. Cu o oarecare delicatețe, strânse farfuriile de pe masa, având grijă ca paharele să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce era deja cherchelit. Pentru ca isprava să fie mai cu succes, acesta Îi ceru lui Tony Pavone o banknotă de o sută
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șeful Șantierului scoase capul pe fereastră anunțându-l. „După ce rezolvi toate amănuntele cu beneficiarii, urcă până la mine. Am unele comunicări de făcut...!” Tony Pavone se Încruntă. Știa ce avea să urmeze...! De data aceasta Însă, avea să-l refuze cu delicatețe, făcându-l să Înțeleagă: sfârșitul lunei e aproape iar lui nu-i mai ajungea timpul să colecteze producția evaluată la peste două milioane lei, care desigur genera alte obligații materiale În care urmau sa fie onorați cu mita respectivă toți profitorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales „Ciubucul”, care-i burdușea buzunarele cu bani nemunciți, le da uitării cu o repeziciune dezarmantă, rostind amenințări cu o tonalitate Înfricoșetoare...!! Cunoscând aceste ciudate anomalii În comportarea Șefului de Șantier, Tony Pavone Își propuse să fie diplomat refuzând cu delicatețe o eventuală escapadă prin cârciumile din raza Șantierului. În acest scop, afișând o figură carateristică omului necăjit, deschise ușa biroului stând În pragul ei pe picior de plecare, dar totuși i se adresă cu o voce neutră. „Cer scuze, Șefule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferite cadou le-am băut.Am dori altele Însă cu plată, dacă nu vă supărați...!” Înțelegătoare Directoarea Tatiana le mai oferi alte patru sticle refuzând orice plată. Cum Însă cei doi parteneri nu se Îndurau să plece, cu o deosebită delicatețe Îi luă de brațe conducându-i către ieșire, Întorcându-se la treburile ei. Gică Popescu dispăruse.Parcă avusese o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fete, În care unele persoane veneau la șantier numai pentru plăcerea de-a o vedea, admirând’o...! În linii generale, Atena era o fată instruită. Împărțea zâmbete tuturor celoer ce Îi făcea curte Într-o așa manieră reușind cu o delicatețe dezarmantă să respingă orice tentativă de a fi abordată. Totuși, atunci când se aștepta mai puțin, avu parte de o surpriză, suficient de neplăcută. În după amiaza unei zile de toamnă oarecum mohorâtă, Atena rămase la birou după orele de program
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o băutură prea confortabilă. În cantități ne controlate, el poate provoca deranj stomacal urmat de o stare de toropeală, mai bine zis, pierderea echilibrului vertical...! Aveți grije...!” Tony Pavone le aduse sticlele promise, apoi se Înapoie la birou abordând cu delicatețe din nou laboranta, care la rândul ei Îl antrena la discuții despre relațiile dintre cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de felul cum va trebui să Încheie conversația. În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele cunoștințe de vorbire a limbei germane, abordă unele instituții ale orașului solicitând orice fel de muncă desigur, chiar și la curățenie. Treaba nu era ușoară cum i se păruse la Început. Ori unde deschidea o ușă, era respins cu delicatețe motivând : la ora actuală germania se confruntă cu milioane de șomeri, În timp ce lucrul....!! Totuși, după câteva luni de căutare timp În care pierduse orice speranță, șansa le surâse. Un compatriot ce primise actele de a emigra În Canada, Îi recomandă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căderea lui Kerensky. Poate cu Brest-Litovsk. De două ori străin, polono-oxfordian, cu părul său alb Învolburat la spate, ridurile curgând sub ochelarii fumurii, scoase batista din buzunarul de la piept, o despături și reîmpături, Își atinse fața, Își șterse palmele cu delicatețe subțire, vârstnică. Fără plăcere În a da spectacolul, fără Încurajarea atenției primite (era mult zgomot), puțina satisfacție pe care o simțea era o sărăcăcioasă stafie a mândriei ce o simțise cu nevasta lui În fața succeselor lor britanice. În fața succesului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chestie cu pilotatul. Asta e faza la el. Alții au alte faze. Această ultimă declarație despre alții fu injectată cu mult Înțeles. Sammler Își dădu seama ce se Întâmpla. Feffer se prefăcea că se abține să spună ceva, dintr-o delicatețe pe care n-o avea, o informație pe care abia aștepta să o dea. Nerăbdarea Îi lucea pe față. În ochi. Pe buzele pregătite. — La ce te referi? — Mă refer de fapt la un anume om de știință hindus. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zice că a început să înțeleagă tot mai mult ce încerca să spună mama ei atunci. E greu să comunice cu fiica ei, dar fără motivația unei audiențe e aproape imposibil. Dacă nu e nimeni care să vadă răbdarea și delicatețea ei, i se pare mult prea obositor să abordeze misterele mohorâte ale lui Polly. „Stăteam acolo, zice ea, adunându-mi energia pentru a încerca o conversație voioasă, iar apoi pur și simplu m-am prăbușit, zicând în gând, la dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]